96,454 matches
-
filosofului, simbolic axat pe figurile maternă și paternă, problematizând, în cauzalitate directă, și relația cu sexul opus (“Femeile lui Cioran”, cu deosebire “Un Eckermann feminin și îndrăgostit” și “Sub semnul Târfei”), și universul său masculin (“Cioran în lumea bărbaților” - “«Toți tații mei...»”, “Rătăcit printre «frați»” ș.a.). Sunt interpretate astfel relațiile (reale/fantasmate) cu Friedgard Schulte-Thoma, Simone Boué, Sanda Stolojan, cu Aurel Cioran, Samuel Beckett, Henri Michaux, Paul Celan, Benjamin Fondane, Mircea Eliade, Lucien Goldmann, Sartre, Camus ș.a.m.d. Capitolele 3
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
să le dea, din ei, să fie Și pâine, dar și poezie Poeții noștri de la țară, Chiar dacă vor, nu știu să moară, Doar se întorc la ei, în sat, Să facă sfinților, curat Și sfinții stau, cuminți, în rame Atâția tați, si-atatea mame, Cât nu încap nici în icoane De căte lacrimi au în râne Poeții noștri de la țară, Cănd urca-n cer, în sat coboară, De-a dreapta tatălui, năframa Precum o inimă de mama 19 ianuarie 2008 URCUȘ SPRE
Poezii. In: Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/75_a_292]
-
Să facă sfinților, curat Și sfinții stau, cuminți, în rame Atâția tați, si-atatea mame, Cât nu încap nici în icoane De căte lacrimi au în râne Poeții noștri de la țară, Cănd urca-n cer, în sat coboară, De-a dreapta tatălui, năframa Precum o inimă de mama 19 ianuarie 2008 URCUȘ SPRE MOȘI CRĂCIUNI E timpul să le-aduc, la rându-mi, daruri O candela, și-o cetina de mir Căci rău le-am fost, si dânșii mi-au fost maluri
Poezii. In: Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/75_a_292]
-
ele trimit spre amintirea unei trăiri cu înaltă încărcătură emoțională, spre o experiență care a lăsat urme în conștiință. Memoria joacă feste imprevizibile și niște obiecte cu totul banale precum niște șurubelnițe pot uneori chema în chip miraculos sufletul unui tată dispărut, reînviind un univers casnic definitiv pierdut: "Acasă, într-un sertar din bucătărie, printre tacîmuri, se găseau șurubelnițele lui micuțe. Cît timp mai trăise, mama îi spunea o dată la cîteva zile că uneltele n-au ce căuta acolo, să facă
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
despre care vorbeam și mai sus. Sînt pline de haz și de mister totodată, parcă ar fi mici spectacole, secvențele, repetate ca un laitmotiv, în care se intră în casa memorială făcută de fiul său, așa cum știe că își dorea tatăl. Ne întîmpină Jean-Pierre, fiul așadar, cu un aer special ca și al lui Giraudoux, cu un șarpe în jurul gîtului, ca un imens și plin de zorzoane colier. Ușa se deschide și descoperim o viermuială de animale mai puțin întîlnite de
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
se termină la cununie, desfăcută în păreri și comentarii, în presupuneri despre "partea cealaltă", despre "varianta" lui, din ce în ce mai diferită de "aura" din tinerețe. Apoi, frica de "aservirea" intelectuală, refuzul de-a sta, confortabil, dar umilitor, în umbra unui nume. Al tatălui, al soțului. Scurte note repetate despre nevoia teribilă de protecție, respinsă cînd i se oferă. De fapt, despre nevoia de-a se descurca și de-a descurca firele rămase de la tată. Înduioșătoare relația unei doamne greu de înțeles cu doi
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
sta, confortabil, dar umilitor, în umbra unui nume. Al tatălui, al soțului. Scurte note repetate despre nevoia teribilă de protecție, respinsă cînd i se oferă. De fapt, despre nevoia de-a se descurca și de-a descurca firele rămase de la tată. Înduioșătoare relația unei doamne greu de înțeles cu doi bărbați care au contat foarte mult pentru ea, unul dispărut de mult, dar extrem de prezent, celălalt stîndu-i alături, dar îndepărtîndu-se din ce în ce... Jurnalul Ioanei Em. Petrescu e despre căutarea
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
marine -, Eugen Voinescu. După doar doi ani, plictisit dar și în dificultate financiară, tînărul student părăsește Bucureștiul și pleacă la Iași unde, între timp, i se mutase și familia, mai exact mama și surorile, din pricina strîmtorării materiale survenite după moartea tatălui. Dacă la București școala era formalizată excesiv după normele academismului oficial, la Iași lucrurile sînt de-a dreptul dramatice. Din punct de vedere artistic, capitala Moldovei este aproape un deșert. Un oarecare Teodor Costin, specialist în felii de harbuji, și
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
