949 matches
-
Gr. N. Lazu, majoritatea profesori la gimnaziul din localitate. Răspunderile editării și ale redacției îi revin lui Calistrat Hogaș. S-a păstrat un singur număr (din 23 martie 1878), dar Sidonia Hogaș a reprodus fragmente din altele în cartea ei, Tataia. Amintiri din viața lui Calistrat Hogaș (1940). Se pare că Hogaș scria singur cea mai mare parte a gazetei, în care se combăteau, cu o violență ce transformă unele articole în pamflete politice, abuzurile administrației locale (Procurorul C. Iancicof sau
SITUAŢIUNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289710_a_291039]
-
lent-coloneii - dar dacă nu aduci teancul ăla de date, ca mâine începe războiul și poimâine se desființează și școala de partid». Tălică pricepea. IF-ul era băiat parfum. Oprea câte un amărât pe stradă și îi umplea teșchereaua de sute: Tataie - îi șoptea apucatul - acum tu te duci și-ți cumperi un lucru cum dorește plăcerea ta. O vară și o toamnă luase în grijă un azil de bătrâni. Spărgea și aducea...” Boschetari, skizii lui Marco, „societatea secretă” a pegrei vesele
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
prozastic. Gafa este la vedere, derapajul vizibil precum bunăstarea contemporană, iar eșecul la fel de previzibil ca încălzirea globală! Epigramele lui Gheorghe Bălăceanu au dat din coate și s-au așezat, trufașe, în primul rînd, lîngă un Deutsch, Vajoga, Frențescu, Larco, Iurașcu - Tataia, ori cel mai bun dintre cei buni, Petrone. Și aceasta pe fondul apariției unor nume pe care nu le mai adaug la vreo listă, care fac deservicii celor citați mai sus. Despre temele noi pe care le propune Gheorghe Bălăceanu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
optsprezece-douăzeci de ani și conduceau niște camioane prăpădite, care ar fi trebuit date demult la topit și dintre care unele morocănoase, rusești, apucaseră chiar să servească În război. Una dintre acele eroice hodoroage fusese numită cu admirație, respect și căldură „Tataie”; avea pe portiera din dreapta cinci găuri de gloanțe nemțești pe care nimeni nu Îndrăznise să le astupe, căci arătau vitejia și tăria vajnicei fierătanii. Într-o seară, spre toamnă, soldatul de la volan nu izbutise să stăpânească bestia de fier care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încorda cu ajutorul unui mecanism format din câteva roți dințate, un lanț de motocicletă și o manivelă, iar Încărcătura - pietroaie de trei sau chiar patru chile - era azvârlită cu nemaivăzută iuțeală când schimbătorul de viteze al unui camion eroic, numit cândva „Tataie”, era tras cu putere Înapoi. Enin porni către Titel Meșteru. Era cam pe la amiază, drumul de pământ bătut se scălda Într-o lumină călduță și bună și În liniște lenevoasă, căci sătenii se aflau la ora aceea prin porumburi. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
străduit să afle de ce ținuse atâta la ele profesorul dispărut fără urmă și nu făcuseră nici o legătură - de altfel, s-ar fi dovedit de prisos - cu Declarația În care ceștile erau menționate ca fiind distruse de camionul botezat de soldați Tataie și condus În seara În care poetul crezuse că venise Sfârșitul Lumii de către unul, Cătănuță, un tânăr cu sufletul sfâșiat de iubirea pentru o curvă și care, se zvonea, ar fi fost Împușcat pentru subminarea economiei naționale, deoarece cisterna tractată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
condus În seara În care poetul crezuse că venise Sfârșitul Lumii de către unul, Cătănuță, un tânăr cu sufletul sfâșiat de iubirea pentru o curvă și care, se zvonea, ar fi fost Împușcat pentru subminarea economiei naționale, deoarece cisterna tractată de Tataie ajunsese Într-un lan de porumb timpuriu și-l aprinsese, prefăcându-l În cenușă. Zvonul cu condamnarea și cu execuția nu era Întemeiat, Însă Cătănuță cu adevărat a murit câțiva ani mai târziu: s-a atârnat de o grindă din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și pusese să se coasă, pentru Sala de ședințe, draperii pentru geamuri, ca să nu mai arunce orice prost priviri