2,085 matches
-
de drum. Dimineața rămânem în port, căci Ioana are treabă să aranjeze prin cameră (Helene e zilnic la Cavarna ca să ajute pe doamna Axente) și să facem plaja. Încercăm chiar de dimineață să aflăm vești și atunci, prin bunăvoința vameșului, telefonăm la poșta din Cavarna la ore anumite. Primim de obicei aceeași vorbă: "Tot așa". La ora patru, sosiți la oraș, aflăm iarăși multe amănunte de la doamna Axente, dar din care nu se pot extrage decât aceleași concluzii: că Viky este
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mică tăcere calculată abil: N-are tifos! Vestea s-a transmis printre toate cunoștințele noastre din Cavarna imediat. Unii ne felicită și vor să scoată din rezultatul acesta argumente de fericire. Cei mai mulți, influențați de figurile noastre, nu știu ce să spună. Am telefonat doctorului Bogdan, de data aceasta enervați și pe el. Și dânsul n-a găsit decât să exclame: "Fir-ar al dracului!" Pe doctorul Petroff aproape l-am certat, și a suportat cu o mutră imbecilă tot scandalul nostru. Apoi, tot
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
avea un motor electric care o acționa; și acum ei voiseră să-l facă să afle că motorul nu era deloc electric. În locul lui, sub capotă, era... Ce? Gregory îl culese de la fermă, cam la cincisprezece minute după ce Craig îi telefonă. Era un tânăr masiv, bine clădit, cu o figură placidă. Spuse degajat: - Puteam să jur că este ceva în neregulă la mașina asta, dimineață, când ați plecat, domnule Craig. M-am repezit în oraș special ca să arunc o privire, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
fi crezut că ni se adresează, evident în gura mare, de la o distanță enormă, posibil de undeva din tribunele de la Yankee Stadium. — Nu mai suport! a țipat ea. Haide să ieșim de aici și să mergem undeva de unde să pot telefona. Trebuie să-i telefonez lui Muriel și să-i explic că am fost opriți. E, probabil, înnebunită! Când s-a produs Armageddonul local, doamna Silsburn și cu mine ne-am întors cu fața la stradă ca să vedem mai bine. Acum ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
se adresează, evident în gura mare, de la o distanță enormă, posibil de undeva din tribunele de la Yankee Stadium. — Nu mai suport! a țipat ea. Haide să ieșim de aici și să mergem undeva de unde să pot telefona. Trebuie să-i telefonez lui Muriel și să-i explic că am fost opriți. E, probabil, înnebunită! Când s-a produs Armageddonul local, doamna Silsburn și cu mine ne-am întors cu fața la stradă ca să vedem mai bine. Acum ne-am răsucit din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ne-am răsucit din nou pe strapontinele noastre ca să ne privim liderul. Și, posibil, salvatorul nostru. — Pe Seventy-ninth Street e un local Schrafft, a răcnit ea la doamna Silsburn. Haideți acolo să bem un pahar de sifon și eu să telefonez. Măcar au aer condiționat. Doamna Silsburn a aprobat din cap entuziasmată și a mimat din buze un „da“. — Vino și dumneata! a răcnit și la mine doamna de onoare. Îmi amintesc ca am zbierat și eu la ea, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
tari de-o ureche, doamna de onoare și-a apropiat buzele la doi centimetri de urechea lui stângă. — Noi ieșim din mașină! a strigat la el sau, mai curând, în el. Ne ducem să căutăm un loc de unde să putem telefona și să putem bea ceva răcoritor. Vreți să veniți cu noi? Reacția imediată a bătrânelului a fost aproape triumfală. S-a uitat întâi la doamna de onoare, pe urmă la noi ceilalți și a rânjit cu gura până la urechi. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a folosit sora mea, dar acum nu-i acolo. S-a înrolat ca voluntară și e într-o deplasare. M-am uitat la doamna de onoare - sau la un punct de deasupra capului ei - și am urmat: Cel puțin puteți telefona de acolo, dacă doriți. Și apartamentul are aer condiționat. Am putea să ne răcorim puțin și să ne tragem răsuflarea. După ce primul șoc produs de invitație a trecut, doamna de onoare, locotenentul și doamna Silsburn au purces la o consultare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