gramme" derridean, deopotrivă structură și mișcare. Iar știința "gramelor" poate fi, la limită, și literatura. "Literatura" lui Gellu Naum e o răspîndire și o culegere de semne, o "apă foarte pură și foarte impură", cum spune, la începutul "poveștii" despre Tatăl meu obosit, motto-ul din Heraclit, cel pe care îl desenase prin 1944 în chip de foarte colorată pasăre. E vorba, acolo, despre un anume simț al văzului și despre studiile "în formă de stup", despre starea fractalică a lui
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
trăit în comunism, pentru cei provenind dintr-o lume așezată și avută. Deci m-am născut de ziua Regelui, într-o casă barocă, pe care se lăfăiau trei coroane regale, invadate de statuile lui Esculap, Hipocrat și ale Higeei, pentru că tata era farmacist, iar farmacia, al cărei proprietar era, se numea ŤFarmacia Curții Regaleť și se afla în portul Brăila, unde pe atunci se fumau țigări ŤRegale R.M.S.ť iar berea la bodegile orașului se bea mai puțin la halbă și
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
ce eram. în holul casei, într-un monumental cămin a cărui ușă am deschis-o cu teamă, peste ce credeți că am dat? - era vară - peste o imensă șuncă afumată, un jambon cât cele 40 de zile de post ale tatii. Ce tragedie! Va să zică patriarhul, care ar trebui să postească zi de zi, ca șef suprem al bisericii ortodoxe române, blasfemie!, mănâncă șuncă, ca orice muritor. A doua deziluzie, și cea mai catastrofală, s-a petrecut la Brăila, chiar în altarul
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
ajung banii.ť Părintele Alexandru i-a dat banii Didinei, lăsând pentru un timp la o parte trupul și sângele Domnului..." Mihai Berechet evocă o copilărie fericită, lipsită de griji, cu încântătoarele vacanțe petrecute la Câmpu-Lung, locul de baștină al tatălui, sau în Plăinești, în fieful Niculeștilor aprigi, de unde provenea nu mai puțin apriga mamă a artistului de mai târziu. Cea care ținea morțiș să-l vadă pe adolescentul Mihai Berechet medic militar - în ciuda inaptitudinilor acestuia. Mihai Berechet este un veritabil
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
se făcea cu 24 de cai înhămați la dric și că marele șic al nunților era să-ți aprinzi țigara cu o hârtie care valora 100 lei aur." Dar și feeria (pentru un copil) a Târgului din Câmpulungul natal al tatălui. Primele întâlniri cu teatrul ca și cele de mai târziu, în adolescență, sunt evocate cu umor. De la primul rol: acela al unui înger, într-o piesă religioasă, și până la debutul adevărat de la Teatrul Național din 1947 în rolul unui egiptean
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
au trăit. Cartea lui Mihai Berechet, nu numai actor, dar și un mare regizor, poartă în ea sâmburele unei ciudate doamne. Nu poate urca pe treptele meseriei din cauză că la "cadre" sosesc neîncetat anonime prin care este "denunțat" el și părinții. Tatăl fusese o scurtă perioadă senator în guvernarea Iorga - din care cauză face, pe nedrept, pușcărie - mama - fiică de "exploatatori" din Râmnic. Denunțuri peste denunțuri soseau la teatru ca și cum cel ce le trimitea nu ostenea în a murdări și a pune
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
care cădeam, nu puteau aparține omului optimist, care știa să se bucure de orice, omului care fusesem întotdeauna, până de curând...." Pe lângă nenorocirile aduse de regimul distrugător ca naționalizarea farmaciei Berechet și aruncarea în stradă a părinților, arestarea nedreaptă a tatălui fără judecată, strămutarea, la bătrânețe, a părinților într-un sat din Transilvania, fără putința de a-i ajuta, punerea la index vreme de doi ani datorită ticăloaselor anonime, se adaugă și tristețea pe care i-o provoacă decapitarea teatrului românesc
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
facă pe toate. Se poate baza doar pe bunica lui, care nu cunoaște identitatea lui de super-erou și povara adiacentă. Puținii prieteni pe care-i avea s-au îndepărtat: Harry îl urăște pentru că refuză să-i spună cine e ucigașul tatălui său, iar M.J., de care super-eroul e îndrăgostit, e pe cale de a se mărita cu altul. Ați mai compătimit un super-erou până acum? Paradoxal e faptul că din această neajutorare mundană a protagonistului filmul extrage o doză de umor considerabil
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
ei. Lumea e atât cât îi permite limbajul și restul nu contează decât ca bizarerie inutilă. Parcă mi-e poftă de Wittgenstein! în fine, cu aceste cunoștințe, Alice pleacă în satul de dincolo de pădure pentru a cumpăra un sicriu pentru tatăl lor. Confruntarea cu lumea nici măcar nu e prilej de uimire prea mare... - Vai, dar oamenii trebuie să fi fost însă scandalizați!? se prefăcu îngrijorat bibliotecarul cu coarne și coadă. - E-adevărat, numai că, vorba lui Voltaire, există povești care privesc