furișate Înăuntru și să vadă cine și cum petrecea pe la feluritele chiolhanuri. Până și pe banchetele străvechiului camion alintat de răcani Tataie fuseseră așternute, În chip de Învelitori, bucăți din pânza căilor ferate. În zbuciumul părăsirii mașinăriei care o luase, de nimeni strunită, la vale pe coasta dinspre Dunăre a satului, soldatul-șofer Cătănuță agățase, azvârlindu-se prin portiera hodorogită Împinsă cu umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și pe mine mă plictisește, și nu ne-am mai dus niciodată. — Cioc, cioc ! Ridic ochii cu o tresărire și În pragul ușii se află Kerry, cu paharul de vin În mână. Gata masa ! — Mersi, zic. Venim acum. — Haide, măi tataie, măi ! Kerry Îl ceartă cu degetul, arătând spre cutii. Tot unde te-am lăsat te găsesc ? — E greu, mă trezesc scuzându-l. Sunt multe amintiri În cutiile astea. Lucruri pe care nu le poți arunca pur și simplu la coș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că se sufocă, iar Mugurel îi simțea slăbiciunea și se smiorcăia și mai tare, pornit parcă s-o ucidă. Știa că are putere asupra ei și-i plăcea s-o chinuie. O amenința cu lasă că te zic io lu’ tataie că mă ții pe-ntuneric să nu pot să-mi fac lecțiile și să vezi ce-o să-ți facă tataie... Se punea la mintea lui și se lua în gură cu el, păi, nu vedea că pe tac-su mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că are putere asupra ei și-i plăcea s-o chinuie. O amenința cu lasă că te zic io lu’ tataie că mă ții pe-ntuneric să nu pot să-mi fac lecțiile și să vezi ce-o să-ți facă tataie... Se punea la mintea lui și se lua în gură cu el, păi, nu vedea că pe tac-su mare îl doare-n fund, că n-a mai dat de un an pe aici să-i întrebe de sănătate? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
gură cu el, păi, nu vedea că pe tac-su mare îl doare-n fund, că n-a mai dat de un an pe aici să-i întrebe de sănătate? Nu mai poate el că stai pe-ntuneric. Din partea lui tataie, poți să stai și afară-n ger’ și Mugurel că d-aia nu mai vine tataie, las’ că știu io, că ai făcut copil, da’ las’ că te zic și-o să vezi ce-o să zică tataie, o să te bată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
n-a mai dat de un an pe aici să-i întrebe de sănătate? Nu mai poate el că stai pe-ntuneric. Din partea lui tataie, poți să stai și afară-n ger’ și Mugurel că d-aia nu mai vine tataie, las’ că știu io, că ai făcut copil, da’ las’ că te zic și-o să vezi ce-o să zică tataie, o să te bată și o să te-njure ca să te-nveți minte. O să vină el, o să vină, o să-ți arate el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe-ntuneric. Din partea lui tataie, poți să stai și afară-n ger’ și Mugurel că d-aia nu mai vine tataie, las’ că știu io, că ai făcut copil, da’ las’ că te zic și-o să vezi ce-o să zică tataie, o să te bată și o să te-njure ca să te-nveți minte. O să vină el, o să vină, o să-ți arate el ție, striga Mugurel îndârjit, înrăit, pătimaș, împărtășind totodată nădejdea Mirelei că, într-o bună zi, s-or pomeni cu bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vreme, ca și cum nici el n-ar fi de pe-aici, din lumea asta; parcă ar vrea să ghicească, să miroasă, înainte să i se spună... În vremea din urmă, Mugurel o învinovățea smiorcăindu-se-n draci că o spune lui tataie, nu doar pentru că-l ținea fără lumină și mai mult nemâncat, ci și pentru Petrișor; cine a pus-o să-i facă un frate? Nu-i trebuie, și așa le e greu, și uite că din pricina frățiorului ăstuia, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pentru că-l ținea fără lumină și mai mult nemâncat, ci și pentru Petrișor; cine a pus-o să-i facă un frate? Nu-i trebuie, și așa le e greu, și uite că din pricina frățiorului ăstuia, nu mai dă nici tataie pe la ei... Ea îi spusese în câteva rânduri ce gânduri are cu Petrișor, că o să-l dea, iar Mugurel parcă ar fi meditat la chestia asta; încă nu se decisese dacă maică-sa ar face bine sau rău. Când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pentru ca apoi să ai ce uita... Peste trei zile însă, duminică, n-ar fi