818 matches
-
duo" Cea mai valoroasă operă a sa în acest domeniu este "De plantis libri XVI" (1583) și aceasta mai ales deoarece a fost scrisă cu aproape două secole mai înainte ca naturalistul Carl Linné (1707 - 1778) să elaboreze celebra sa taxonomie. Această carte conține prima clasificare a plantelor după tipul fructelor, bazată pe studii îndelungate efectuate asupra exemplarelor din vasta sa colecție (celebrul său ierbar, unul dintre primele din lume de o asemenea amploare). De altfel, chiar marele savant suedez îl
Andrea Cesalpino () [Corola-website/Science/312323_a_313652]
-
necesară pentru a le face ortogonale, astfel încât să nu se influențeze reciproc. Exemple celebre includ 802.11 Wi-Fi; DVB-T, sistemul de difuzare terestră a televiziunii digitale folosit în toată lumea mai puțin America de Nord, și DMT, forma standard de ADSL. În taxonomie, o clasificare ortogonală este una în care nici un element nu e membru al mai mult decât unui grup, adică clasificările sunt exclusive reciproc. În chimie, protecția ortogonală este o strategie ce permite deprotejarea grupurilor funcționale independent unul de celălalt.
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
acutizarea caracterelor lor nocive. Dipterele albastre și verzi de gunoaie, de carne, de cadavre, precum și acțiunile lor miazigene, au fost probabil cunoscute din timpurile preistoriei umane ; dar cunoașterea științifică a familiei Calliphoridae își are originea în anul 1758, odată cu fundamentarea taxonomiei practice și a nomenclaturii binare de către autorul operei "Systema Naturae". De atunci și până în zilele noastre evoluția ei este legată de mijloacele de investigație tot mai perfecționate, putându-se demarca trei perioade principale : prima - de la Carolus Linnaeus (1758) și până la
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
laborator cu privire la existența unor particularități distincte ale familiei Bengaliidae, negând realitatea unor specii valide și fundamentate nu numai pe baza caracterelor obișnuite, ci mai ales pe cele ale genitaliei mascule și utilizând o metodă contrară spiritului de ordine filogenetică a taxonomiei, prin introducerea unor entități taxonomice cu totul străine. Astfel, el a introdus, pe baza unei teorii false și a unor observații imaginare referitoare la structurile genitale (Lehrer, 2007, 10 :8-12) genul "Eurychaeta" Brauer & Bergenstamm , care face parte din familia Sarcophagidae
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
din zona Dornelor și Secția de Cinegetică din județul Suceava. Exponatele de faună și floră sunt prezentate redând aspecte din mediul lor natural, ceea ce dă un plus de atractivitate pentru publicul vizitator. Sunt abordate probleme de ocrotire a naturii, de taxonomie, filogenie și ecologie. Parterul muzeului prezintă colecția cinegetică. Animalele vertebrate sunt prezentate în ordine evolutivă: pești, amfibieni, reptile, păsări și mamifere. De asemenea, muzeul include un interior vânătoresc (realizat cu obiecte din coarne căzute, blănuri, fazani și capete de căprior
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
în cadrul Societății române de științe, fiind vicepreședinte al secției de știinte naturale și, ulterior, devenind președinte al acestei instituții. Profesorul Dimitrie Voinov a adus contribuții remarcabile la dezvoltarea morfologiei animale și, în special, a morfologiei celulare. A făcut studii de taxonomie și histofiziologie asupra organului ciliofagocitar al nefridiilor unui vierme parazitar pe raci; a demonstrat existența a trei constituenți celulari (protoplasmatici): condriomul, vacuomul si sistemul golgian. A fost primul cercetator în lume care a descoperit aneuploidia sau polisomia la animale. În
