1,695 matches
-
satul părea pustiu și părăsit acolo, În soare. Începeam să mă plictisesc și, după cum singur poți bănui, n-aveam nici un avânt să-mi Încep pregătirea pentru restanța din toamnă. Mi-am aranjat cu multă grijă cursurile, le-am Împărțit În teancuri pe zile și, cu sentimentul datoriei oarecum Împlinite (nu e de colo să-ți programezi ce ai de făcut, să știi clar ce pași te vor purta către victoria ce așteaptă la capătul drumului... fir-aș al dracului să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stare nicidecum să ardă.) „Eu de văzut nu am văzut nimic; numai am auzit câte ceva, iar restul pot să mi-l Închipui. Stam ieri, duminică după-amiază, la masa mea din fața Bufetului, sub umbreluță. Aveam o halbă În față și un teanc de ziare. Voi cunoașteți obiceiul meu...” „Știm, știm”, săriră câțiva, dar nu izbutiră să-l Întrerupă. „... toate ziarele pe care nu pot să le citesc În timpul săptămânii - de prea multă muncă - eu le strâng frumușel, le pun În ordine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
negrăit și se grăbeau să ajungă În curtea școlii ca să bată mingea sau să țopăie peste coardă. Eu, să știți, am fost - și sunt Încă - chiar prieten cu Directorul, deși ne despart unele păreri politice și, desigur, Înspre partea mea, teancuri imense de cărți. Așa e civilizat, să acorzi șanse de amiciție tuturor. Suferea pe vremurile alea și nu s-a vindecat nici acum, de o meteahnă a credulității. Își Închipuie că străduințele sale pot avea vreo Înrâurire binefăcătoare asupra destinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ei În stânga și-n dreapta, cumpăra aur, casetofoane și țoale de la vaporeni. La botezurile copiilor săi plătise pe cei mai vestiți și scumpi cântăreți, care, la cererea publicului - se strângea jumătate de sat În fața cortului cu petrecerea -, dar și pentru teancuri de sute albastre, slobozeau În difuzoare cântece fără perdea. Lumea prinsese slăbiciunea șoferului, știa că-i place să se dea mare cu bogăția și puterea lui și-l stârnea, mai ales când se Îmbăta nițel, să le dea artiștilor bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-i mai fac. Adică știu, da’ nu prea am timp să-l duc prin alte părți, că aici, În sat, nu se Înghesuie muierile, că se cam aude. Și plătesc bine, domnule!” mai zise, scoțând din buzunarul de la piept un teanc de sute și izbind cu el, parcă În scârbă și proptit de neputință, de măsuța de lemn cu trei picioare. Apoi, ca și cum ar fi vrut să schimbe vorba, Începu să se intereseze de viața artistică: „Și cum merge treaba? Șarpele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca pe roate - căci se descoperise și aceasta -, iar cei doi se pregăteau să facă drumul Întors către casă. Atunci s-a Întâmplat că Fiul și-a Întâlnit privirile cu ale unei fete, cam de vârsta lui, ghemuită după un teanc de piei de vită. Nu s-a putut clinti din loc, de parcă uitase să meargă. Tot ce știa el despre lumea sa și despre zeitățile luminii, pământului și apei se topise și părea neînsemnat. Cu fata se petrecea așijderea. Urmașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
luați de-un pol, calzi și dubli, domnilor!” zăcea după bombardament pe spate, cu ochii deschiși larg, cu o bucată de fier căzută din acoperiș Înfiptă-n piept, cu mâna dreaptă odihnind În coșul cu covrigi și capul sprijinit pe teancul de ziare căzut la pământ cu tot cu brațul, smuls din umăr, al copilului de doisprezece-treisprezece ani care urlase și el, mai devreme, despre marile victorii ale Armatei În lupta cu nemilosul dușman bolșevic. Ectoraș chiar avea În ochi clipocitul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi dat ordine stricte să nu se reacționeze la micile incursiuni de atac ale armatei apusene, care urmăreau să verifice hotărârea oștirii din răsărit. Se lăsă seara. O unitate a armatei de la apus, care se retrăsese din luptă, aduse un teanc de foi propagandistice, care fuseseră culese de pe drumul spre tabăra principală a lui Hideyoshi. Când o citi pe una dintre ele, Hideyoshi se înfurie cumplit. Hideyoshi a provocat sinuciderea Seniorului Nobutaka, fiul fostului său stăpân, Seniorul Nobunaga, căruia îi datora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fusta lila În jurul gleznelor. Te iubesc, am adăugat, mișcând buzele fără să scot un sunet după ce m-am asigurat că nu mă vedea. M-am ridicat Încet și am Început să mă uit prin camera lui dezordonată. Avea multe cărți. Teancuri Întregi pe jos, pe birou și În bibliotecă, ca și când ar fi fost vreun intelectual fascinat de ele. Mă uitam după titluri, recunoscând doar poveștile clasice. Avea două exemplare din Mândrie și prejudecată, una aproape desfigurată și una nouă, cu genul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Plagiat derivat“ și „Da, dar e asta artă?