1,549 matches
-
pline de sânge care nu mai pridideau retezând cu satârele țeste de miel, din care scoteau creierii lăptoși, sau tăind bucăți groase de mușchi. Jupuite, cu ochii holbați, ai căror globi erau plini de vinișoare, oile zăceau spintecate direct pe tejghea. Ca să ieșim, trebuia să trecem pe lângă butoaiele imense, puțind a zer, din care oameni nerași, cu mutre posomorâte, scoteau bucăți mari de telemea. Erau uzi până la coate de zeama aceea lăptoasă. Prin intersecția de la Obor fiecare trecea cum vroia. Nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
broboade, umplea vagonul, râzând, făcând gălăgie, certîndu-se cu taxatoarea. Câte unul mai șmecher spunea cu voce joasă: "Biletele la control!" și înghețai chiar dacă aveai bilet. Pe înserate, tramvaiul era aproape gol, taxatoarea dormea între stații cu capul pe mica ei tejghea, mama moțăia și ea pe scaun, cu mine în brațe, iar eu priveam norii purpurii, arzând deasupra caselor cu acoperișuri negre, în zig-zag, neregulate. Așa, clătinîndu-ne, ferindu-ne de bețivi, retrăgîndu-ne din preajma unei duhori de cort sau de usturoi, ajungeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ajung centenar, vreau să vă întreb doar atît? Ce facem cu Timpul? Mă explic imediat... Continua să-l privească în tăcere, zâmbind, când Colomban se ridică brusc de la masă. - Sau, mai bine, să-l întrebăm pe Stephen, adăugă îndreptîndu-se spre tejghea. Se întoarse cu un tânăr slab și neglijent îmbrăcat. Îi strânse timid mâna, apoi se așeză pe scaun, în fața lui. - Trebuie să-i iertați micile lui manii, i se adresă tânărul rostind rar cuvintele. Îmi cere mereu să declam - crede
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu i-o mai spune tare -, ce îndrăcit ai fost tu... De-aia nici nu i-a fost drag de el, deși, când l-a văzut prima oară, nu poate să spună că nu l-a plăcut. Ea sta la tejghea, la dugheana din Iancului, și o clientă i l-a adus și le-a făcut vederea. Nouășpe ani avea ea, Vica, pe-atunci, era veselă și toți o iubeau. Și el era bărbat frumos și voinic, avea nasu drept și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de aur, și altădată un medalion de safir cu lănțișor, p-ormă s-a lăsat : — La ce să ți le mai aduc ? a zis, dacă tu nu le pui niciodată... Unde era să le puie, dacă ea sta tot la tejghea ? Și el habar n-avea ! El pleca la cinema, el pleca la meciuri, nu s-a găsit să se ție v-un meci la Juventus și el să-l piardă ! Ai fi zis că era șef la Venus... Acu, de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai schimba o vorbă, mai ciocnea un pahar, mai servea mezelicuri. Ce brânzeturi, ce sardele, ce coloniale, ce delicatese-aducea ! — E-hei, madam Delcă, mai zicea câte unu, aici la dumneata e mai ceva ca la Dragomir Niculescu! Uite-așa, la tejgheaua acoperită de tinichea udă, și-a trecut ea tinerețea ! Tot alerga de colo-colo, între ciocnituri de pahare și țoiuri, mânată de strigătele de la mese. — Coană Vico !... N-auzi ?... Coanăăăă Viiiico !... Omu ei ședea ca și acu, tolănit pe pat, în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e hei, alta i-ar fi fost și bietei mămica viața ! Ar fi mers și ea la pension, ar fi crescut ca o domnișoară și nu s-ar mai fi măritat c-un oltean, și n-ar fi stat la tejghea, și n-ar fi bătut noroaiele Pantilimonului, cu șapte copii agățați de poală ! Biata mămica ! Să n-o fi dat mă-sa, grecoaica, de suflet, alta i-ar fi fost viața și poate nici n-ar fi murit la treiștrei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și frumos, și cu păru creț, numa inele. Când era mic, ea-i făcea baie, și-l trăgea cu ulei la încheieturi, și-l scuipa să nu se deoache, și-l pupa pe buci, și-l lua la prăvălie. Sub tejghea, acolo era locul lui. Sta de-a bușilea și se uita la cântar. Și-atunci, după stabilizare, un sac de bani i-a dat omu ei să se joace... Ei, mănâncă, ce mai stai, zise el, răstit. Iar l-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cununiile lucitoare. Dormitorul lor, unde n-a mai călcat, pentru că nu suportă mirosul de gaz și de muced care-a intrat în mobile, în haine. Ce ciudată amintirea prăvăliei, atât de imensă pe-atunci, cu rafturile înalte până-n tavan, cu tejgheaua