roman pe noapte, încingându-și corpul în corset, urzind planuri pentru sănătatea și bunăstarea lui Muriel. O iubesc. O găsesc incredibil de vitează.“ „În seara asta întreaga companie e consemnată la post. Am stat un ceas la coadă ca să pot telefona din Sala de Recreere. Muriel mi s-a părut a fi oarecum ușurată că nu puteam veni astă-seară. Ceea ce mă amuză și mă încântă. O altă fată în locul ei, dacă ar fi dorit o seară de pauză de logodnic, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
am folosit, dar până la urmă am deschis coșul și am scos jurnalul. M-am așezat din nou pe marginea căzii și am răsfoit paginile până am ajuns la ultima însemnare pe care o făcuse Seymour: „Unul dintre oameni tocmai a telefonat din nou la baza aeriană. Dacă se ridică norii, se pare că am putea zbura mâine în zori. Oppenheim spune să nu fim prea nerăbdători. Am sunat-o pe Muriel ca s-o anunț. S-a petrecut un lucru ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
buzunarele jachetelor și canadienelor în căutarea a ceva valoros ce mâzgălise poate în timpul unei perioade mai relaxate la școală sau al unei așteptări la dentist. (A trecut o zi de când am scris această ultimă frază și, între timp, i-am telefonat, de la birou, surorii mele Boo Boo, în Tuckahoe, ca s-o întreb dacă știe de vreun poem scris de Seymour în copilărie, care i-ar plăcea să figureze în povestirea de față. Mi-a spus că o să mă sune ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
libertatea mea...! Generalul Balaur, Comandantul aviației militare mă poate trimete În fața tribunalului militar Întrucât am făcut o imprudență: am dezvelit două hangare pentru reparația acoperișului fără a avea asigurat materialul necesar...!” minți el cu nerușinare sperând ca ministrul să nu telefoneze și atunci totul era pierdut. Ministrul Îl mai privi câteva fracțiuni de secundă, mai aprinse o țigară studiind prelung bricheta japoneză ornamentată pe toate fețele cu fete unele mai apetisante decât celelalte, apoi puse un „Se aprobă” toată cantitatea, rostind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Emil Gârlenu Însă, de fiecare dată răspundea echivoc, ca la următoarele Întâlniri tot În restaurante de lux și, sorbind paharele de Murfatlar cu o sete teribilă, nu-i aducea nimic concret decât numai promisiuni mincinoase. După ieșirea din penetenciar, Îi telefonă și acesta veni la Întâlnire flămând și cu aceiași sete de cămilă a deșertului, desigur tot cu buzunarele goale, zicând. „Salutare mă băiatule ști-i, n-am uitat ce m-ai rugat Însă, ai Încredere cât de curând...!” Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
foc controlat la locul potrivit. Totuși, să ceri tuturor să nu mai dea foc până când se putea face unul la locul potrivit, Într-o manieră mai elevată, era poate prea mult. Și deși Sammler, la coborârea din autobuz, intenționase să telefoneze la poliție, beneficiase din partea acestei nelegiuiri de o viziune lărgită. Aerul strălucea mai tare - după-amiază târziu, odată cu trecerea la ora de vară. Lumea, Riverside Drive, era aprinsă cu răutate. Cu răutate pentru că lumina făcea toate obiectele atât de explicite, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că ne Învîrtim Într-un cerc vicios: un bărbat care caută alt bărbat dispărut s-a evaporat și elă — Dar fratele meu n-a dispărut. Îmi dă telefon o dată la trei zile, zău că da. Și atîta vreme cît Îmi telefonează, tot mai nutresc speranțe... Doamne, ce obsesii! Teribile! Nu mai pot suporta gîndul că nu știu ce s-a Întîmplat cu soțul meu, că nu-i cunosc motivele... — Ei, dar nu am impresia că ești chiar atît de disperată... — Vi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
persoana cu pricina. Chiar dacă nu mi-a venit să cred... după fluieratul acela nepăsător... a zis că a avut impresia că fratele meu a fost cam surprins... Hmmm, ciudat! Nu răspunde nimeni... Oare n-o fi acasă?... — Cui i-ai telefonat? — Celui care stă În spatele nostru... — Ultimului martor? Hai să fim serioși! S-o fi săturat de telefoanele dumitale. Dar eu nu pe el te-am rugat să-l suni. A lăsat, contrariată, receptorul În furcă de parcă ținuse o omidă pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Ultimului martor? Hai să fim serioși! S-o fi săturat de telefoanele dumitale. Dar eu nu pe el te-am rugat să-l suni. A lăsat, contrariată, receptorul În furcă de parcă ținuse o omidă pînă