Dimitrie Voinov () [Corola-website/Science/305707_a_307036]
-
similare, efectuate de Jan Swammerdam, au pus bazele entomologiei, a disecției microscopice și a tehnicii colorării pentru observații microscopice mai fine. Multitudinea de descoperiri din domeniul lumii vii conduce la necesitatea clasificării organismelor. Botanistul John Ray încearcă să întocmească o taxonomie, însă fără a depăși cadrul teologiei naturale. În 1669, Nicholas Steno publică un eseu privind organismele fosilizate în straturile de zăcăminte. Acesta ar putea fi considerat începutul paleontologiei, domeniu care avea să suscite o serie de dispute, mai ales datorită
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
este o arie protejată constituită în România, în aval de municipiul Arad, până la granița cu Ungaria, de-a lungul râului Mureș, clasificată ca parc natural la nivel național și ca peisaj terestru protejat în taxonomia internațională a IUCN. Ea cuprinde incinta îndiguită a râului Mureș, respectiv zona inundabilă dintre digurile situate de o parte și de alta a râului și între terasele înalte ale aceluiași râu. Este o zonă cu inundații periodice, în care plantele
Parcul Natural Lunca Mureșului () [Corola-website/Science/314119_a_315448]
-
în lacte pulverizatus interficit muscas", "se numește buretele muștelor deoarece pulverizat în lapte ucide muștele." Botanistul belgo-danez din secolul al 16-lea Carolul Clusius a regăsit practică de a amestecă ciupercă în lapte în Frankfurt, Germania, în timp ce Carl Linnaeus, "tatăl taxonomiei", vorbeste despre ea în Smaland în sudul Suediei, unde a trait când era copil. A descris-o în volumul doi al "Species Plantarum" în 1753, dându-i numele Agaricus muscarius, epitetul specific derivat din Latinul "musca", care înseamnă musca. Și-
Buretele muștelor () [Corola-website/Science/313809_a_315138]
-
1882 nu reușește la bacalaureat, examen pe care-l va lua doi mai ani În continuare va urma studiile de zoologie la Universitatea Ernst-Moritz-Arndt-Universität Greifswald și Philipps-Universität Marburg din Marburg unde va face și lucrarea de doctorat, despre problemele de taxonomie a mallophagilor (păduchilor de pasăre), și va obține titlul de „Dr. rer. nat.” După călătorii numeroase întreprinse în scopuri de cercetare, a așezat piatra de temelie în Bonn pentru clădirea unui muzeu de științe naturale care va purta mai târziu
Alexander Koenig () [Corola-website/Science/314890_a_316219]
-
dezvoltare antidotului în anii 1980) a fost responsabil pentru numeroase decese în Australia. Familia Theraphosidae este împărțită în 12 subfamilii, care conțin peste 100 de genuri și circa 900 de specii: Unele genurile în prezent au o poziție inceartă în taxonomia păiajenilor: "Brachionopus, Cardiopelma," și "Proshapalopus".
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
Single instruction, multiple dată (abreviat ; din engleză) reprezintă una dintre arhitecturile de calculatoare paralele menționate în Taxonomia lui Flynn. Acest tip de calculatoare dispune de elemente multiple de procesare (în imaginea din dreapta: PU) care toate efectuează în paralel aceeași operație sau instrucțiune, dar pe date diferite. Astfel, aceste mașini exploatează paralelismul datelor (pe masura în care acesta
SIMD () [Corola-website/Science/322888_a_324217]
-
din interior. Ummidia este răspândită în sudul Statelor Unite. "Bothriocyrtum californicum" este comun pe coasta Pacificului. Genul "Cyclocosmia", include 7 specii, se găsește în SUA, Mexic, Guatemala, China, Thailanda și Canada. Numărul speciilor poate fi pe cale de dispariție din cauza distrugerii habitatelor. Taxonomia actuală a păianjenilor Ctenizidae este inceartă și multe specii din genul "Ummidia" rămân nedescrise (Raven, 1985). Familia include 120 de specii.