“ și „Mi-a plăcut scena cu castravetele“.). Așa că i-am spus lui Daryl parcă cerându-mi scuze: — N-am apucat s-o citesc încă. Am cumpărat-o, desigur, dar e într-un teanc, lângă pat și mă străduiesc să ajung la ea. E dificil să mai reușești să și citești atunci când ești așa de ocupat... Normal că toată fraza aia nu conținea nici o fărâmă de adevăr. Singura carte care se găsea lângă patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o favoare. Mai târziu, am descoperit că zona îndepărtată se numea provincia Wik Xla și m-am simțit un pic mai bine. Dumnezeu nu mă abandonase. Era doar puțin cam surd. Spre groaza mea, Josephine a scos la iveală un teanc de hârtii. Se părea că Luke scrisese un roman. —Așa, a zis Josephine dregându-și glasul. Prima întrebare este „Ce droguri știi că folosește Rachel?“, iar Luke a răspuns „Cocaină, cocaină pură, ecstasy...“ îmi venea să mor. Așa de cruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în birou, astfel ca, din când în când, să poată să mai tragă câte-un pui de somn. Nu mai ajunsese acasă din vinerea care trecuse.) — Vivian a cumpărat cartea Alexei, mi-a replicat brusc Graham, deschizând următorul dosar din teancul din fața lui. Se părea că respectivul caz fusese închis. În ora următoare, Dawn și Graham mi-au prezentat metodic toate proiectele de care eram imediat responsabilă. Fiecare propoziție era punctată cu „Vivian vrea“, „Vivian cere“ sau „Vivian se așteaptă“. Pricepusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fi fost super să-i fac cunoștință cu un tip ca Luke. Ei, mulțumesc. și iartă-mă că am dat buzna așa, și-a cerut el scuze. După care a ridicat deasupra capului, ca un campion la categoria grea, un teanc uriaș de coli de hârtie. Cearcănele de sub ochi... expresia ușurată... — Ăsta trebuie să fie magnum opus-ul! am exclamat eu. L-ai terminat? Luke a izbucnit în râs, așezându-se pe scaunul pentru oaspeți și întinzându-și picioarele lungi. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cal mort. L-am ținut în joc cât de mult am putut. Acum, însă, se pune problema cine-o să-i preia cărțile. Unde pizda mă-sii e Dawn? Sunt aici. Dawn a deschis ușa biroului, cărând în brațe un teanc de dosare cât ea de mare. — OK. Am o listă cu toate cărțile lui Phil, plus dosarele lui, și cred c-ar fi logic să le împărțiți, practic, între voi două, a spus ea, aruncându-mi o privire prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
curat, proaspăt, ca primăvara. Ferestrele deschise, să intre elixirul, veninurile, amăgirea. Doamna Gafton desfăcu revistele proaspete. Își puse ochelarii, sorbi din ceașcă, privi titlurile primei pagini, renunță. De citit, oricum nu are timp decât seara, când se termină treburile. Împinse teancul spre marginea mesei, lângă soț. — Mare lucru clima noastră! Succesiunea asta, anotimpurile. Ce-ar fi să avem numai iarnă? Sau numai vară, ca în deșert? Armonie la noi, mare lucru... la noi e armonie! Mare noroc, mare noroc. Soțul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tocmai spunea cineva puțin mai devreme, la coadă, la ziare. Un dar al naturii, primăvara asta! Nu mai e tinerețe, dar tot renaștere s-o chema, nu-i așa... O provocare, zău așa. Soția își scoase ochelarii, îi puse peste teancul de reviste, coborî privirea în ceașcă. Clipe de tăcere. O șoaptă, apoi. Da, începuse să șoptească. — Mai știi când a murit Franz Joseph? — Ei, asta-i acum, ce te-a apucat? — Așa, nu știu... O prostie, încurc lucrurile. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
au... Dar Franco, dar Salazar? Mussolini, știu, primăvara, a fost primăvara, nu-i așa? Iar Führer-ul tot așa, și-a dat foc primăvara. Iar ălălalt mustăcios, georgianul, a crăpat în martie, asta n-am cum uita. Asediul primăverii? Soțul trase teancul de reviste, împinse ochelarii cu ramă aurie lângă ceașcă. Femeia își netezi părul albit, strâns la ceafă. — Da, asediul, cum zici. Agresiunea schimbării. Ceva nesigur, nestăvilit. Să-ți citesc o mică istorie, din revista de azi. Să mai zică cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