sub care îi plăcea să se joace, urmărind fascinat clătinarea imperceptibilă a balanței. Și seara când îi dăduseră un sac mare cât el, burdușit de bancnote verzi... — Poți să le rupi, poți să faci ce vrei cu ele, a venit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alea care vedea că tot o să se ofilească. — Eeii, da mai stai locului și dumneata... Stai, te odihnește, că de diz-de-dimineață numa-n picioare, îi zicea ea lu madam Ioaniu. Parcă ea toată viața n-a stat tot așa, la tejghea, tot numa-n picioare ?... Da știe ea ce trebuie să le zici lor, ca să se bucure și să dea din coadă. Știe ea ce trebuie să vorbești și ce nu în lume, d-aia, pe unde se duce, toți o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și cu frate-meu, Ilie ! Că e deștept ca el și cuminte ! Norocu lu bietu Ilie a fost când m-am măritat io și-am deschis prăvălia în Coriolan ! C-acu ajunsesem să am banii pe mână, vâram mâna-n tejghea și scoteam banii și-i plăteam lu Ilie taxele. Și la internat - că stetea la internat, că cin să mai vază de el ? Și la ce să mai bată drumu din capu Pantilimonului pân-la Școala comercială ? Vâram mâna-n tejghea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tejghea și scoteam banii și-i plăteam lu Ilie taxele. Și la internat - că stetea la internat, că cin să mai vază de el ? Și la ce să mai bată drumu din capu Pantilimonului pân-la Școala comercială ? Vâram mâna-n tejghea și-i plăteam lu Ilie taxele, ce mă mai certasem cu tăticu să-l lase la carte ! N-am bani, bre, n-am ! Dacă n-am, ce vreai să fac ? făcea ăla bătrânu. Oltean apucător ! Și tot ce-a avut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să vă Învîrtiți lacom ochii În cap. Și uită-te la magazine. Uite unul acolo, e plin cu... pantofi... și fii atent ce pantofi mișto. Uite- uite, uite băcănia aia... alea sînt banane? - un ciorchine de fructe atîrnă indiferent deasupra tejghelei scoase În stradă. Uită-te și tu cum sînt Îmbrăcați oamenii ăia de la semafor! Ca să nu mai spun că semaforul face, În ziua cernită, pentru că stă să plouă, mai multă lumină decît Întreg luminatul stradal din cartierul tău. Dar despre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
consumul unor aperitive simple: ceai, limonadă, batoane de șocolată, sendvișuri și, firește, (în mod absolut gratuit) faimoasa apă minerală. Izvorul tămăduitor țâșnește pe gura de metal a unui leu uriaș de marmură, iar paharele pline cu apă se înșiruie pe tejghea. În Institut nu se servește nici un fel de băutură alcoolică. Această regulă este menținută în pofida protestelor periodice ale cetățenilor mai tineri. Se consideră că deschiderea unui bar ar altera cu totul atmosfera locului, ceea ce, fără îndoială, e adevărat. La capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a scris, pur și simplu s-a evaporat. Și asta nu-i seamănă. Nu fiți îngrijorați, spuse preotul. Institutul ăsta zbârnâie întotdeauna de tot felul de zvonuri absurde. Lumea se dă în vânt după crime și dezastre. Se îndreptă spre tejghea. — La ce zvonuri se referă? îl întrebă Gabriel pe Brian. N-am auzit nimic. A, e ceva fascinant, am văzut-o pe doamna Osmore discutând până și cu doamna Belton despre asta. Dar ce e? Ultima bombă e că George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
piesei Triumful Afroditei, după o repetiție la Sala Mare; mulți dintre actori încă își purtau costumele de scenă. Surescitată, trupa împreună cu asistenții ei pornise într-o zgomotoasă procesiune de la Sală până la cârciumă, iar acum se răspândiserăm cu toții de-a lungul tejghelei de la bar, sporovăind în gura mare. (Cârciuma fusese de curând renovată și distincțiile dintre bar, salon și separeuri fuseseră abolite.) Se aflau acolo Tom și Anthea, Hector Gaines, Nesta, Valerie și Olivia, cu răsfățatul lor Mike Seanu, și Simeon, fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