avut cum să-l uite pe Petrișor. Duminică, pică, pe nepusă masă, bătrânul, tizul lui Petrișor, deh, și Mugurel că ce dor i-a fost de tataie și că abia așteaptă vacanța să se ducă la Câmpulung... De mai bine de un an, nu mai dăduse pe aici. Mirela își amintea că ultima dată când îl văzuseră fusese cu patru-cinci luni înainte până să-l caute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trimisese vorbă, tot prin frate-său, că i-a făcut un nepot pe care l-a botezat ca pe el, Petre-Petrică-Petrișor, și unde mai pui că-i zice și Dogaru. Numele lui întreg, deh, ce s-ar mai fi bucurat tataie.... Care bucurie de cap să ne fie, Mirelo, s-a speriat bătrânul de copilul ăsta la fel ca Velicu... Și tatăl ei, ca și tatăl lui Petrișor, s-a dat la fund. Uite însă că, după un an și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-n plus și-o pagubă. Acum chiar că s-ar putea lipsi de ajutorul bătrânului, are destui bani ca, măcar pentru o vreme, să nu se mai plângă de foame. Și dacă i-ar da cu sacoșa-n cap lui tataie și l-ar da dracului, că nu mai are ce căuta la ușa ei? Păi, dacă pe el atât l-a dus capul, să se poarte cu singura lui fată ca și cu o străină... Ba bine că nu. Prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cuvenea să nu uite, vezi, că și altă dată o ajutase. Se sacrificase, își vărsase sângele, Mirelo, nu mai știi cine pe cine ajută când ne agățăm ca disperații unii de alții ca să scăpăm de înstrăinare. Mugurel îi povestea lui tataie cum că pe Petrișor l-a dat mama la niște străini bogați. Am scăpat de el, tataie, și lui îi e mai bine acolo, la oamenii ăia. Bătrânul clătina din fața lui osoasă de culoarea vinului, inspirând o vitalitate neostoită, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu mai știi cine pe cine ajută când ne agățăm ca disperații unii de alții ca să scăpăm de înstrăinare. Mugurel îi povestea lui tataie cum că pe Petrișor l-a dat mama la niște străini bogați. Am scăpat de el, tataie, și lui îi e mai bine acolo, la oamenii ăia. Bătrânul clătina din fața lui osoasă de culoarea vinului, inspirând o vitalitate neostoită, ca și cum nu i-ar fi venit să creadă, cum adică l-a dat? Mirela îi confirmă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vitalitate neostoită, ca și cum nu i-ar fi venit să creadă, cum adică l-a dat? Mirela îi confirmă cu o mârâială iritată, exact așa cum ți-a spus Mugurel, l-am dat. L-am dat de suflet. Ai ajuns prea târziu, tataie, dacă ai fi venit alaltăieri, ți-ai fi văzut nepotul și tizul, și atunci Mirela parcă-l văzu întristându-se. Dacă nu cumva i s-o fi părut. Chiar i-o părea rău? Chiar s-o căi? E o părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
căi? E o părere, el n-are nici o vină în definitiv, și, de fapt, n-are nimeni nici o vină, Mirelo. Inima, împietrindu-se încă, parcă i-ar fi spus că-i mai bine așa. N-o să-l mai vedem niciodată, tataie, de vreme ce nimeni nu l-a vrut, toți au fugit de copilul ăsta... E ca și cum ar fi murit... Vorbea cu taică-său și se vedea la fereastră cu Petrișor în brațe, cu trei zile în urmă, așteptând-o pe doamna Petronela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu-i al lui decât în măsura în care-i dă să mănânce, adică-i ceva mai mult decât copiii de la Școala orfelinat, de unde a luat cândva o leafă. În rest, ar fi al lui tăică-său care l-a făcut și al lui tataie, și parcă ar vrea să le țină locul ăstora doi în viața Mirelei, ca să-l dea la o parte pe Rafael, așa încât mai bine să-i dea liber. Altminteri, ăsta mare s-a bucurat el cât s-a bucurat văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ar vrea să le țină locul ăstora doi în viața Mirelei, ca să-l dea la o parte pe Rafael, așa încât mai bine să-i dea liber. Altminteri, ăsta mare s-a bucurat el cât s-a bucurat văzându-l pe tataie după atâta vreme, dar nu până într-atât încât să-i țină de urât mai mult de cinci minute. A ieșit afară, da, asta în vreme ce ăla mic s-a zbătut puțin în brațele bătrânului până l-a lăsat jos, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]