panică îndelung reprimată, da, da, care îi confirma așteptările și îl și vitaliza, parcă. Domnul Matei Gafton ceru, peste o oră, bibliotecarei mai multe volume decât de obicei și, ciudat, rămase multă vreme cu privirea în gol, fără a atinge teancurile din fața sa. Le verifică, totuși, atent. Decret lege 966 din 7 aprilie 1941 privitor la agravarea pedepselor pentru crima de înaltă trădare și spionaj. Plumyène et Lasierra - Les Fascismes français. Generalul Ion Antonescu - Temelia statului național legionar, sept.- oct. 1940
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ceresc. Platou cu sucuri și afrodiziace și otrăvuri. Sticle albe verzi galbene, dar marțianul nu observă. Manechinul se tot apleacă, sânii goi pe tavă, cu butonul electric în mijloc... Mustăciosul din dreapta pensionarului nu mai suportă secvența. Smulge de pe măsuță, din teancul de cartonașe, un pătrat galben, îl ridică, la vedere, să-l trezească pe turist și se întoarce, enervat, spre subalternă. — N-aude, bre, fetițo, și-a uitat bateriile de la aparat acasă! Nu-i funcționează aparatul de auzit, fă. Degeaba, ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la care se tot gândește de atâtea luni, care îl somează, iarăși și iarăși. Și acum s-a infiltrat și mica târâtură a vremurilor noi, tovarășul administrator Toma sau ce dracu’ alt grad o fi având. Trase o carte din teancul de pe masă. Kavafis. „Pentru unii vine o zi când trebuie să-l spună pemarele Da sau pe marele Nu.“ Pagini, rotocoale, săgeți. Numele lui Marcu Vancea șters, rescris, subliniat. Luni, marți, miercuri, nopțile cu șoaptele și prăbușirile și fantomele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un supraveghetor care îi fusese impus de cine știe cine, așa părea, chiar și în acea seară rău prevestitoare, Marcu Vancea încă arăta neschimbat: fruntea înaltă fără riduri, ținuta degajată și sobră, gesturile firești, moderate. Atunci, în seara aceea, Dida observase, brusc, teancul de scrisori nedeschise și își amintise, dintr-odată, o serie de semne bizare din ultima perioadă, telefoanele prea multe, vocile necunoscute, care pretindeau ba că sunt clienți jigniți a nu fi primit încă invitațiile la expoziție, ba că sunt cetățeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ești statuie perfect dresată să-și onoreze misiunea, atât și e prea destul. Valetul Vasile a și revenit, într-adevăr, perfect mut și surd, cu mișcări abia perceptibile. Pe măsuța cu rotile, lângă tava cu paharul și sticla Courvoisier apăruse teancul de reviste colorate Playboy, Express, Paris Match, iată superba Romy Schneider și-a pierdut adoratul fiu, ca să vezi, avea și un fiu, acces la tragedia populară, să vezi și să nu crezi, bravo Vasile, îți cunoști meseria, mă închin, vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un maistru de uzină, obosit, pedepsit să poarte costum și cravată și să se încurce în treburi prea complicate, care îl speriau. Poate citiți ceva... trece timpul, să nu vă plictisiți. Ziarele noastre. Și statutul, poate vă interesează. Tolea puse teancul pe genunchi și trase mica broșură. STATUTUL. „Organizație obștească... în vederea antrenării la viața politică, economică, socială și culturală a țării... la opera de edificare... Socialism și Comunism... membrii sunt cetățeni... de pe teritoriul țării, surzi, surdomuți și hipoacuzici, cu o pierdere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de la parter. Pe rafturile lui stăteau înghesuite mii de volume - totul, de la dicționare epuizate până la bestselleruri uitate sau ediții din Shakespeare legate în piele - și Tom se simțise întotdeauna în largul său într-un astfel de mausoleu de hârtie, răsfoind teancuri de cărți aruncate de alții și inspirând aerul prăfuit și vechi. Într-una din primele vizite, l-a întrebat pe Harry despre o anume biografie a lui Kafka și cei doi au început o conversație. Era una din multele discuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
acum, imediat! Nu cred că e aici, a zis Tom, schimbând brusc tactica. Nu e pe dracu’. Pușcăriașul ăla locuiește în apartamentul de la etaj. Mă iei de proastă? Flora și-a trecut degetele prin părul ud, stropind cu apă un teanc înalt de cărți abia achiziționate, așezate pe o masă de lângă tejgheaua din față. Apoi, tușind din piept, a scos un pachet de Marlboro dintr-un buzunar al rochiei zdrențăroase, lălâi. După ce și-a aprins o țigară, a aruncat bățul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]