Ctenizidae () [Corola-website/Science/319398_a_320727]
-
După unele caractre acești păianjeni par o încrucișare între familiile Thomisidae și Clubonidae, foarte evident la speciile "Lauricius". În prezent familia incude peste 30 de specii grupate în 8 genuri. Însă sunt și unele dezacorduri cu privire la dimensiunea și amplasarea în cadrul taxonomiei păianjenilor. Chiar dacă din 1978 familie e considerată ca o unitate taxonomică, unii autori plasează genuriile acestei familii în Zorocratidae, Clubionidae sau Miturgidae. În 2008, genul "Haurokoa" a fost redenumită în "Wiltona".
Tengellidae () [Corola-website/Science/319454_a_320783]
-
cosmogonice închegate aparținând lui Jean-Antoine Lavoisier, descoperirea legilor interferenței și difracției (Christian Huygens), descoperirile din domeniul electricității ale lui Alessandro Volta și cele din magnetism ale lui Hans-Christian Oersted. Fizica culminează cu închegarea ei în sistemul newtonian. În biologie apariția taxonomiei speciilor ființelor vii, bazată pe limba latină și pe împărțirea atât a regnului animal cât și cel vegetal în specii, subspecii, clase, etc, a reprezentat un imens salt calitativ în gândire și în percepția lumii vii. În medicină, experimentarea injecțiilor
Revoluția științifică () [Corola-website/Science/298391_a_299720]
-
subîncrengătura, supraclasa etc. Denumirea speciilor de plante, ca și denumirea celorlalte specii de organisme, se face folosindu-se nomenclatura binară. Botanica se ocupă cu studiul plantelor din punct de vedere anatomic (anatomia plantelor), morfologic (morfologia plantelor), fiziologic (fiziologia plantelor), clasificare (taxonomia plantelor), originea și evoluția organismelor vegetale. Părintele acestei științe este considerat învățatul grec Teofrast (372 î.Hr.-287 î.Hr.), discipol al lui Aristotel. Acesta a scris mai multe lucrări despre plante. Cele mai importante sunt "Cauzele plantelor" și "Cercetarea plantelor" în
Botanică () [Corola-website/Science/298176_a_299505]
-
cărți. Teofrast elaborează un sistem de clasificare a plantelor care s-a folosit până în secolul XVIII. Un rol deosebit în dezvoltarea acestei științe au avut pe plan mondial cercetători ca Nehemiah Grew (1628-1711), fondatorul anatomiei plantelor, John Ray (1626-1704), fondatorul taxonomiei plantelor, Rudolf Camerer (1665-1721), descoperitorul organelor sexuale la plante și Carl von Linné (1707-1778), genial botanist al secolului XVIII. Contribuții în cunoașterea plantelor au adus și învățați români precum stolnicul Constantin Cantacuzino (1650-1716), care a alcătuit cea mai veche hartă
Botanică () [Corola-website/Science/298176_a_299505]
-
faptul că acestea au avut un strămoș comun. Lui Darwin nu i se păreau prea interesante cursurile de științele naturii ale profesorului Robert Jameson. Acestea conțineau mai mult geologie, precum și polemica dintre neptunism și plutonism. Darwin studiază cu deosebit interes taxonomia plantelor și aduce contribuții substanțiale în cadrul vastelor colecții ale Muzeului "Royal Museum", unul dintre cele mai mari muzee europene ale acelei perioade. Împreună cu vărul său, Wiliam Darwin Fox, era pasionat de colecționarea insectelor, iar multe din descoperirile sale le-a
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
sunt scrise în ordine descrescătoare, dar nu întotdeauna. În aceeași perioadă în care grecii din Atica foloseau "sistemul acrofonic atic", celelalte "polisuri" și-au dezvoltat sisteme de numerații proprii bazate pe aceleași principii și având aceleași caracteristici cu acesta. O taxonomie completă, care să cuprindă "toate" sistemele de numerație catalogate a fi de acest tip și adoptate de diferite "polisuri" din spațiul cultural al vechii Grecii este dificil de făcut, dar se poate observa ușor că, datorită funcției majore a acestor
