2,883 matches
-
cifrele străzilor. Haosul din New York e organizat aritmetic. Și, la nevoie, dacă mă zăpăcesc, aș putea să iau un taxi. Căci taxiurile costă puțin aici, din câte țin minte. În plus, cum foarte mulți taximetriști sunt români (se zice că taximetriștii români dețin primul loc pe naționalități), am mari șanse să dau peste un fost compatriot. Aș vrea să văd un spectacol stradal, să mă plimb pe eleganta Fifth Avenue, unde locuiesc marii snobi, să dau o raită prin Harlem, după
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și cam tîmpă, și În cele din urmă rosti nervos, cu un glas strident și uimit: — Ce-a pățit? A chemat cineva o ambulanță? Din cercul de privitori tăcuți, aflați acolo, nu-i răspunse nimeni, dar, Într-o clipă, un taximetrist, un bărbat cu trăsături aspre și brutale trădînd viața de noapte, cu pielea smeadă, gălbejită, ciupită de vărsat, cu părul și ochii negri, purtînd o șapcă, o scurtă de piele și un pulover gros de lînă neagră - se Întoarse - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
CÎnd brancardierii Își făcură apariția la ieșirea din metrou, mașina mortuară a poliției aștepta la bordură și cîțiva șoferi de taxi, cu fețe Întunecate și murdare, se adunaseră lîngă ușă, pe trotuar. În timp ce brancardierii traversau trotuarul cu povara lor, un taximetrist veni În spatele lor, Își scoase umil șapca În fața mortului și rosti amabil: — Doriți un taxi, domnule? Un taxi? Polițistul care ținuse pălăria mortului se opri brusc, se Întoarse rîzÎnd și-l amenință În glumă pe taximetrist cu bastonul zicînd: — Șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu povara lor, un taximetrist veni În spatele lor, Își scoase umil șapca În fața mortului și rosti amabil: — Doriți un taxi, domnule? Un taxi? Polițistul care ținuse pălăria mortului se opri brusc, se Întoarse rîzÎnd și-l amenință În glumă pe taximetrist cu bastonul zicînd: — Șterge-o, mă, derbedeule! Apoi, rîzÎnd Încă și exclamînd „O, Doamne!“, aruncă pălăria mortului În duba verde În care brancardierii băgaseră deja trupul neînsuflețit. Unul dintre brancardieri Închise ușile, ocoli mașina și se duse În față, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
obligații viitoare, spuseră „Noapte bună!“ tuturor și plecară, doi În susul străzii, spre spuza de lumini de un cafeniu livid, și trei În josul străzii, unde locul era mai Întunecat, mai liniștit, mai pustiu și unde străluceau alternativ luminile verzi, galbene, roșii. Taximetristul cel glumeț, care-și oferise serviciile mortului de pe brancardă, se Întoarse iute spre colegii săi cu expresia celui care a dus la bun sfîrșit o treabă și rosti ironic și apăsat: — Ei, ce ziceți, băieți? Ce mai aveți de zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Întoarse iute spre colegii săi cu expresia celui care a dus la bun sfîrșit o treabă și rosti ironic și apăsat: — Ei, ce ziceți, băieți? Ce mai aveți de zis? gesticulînd totodată către un alt șofer cu mîinile desfăcute. Apoi taximetriștii porniră toți spre șirul de mașini tăcute și strălucitoare, glumind, discutînd, dezaprobînd și rîzÎnd cu glasuri stridente și batjocoritoare. Și am privit din nou și am văzut cerul cel veșnic, chipul uriaș al nopții presărat de stele, și am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
crispată a exilului său de înstrăinat. Abadan era un puț cu benzină. Când Omar a pus talpa în port, locul arăta mai degrabă ca o pată de ulei curs din conducta rafinăriei. Era pe-nserat și, când a oprit o mașină, taximetristul l-a întrebat: — N-ai să-mi dai o țigară? Omar i-a întins pachetul, iar pentru că mai erau numai două, i-a spus: — Ia-le, că mai am în valiză! — Nu se poate așa, i-a răspuns, ca și cum îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
viitoare, și ai grijă să nu uiți ceva: numele, ziua, ora, cu cine era, de unde ți s-a urcat în taxi și unde au coborât. — Bine, domnule, spuse respirând tot mai greu. Gardianul îi făcu vânt cu vârful pantofului și taximetristul, așezat pe căruț ca un curcan fript pe o tavă, se lovi cu putere de ușă. Mohsen Irani scoase același rânjet ca la început și îi zise ajutorului său: — Adu-l pe următorul, ăla sper să fie un om întreg