drum întâlnesc un mic magazin de desfacere a vinului și îndrăznesc să intru și să cer puțină apă. Unul din clienți îmi spune în glumă că aici se comercializează vin și că este mai bun decât apa, dar domnul de după tejghea îmi umple sticla și-mi urează drum bun. Saint Jean este pe malurile pârâului L’Hérault și are și o plajă plină cu turiști. Tare aș mai coborî și eu pe plajă și în apă, dar nu-i timp și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și după ce am servit un suc împreună la un bar în satul Arboras, ne despărțim, eu continuând drumul în pas alert spre Saint Jean. Aici ajung spre prânz și-mi cumpăr de mâncare de la un magazin. Intreb pe doamna de la tejghea și pe fiul ei dacă nu cunosc un loc unde aș putea mânca o supă, căci tare mam mai săturat de sandvișuri. Imi răspund că în sătucul lor nu se găsește așa ceva, dar fiului îi vine o idee: imi indică
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
La ieșirea din oraș era o gogoșerie a unui evreu și trecând prin fața acesteia, i s-a făcut așa o poftă de o gogoașă... Era însărcinată cu mine. S-a oprit în fața gogoșeriei, privind cu poftă la gogoașele aburinde de pe tejghea, și uitându-se apoi la puținii bani adunați și legați în batistă. Să mănânce o gogoașă, cheltuind ceva din economiile făcute, sau să renunțe la ea? Era și obosită de drum și înfometată. Ochii și întreaga ființă o atrăgeau spre
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de festivități stăteau înșirate pachetele care urmau să fie dăruite copiilor salariaților. Toate semănau între ele: suluri de pânză, suluri de stofă, la vedere. Dacă n-ar fi fost banderolele roșii cu care erau legate, ar fi fost ca pe tejgheaua din magazin. Cineva din apropiere a pronunțat cu o șoaptă conspirativă cuvântul cupoane, și Puiu a înțeles că era vorba de pachetele de pe masă. N-a înțeles însă dacă acel cuvânt era de bine sau de rău. Plin de curiozitate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
experiență, cum erau mai toți, l-a văzut în dreapta, aproape de peretele fără ferestre. Și mai era un bărbat ceva mai tânăr, dar nu foarte, slăbănog, care îi arătase cum se măsoară stofele folosindu-te de un semn făcut pe muchia tejghelei numele i-l uitase însă. Într-un capăt al mesei, cel dinspre fereastră, era așezat pomul de iarnă, auster, rar și chiar cam trist, înalt până în tavan, în vârf cu o stea în cinci colțuri, roșie, bordată cu auriu. În loc de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îndreptă spre palierul scării, unde lumina venea, discretă, dinspre curtea interioară a Universității. GETA Paul a întâlnit-o pe Geta, întâmplător, într-o cofetărie de pe bulevardul Magheru, peste drum de Universitate chiar lângă Circul de Stat, unde se servea la tejghea. Cofetăria, deși modestă, avea dever mare așa că se putea întâmpla oricând să nu recunoști înăuntru, în veșnica îmbulzeală de acolo, pe cineva cunoscut. Și totuși pe Geta a recunoscut-o imediat, cu o tresărire de surpriză, tocmai în clipa când
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mare așa că se putea întâmpla oricând să nu recunoști înăuntru, în veșnica îmbulzeală de acolo, pe cineva cunoscut. Și totuși pe Geta a recunoscut-o imediat, cu o tresărire de surpriză, tocmai în clipa când ea, după ce își căpătase peste tejghea farfurioara cu prăjitură, se întorcea să-și caute din privire un loc la una din măsuțele rotunde din colțul dintre vitrină și perete. La fel și ea, în clipa când s-a întors a dat nas în nas cu Paul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
au început să intre mușteriii unul câte unul, odată cu umbrele înserării, s-a retras la masa lui din fundul crâșmei, unde a continuat să bea... Târziu în noapte, când crâșma se golise, Toaibă s-a ridicat și a venit la tejghea, unde crâșmarul își făcea socotelile. Badeee, eu am ve...venit de fapt săăă-ți plătesc dato... ria. Ei! Da’ vorbaaa ma... matale dulceee... că așa-i vorbaaa mata... le m-o ținut aiiici șiii nu-mi paaare rău. Uite aaaici banii
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
un țoi cu rachiu? Dacă tot ai stricat vorba, fă și trebușoara asta, că ți-oi ține de urât până or veni mușteriii. A luat țoiul pregătit de crâșmar, dar nu s-a retras în colțul lui. A rămas lângă tejghea. A ridicat țoiul și l-a privit în zare. Spre deosebire de altă dată, acum nu-i mai venea să-l dea peste cap. L-a dus la gură și și-a înmuiat doar buzele, rămânând cu țoiul în mână. Prispă privea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]