Numerația greacă () [Corola-website/Science/297443_a_298772]
-
1936), Nybro (1932), Nässjö (1914), Oskarshamn (1856), Sävsjö (1947), Tranås (1919), Vetlanda (1920), Vimmerby (aproximativ 1400), Värnamo (1920), Västervik (aproximativ 1200), Växjö (1342). În Småland există trei parcuri naționale: Botanistul suedez Carolus Linnaeus, sw. Carl von Linné, (1707-1778), supranumit "părintele taxonomiei" sau "Regele florilor" s-a născut în orașul Älmhult din Småland. El a denumit floarea oficială a provinciei, cupă- vacii, cu numele său latin, bazat pe propriul său nume ("Latin: Linnaea borealis"). O altă personalitate remarcabilă din orașul Älmhult este
Småland () [Corola-website/Science/296694_a_298023]
-
pot fi neglijate. În combinație cu schimbul denumirilor de soiuri ai genului "Agaricus" în "Psalliota" de către Claude Casimir Gillet (1806-1896) în primul volum al operei sale "Leș Hyménomycètes, ou, Description de tous leș champignons (fungi), qui croissent en France", aceasta taxonomie a jucat un rol important în anii 80 și 90 al secolului a XX-lea, când mulți micologi au schimbat numele "Agaricus" în "Psalliota", între ei și micologul italian Bruno Cetto. Între timp, genul duce din nou vechia desemnare a
Agaricus () [Corola-website/Science/317498_a_318827]
-
oameni sunt reprezentate de: omul de Neanderthal ("Homo sapiens neanderthalensis"), omul din Heidelberg ("Homo sapiens heidelbergensis"). Alți taxonomiști nu consideră formele arhaice și moderne ca aparținând aceleiași specii, ci, mai degrabă, ca fiind specii diferite, în acest caz fiind utilizată taxonomia standard, ca de exemplu "Homo rhodesiensis" sau "Homo neanderthalensis". Frontierele între formele arhaice și moderne de "Homo sapiens", pe de o parte, și între formele arhaice și "Homo erectus", pe de altă parte, sunt incerte. Cele mai vechi fosile cunoscute
Homo sapiens arhaic () [Corola-website/Science/317633_a_318962]
-
ursina". În 1838 diavolul tasmanian a fost redenumit "Dasyurus laniarius" de către Richard Owen, înainte de a fi mutat în genul Sarcophilus în 1841 și numit "Sarcophilus harrisii", sau "„Iubitorul de carne al lui Harris”", de Pierre Boitard. O revizuire ulterioară a taxonomiei, publicată în 1987, a încercat să schimbe numele speciei în "Sarcophilus laniarius" pe baza fosilelor aparținând a câteva animale găsite pe continent. Acestă schimbare nu a fost acceptată de către comunitatea taxonomică, numele de "S. harrisii" fiind reținut pentru diavolul tasmanian
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
și HM André a sinonimizat genul "Lorryia" cu "Tydeus". În așa fel "Lorryia formosa" a devenit "Tydeus formosus". În revizuirea sa André s-a bazat pe asemănările unor structuri de la picioare și a ignorat ornamentația și forma corpului, folosiți în taxonomie de către alți autori. În 1998, Kazmierski a revizuit subfamilia Tydeinae, folosind ornamentarea și alte caracteristici, a restabilit genul Lorryia. Acarianul "Lorryia formosa" are dimensiuni foarte mici, de 250 μm lungime. Corpul este divizat în gnatosomă (corespunde capului) și idiosomă (restul
Lorryia formosa () [Corola-website/Science/319351_a_320680]
-
în întregime, în loc de solzi, cu plăci osoase (scuturi osoase) regulate, metamerice, strâns concrescute între ele, care formează un schelet extern rigid. Plăcile osoase de la același nivel formează câte un inel transversal complet; numărul inelelor corespunde în genere cu numărul vertebrelor; taxonomia singnatidelor se bazează în mare măsură pe numărul acestor inele și ornamentația lor. Plăcile osoase sunt dispuse în rânduri longitudinale, 7 rânduri în regiunea trunchiului și 4 rânduri în cea a cozii. Fiecare placă osoasă (scut osos) este prevăzută cu
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]