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se îmbătase: — Sarok, n-a venit niciunul din ei, nici săptămâna asta! — Ce ți-am spus, Kambiz, că va ciripi singur, ca un canar, gâlgâi comisarul către ajutorul său nelipsit și, ca la un semn, gardianul trase căruțul de sub cioturile taximetristului și lovi cu putere jumătatea de corp, proiectând-o în perete, ca pe o minge. Cămașa infirmului se-nroși aproape instantaneu, fiindcă îi curgea sânge de sub bărbie. Domnule, vă spun adevărul, nu-mi puteți face asta, sunt infirm de război
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
făcut intră cu o tavă de plastic, pe care erau două pahare de ceai fierbinte de mentă, pentru ea și pentru însoțitorul din marină. Maggie mai văzuse când urcase vreo cinci sau șase bărbați ca el pierzând vremea ca niște taximetriști la dispecerat, fumând, bând cafele și ceaiuri. Presupuse că făceau parte din „securitatea“ oficială. În realitate făceau parte din genul acela de grup pe care îl văzuse peste tot în lume: trântori care au avut noroc de un cumnat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cântat și se băgă în discuție. —Trebuie să ajungi la Betleem? Se întoarse într-o poziție din care putea da indicații. Nu, de fapt, mă duc la Ierusalim. Și se pare că am fost înșelată, mă tem. —Înșelată? —De un taximetrist. A spus că mă va duce el. M-a lăsat acolo, la marginea drumului... arătă coasta dealului pe care tocmai o coborâse... a zis că ar trebui să îmi placă priveliștea. După care, n-o să vă vină să credeți, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu tot. Era evreu, șoferul ăsta? Maggie se împotmoli. Care era răspunsul corect? Ar fi fost o insultă să acuze un evreu de acest act perfid? Sau ar fi fost considerată o trădare mai mare angajarea din start a unui taximetrist palestinian? — Știi, nu l-am întrebat. Dar simt că am fost îngrozitor de naivă. M-am gândit că, ăsta fiind Pământul Sfânt și așa mai departe... Ascultă, cucoană, spuse rabinul care părăsi locul lui în cerc. Unde trebuie să ajungi? —O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în jurul gâtului cu un fular cadrilat mare cât o broboadă, care avea un capăt băgat sub pardesiu. — Bună dimineața, domnule, spuse el maiestuos. — Bună dimineața, răspunse încântat domnul Gonzalez. Te-a adus bine mașina până aici? — Potrivit. Am bănuiala că taximetristul avea veleități de pilot de curse. A trebuit să-i cer tot timpul să fie mai prudent. De fapt ne-am despărțit cu un sentiment ostil de ambele părți. Dar unde este astăzi micuța membră a colectivității noastre? — A trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de casa lor și Ignatius îi făcu semn să se oprească, tocmai când mama lui, uitând de cămașa zdrențuită, alerga spre marginea trotuarului. Ignatius trânti portiera din spate a taxiului drept sub nasul mamei sale și dădu repede o adresă taximetristului. O lovi apoi peste mâini cu sabia de plastic și-i spuse șoferului să plece imediat. Mașina porni stârnind pietricelele din rigolă care înțepară picioarele doamnei Reilly prin cămașa de noapte ruptă. Se uită o clipă spre luminile roșii din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din spatele automobilului și apoi alergă în casă să telefoneze Santei. — Te-ai costumat pentru vreo petrecere? îl întrebă șoferul pe Ignatius, intrând pe St. Charles Avenue. — Uită-te unde mergi și vorbește când ești întrebat, tună Ignatius. Tot timpul cursei, taximetristul nu mai scoase un cuvânt, iar Ignatius își repetă discursul cu voce tare, lovind cu sabia în scaunul din față când voia să sublinieze anumite puncte-cheie. Pe St. Peter Street se dădu jos și primul lucru pe care îl auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acasă, am sunat-o pe Santa și i-am spus să-l caute pe Angelo la secție și să-i spună să se ducă să vadă ce învârtești tu pe St. Peter Street. Te-am auzit când ai dat adresa taximetristului. Ce isteață! Mă gândeam că mergi să te-ntâlnești cu o șleahtă de comuniști. N-am avut dreptate. Angelo a spus că te-a văzut cu niște tipi deocheați. — Cu alte cuvinte, ai pus să mă urmărească, țipă Ignatius. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și vânzătorii de umbrele se strânseseră În grabă să vadă ce bucluc se mai clocea. În Învălmășeală, urmăritorul aflat la câțiva pași În spatele ei bătu În retragere, știind că nu e bine să-ți pui mintea cu o nebună. Însă taximetristul nu era nici pe departe la fel de prudent sau de timid, fiindcă Întâmpină Întregul scandal cu un rânjet satisfăcut. Zeliha observă cât de surprinzător de albi și de fără cusur erau dinții bărbatului și nu s-a putut abține să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-o uite din capul locului. Regula de Argint a Prudenței pentru Femeile din Istanbul: Când sunteți agresate pe stradă, nu vă pierdeți cumpătul, fiindcă o femeie care-și pierde cumpătul În fața agresiunii nu face decât să-și Înrăutățească situația! Taximetristul a izbucnit În râs, claxonul Toyotei din spate a urlat din nou, ploaia s-a Întețit, câțiva trecători și-au manifestat zgomotos dezaprobarea, deși era greu de spus spre ce anume erau Îndreptate reproșurile lor. În mijlocul acelei agitații, Zeliha a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că Întârziase patruzeci și șase de minute și, pe când privirea Îi stăruia asupra lui, a părut pentru o clipă că ar vrea să plece. — E din cauza ploii... Răspunsul nedreptățea oarecum ploaia, fiindcă traficul, pietrele crăpate din pavaj, municipalitatea, urmăritorul și taximetristul, ca să nu mai vorbim de oprirea pe care o făcuse În bazar pentru cumpărături, ar fi trebuit considerate și ele responsabile pentru Întârzierea ei, Însă Zeliha hotărâ să nu pomenească nimic despre ele. Poate că Încălcase Regula de Aur a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
câteva blocuri. Alergară prin ploaie, rugându-se să nu-l ia nimeni Înainte, și săriră Înăuntru. Însă când deschise ușa, Desert Rose descoperi că pe bancheta din spate stătea un bărbat. — O, Îmi pare rău... — Nu e nici o problemă, spuse taximetristul, urcați. Prietena dumneavoastră poate să stea În față. Kitty se trânti pe scaunul din față, Desert Rose pe bancheta din spate. Însă Înainte de-a apuca să spună că voiau să meargă la Muzeul Societății Asiatice, taxiul porni ca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
am luat-o Într-o direcție greșită. Se uită la ea cu o expresie deranjată: — Da, sunt sigur, răspunse. — Sunteți sigur că e drumul cel mai scurt? sări Desert Rose din spate. — Da, doamnelor, e drumul cel mai bun! zise taximetristul pe un ton răstit. Încă un strop de mâncare ateriză aproape de Desert Rose, care se gândi Îngrijorată că un drum mai lung ar fi putut Însemna mai multe pete pe bluza ei. — Domnule, am fost de nenumărate ori la San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la șaizeci de dolari. De pe bancheta din spate, Desert Rose rupse tăcerea cu un țipăt. — Domnule, bărbatul ăsta a Îndrăznit să mă atingă. Oprește mașina și spune-i să plece de lângă mine! Kitty se Întoarse: — Ce? Ce ți-a făcut? Taximetristul Începu să râdă. Kitty Îl văzu pe bărbatul din spate aplecându-se. Apoi zări mâna lui apropiindu-se amenințător de coapsa lui Desert Rose. — Hei! Inventează, doamnă. Ești nebună! zise el apoi, tăindu-i-o scurt. — Ia-ți mâinile murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
auzit? Îl mănânc, curve nebune ce sunteți! Kitty se lipi de ușă. — Cum? Încercă să Înghită, dar nu reuși, din cauza nodului din gât. Oprește taxiul! — Dacă nu oprești, sun la poliție! țipă Desert Rose. — Sună pe cine-oi vrea, zise taximetristul, poliția n-o să vină. Kitty se holbă la șofer. Avea o figură de nebun. — Desert Rose, sună la poliție! Desert Rose scoase telefonul să sune la poliție, dar bărbatul de lângă ea i-l smulse din mână. Șoferul Începu să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
care casa imensă din Malibu părea doar o colibă. — Asta e casa mea, zise el cu un zâmbet larg. Cred că ar fi mai bine să vii să-ți dau o haină, se lasă frigul. Apoi o să-l rog pe taximetrist să te ducă Înapoi, la Santa Monica. Intrară În casă, traversară primul etaj și merseră În spate, unde se afla o grădină minunată cu piscină. Vederea pe care ți-o oferea aceasta asupra văii Los Angelesului și a insulei Catalina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mele nu era așa, se lăudă el. — Bine, dar probabil că te-ai culcat cu destule... A, da, râse el. Matthew urcă și-i aduse o haină neagră, să o apere de frig. Apoi coborâră din nou. Îl rugă pe taximetrist să o plimbe prin Beverly Hills câteva ore, apoi să o ducă Înapoi la rulotă. — O să te mai văd vreodată? Îl Întrebă ea, Îmbrățișându-l de rămas-bun. — Normal! Mi-aș dori foarte tare să ne vedem la sfârșitul săptămânii, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]