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
pildă, Lacan crede că faza imaginară precede limbajul și că sentimentul sinelui provine din imaginar. Astfel, identitatea apare dintr-o recunoaștere greșită, sinele însoțindu-ne sub forma unui eu ideal, și e construită cu ajutorul unei ordini simbolice dominate de figura tatălui, ordine care va interzice relațiile incestuoase. Ascunzându-i-se faptul că e fată și că a avut o mamă, ordinea simbolică defectuoasă în care crește Alice anulează structurile sociale preexistente. Nu doar că nu și-a conștientizat genul, dar acceptă
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
faptul că e fată și că a avut o mamă, ordinea simbolică defectuoasă în care crește Alice anulează structurile sociale preexistente. Nu doar că nu și-a conștientizat genul, dar acceptă relația incestuoasă cu fratele ei și practicile masochiste ale tatălui ca pe niște jocuri gratuite. Lacan ar vedea aici un anume avantaj: Alice preia limbajul tatălui făcând trecerea din imaginar în ordinea simbolică. Sinele ei rămâne o ficțiune, dar limbajul dobândit direct de la tată, fără distincția genului, va contribui la
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
Alice anulează structurile sociale preexistente. Nu doar că nu și-a conștientizat genul, dar acceptă relația incestuoasă cu fratele ei și practicile masochiste ale tatălui ca pe niște jocuri gratuite. Lacan ar vedea aici un anume avantaj: Alice preia limbajul tatălui făcând trecerea din imaginar în ordinea simbolică. Sinele ei rămâne o ficțiune, dar limbajul dobândit direct de la tată, fără distincția genului, va contribui la apariția unui inconștient dominator. Alice își domină fratele într-o ordine simbolică patriarhală, chiar dacă îi poartă
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
fratele ei și practicile masochiste ale tatălui ca pe niște jocuri gratuite. Lacan ar vedea aici un anume avantaj: Alice preia limbajul tatălui făcând trecerea din imaginar în ordinea simbolică. Sinele ei rămâne o ficțiune, dar limbajul dobândit direct de la tată, fără distincția genului, va contribui la apariția unui inconștient dominator. Alice își domină fratele într-o ordine simbolică patriarhală, chiar dacă îi poartă în pântece copilul. Propriul frate, cum ar veni, nu!? - Nu credeam că o să ajung vreodată să vă spun
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
nu mai e singură înăuntrul ei. Pe măsură ce se apropie momentul nașterii, instinctele o îndepărtează de imaginea paternalistă și apare conflictul de gen. Mi-am notat vorbele ei pe un petic de hârtie. Am să vi le citesc: Se întâmplase ca tata să mă trateze ca fiu și asta îmi punea o bară între picioare, la figurat. Vreau să spun că-mi era interzis să mă deplasez liber în mine însămi, unde eram toată captivă, sufocată, incapabilă să mă aștern la drum
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
o nouă ediție, la o altă editură. Miza romanului? Eu, Eu sînt Domnul și în afară de mine nu este nici un Mîntuitor. Isaia 43.11. De la acest dat biblic, un personaj, Mentorul, se ridică împotriva divizării lui Dumezeu în trei de către Biserică. Tată, Duh și Fiu. Mesajul: discursul evanghelic, după aproape două mii de ani, trebuie rediscutat. Publicul este astăzi cu totul altul. Sintagma literă de evanghelie nu este un argument pentru a evita o deschidere absolut necesară: nici o dogmă nu este infailibilă. Personajele
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
spre iubirea sa clandestină pentru fiica pândarului. Întâlnirea dintre cei doi are loc tot noaptea, în zori, și fiorul patimii se dezlănțuie romantic, fără crescendo sau preparative. Chiva (acesta e numele fetei) îl întâmpină pe boierul care îl căuta pe tatăl ei cu o lampă de gaz, ridicată deasupra capului, ca să vadă mai departe în întunericul dimineții. Scrutarea celor doi are ceremonialul ei: Ea își lăsase luminița în jos, în dreptul pieptului, și flacăra îmi descoperea o față curată, oacheșă, sprâncenată, cu
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
de Jeffrey). Până la urmă, Frank e ucis, Dorothy își recapătă fiul, Jeffrey și Sandy rămân împreună, deși el avusese o aventură cu Dorothy. Toate personajele acestui film, cu excepția lui Jeffrey, se împart în două categorii: cele ireal de normale (Sandy, tatăl ei, familia protagonistului) și cele ireal de disfuncționale (Frank și acoliții săi, Dorothy). Prima categorie e de o artificialitate excesivă, de la casele stas în care locuiesc personajele până la clișeele pe care le debitează. A doua e una extrem de vie și
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]