atunci. Dar cui să-i telefonez? — Fratelui dumitale, bineînțeles. — Imposibil! Pentru că... — Eu am nevoie de zece-douăzeci de hărți. Ce naiba să fac cu o fotografie ca aceasta În care nu i se vede decît capul și cu o cutie veche de chibrituri? Eu nu mă pot compara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se poate să nu se certe pînă la urmă. Ea este clienta mea oficială și nu văd de ce mi-aș bate atîta capul cu el. LÎngă casa de marcat se afla un telefon cu discul murdar de atîta Întrebuințare. Am telefonat la sediu și am cerut legătura cu secția care furnizează datele. Le-am cerut să meargă la circa unde fusese Înregistrată inițial, undeva mai În centru, dacă-mi aminteam bine și să afle dacă există vreun frate În cartoteca familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se dovedise zadarnică și pur și simplu amorțisem. Mă muncea gîndul că-i oricum mai dificil să crezi că omul exista cu adevărat decît că el era fratele despre care vorbea ea. Îi era lesne să roage pe cineva să telefoneze din parte-i. Apoi, chiar dacă presupunem că acesta ar fi fratele ei, la ce m-ar ajuta? Chestiunea e că nu se arăta În lume - cu nimic mai mult decît EL, cel care dispăruse. Mie, personal, mi se părea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
eram sub un duș cald și simțeam nevoia să mă eliberez de șoc, să mă relaxez, să rîd ca un idiot. Cred că am și rîs puțin. Cu privirile ațintite asupra fetei, am ocolit casa și am Înhățat receptorul. Am telefonat la Întreprinderea Dainen și am cerut legătura cu funcționarul Tashiro. — Domnul Tashiro? Vreau să-ți mulțumesc pentru ziua de ieri... CÎnd i-am spus cine sînt, a avut un moment de ezitare Înainte de a-mi răspunde. Pentru o clipă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mi-ar rămîne un gust amar... În ceea ce privește socotelile, poate ar fi cel mai bine așa. Ar fi șeful mulțumit și n-ar mai avea nimic de obiectat. Știu eu... poate acesta era și motivul pentru care tot amînam să-i telefonez. Am fost năpădit deodată de o jenă ciudată; parcă mă priveam În oglindă printr-o lunetă cu susu-n jos. Deși nu-mi ceruse nimeni și nici nu-mi aminteam să o fi făcut, oare am semnat fără să mă gîndesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
părere ai? Dacă atacăm o situație din punct de vedere teoretic, În general, Îi descoperim imediat esența reală; este o metodă pe care noi o practicăm cu mult succes. M-am gîndit la foarte multe lucruri de cînd mi-ați telefonat, dar... sînt toate concrete, nu generalități. Posibilități sînt, dar... Hai, spune-mi și mie. — În lumea afacerilor există intermediari care vînd și cumpără privilegii acordate doar magazinelor cu contracte speciale și mai sînt și dintre aceia care toarnă apă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
este el, prăpăstios. Ce-a fost, a fost, și gata, bine c-ați scăpat; ce putem face? După dânsul, de tânăr de când îl știu, vine sfârșitul lumii în fiecare zi. Îmi pare rău că nu e și Marga; i-am telefonat și s-a bucurat, nici nu vă închipuiți ce mult. A spus că vine mâine, că are niște ore la liceu. Dar nu termină bine aceste vorbe că domnișoara Marga Popescu se și ivi în pragul ușii, râzând: - Am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și când totul va fi gata să mă anunțe la telefon. Omul, înalt, slab, de vârstă imprecisă, se înclină ușor, vădit respectuos și mă asigură de grija ce o va depune, și cu adevărat, peste o lună și ceva îmi telefonă aducându-mi la cunoștință executarea comenzii. Când crucea fu instalată la mormânt, întinsei doamnei jumătate din costul lucrării. Mă privi ca speriată: - De ce? întrebă. Nu se poate, rosti dezorientată. - Nu e nimic, o liniștii. Vă rog să primiți, e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zgomote. Diminețile sunt cele mai rele. Dimineața asta e încă și mai rea. Am auzit fugile interpretate de calculatoare, improvizații muzicale japoneze, bigbangdonguri. Oare ce-mi mai coace capul ăsta al meu? Tare aș vrea să știu. Vreau să-i telefonez Selinei chiar acum și să-i spun una de bine, adică ce-i la mine în cap. La mine acasă e acum ora unu. Dar tot ora unu e și aici, adică la mine în cap, vreau să zic. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]