2,938 matches
-
10.00 și acum, la 10.08, încă n-a terminat-o. Martinichezii - sau cum li s-o zice - îl ignoră complet, fiind preocupați să mai detecteze un ultim strop pe fundul cutiilor de bere. Reporterul vorbește românește (perfect): — Dragi telespectatori, așa cum am transmis și ieri seară, când, din păcate, n-am putut să vă spun prea multe din cauza timpului infim alocat nouă, ne aflăm în orașul Angers, din centrul Franței, sau din nord-vestul Franței, după niște cercetări mai recente, unde
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
putea da de înțeles că după moarte îl vor abandona. Manifestanții se antrenează strigând „Salvați-l pe Lionel!“ Triplu Ve îi face semn operatorului să focalizeze pe mărșăluitori și îndreaptă microfonul spre ei. Încercând să-i acopere, el se adresează telespectatorilor: — După cum vedeți, întregul Angers și întreaga Franță sunt alături de românul nostru, Ionel Frunză. Numai funcționarii noștri diplomatici, plătiți din banii noștri, ignoră această dramă pe cale să se producă. Dar asta e ceva déjà vu. Triplu Ve e mândru de el
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
până o aude Florica. Din contră, fiecare răspuns este repetat de mai multe ori, adăugit de fiecare dată, până când înțelege și Lucien despre ce e vorba. Reportajul a fost trimis în ultima clipă și nu a mai putut fi editat. Telespectatorii sunt puși în situația de-a asculta un dialog de surzi, cu o surdă autentică: Florica. Singurul care reușește să înțeleagă ceva e Lionel. Iată, pe scurt, ce a spus fosta femeie de serviciu: — Maică, eu am lucrat peste patruzeci
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Trage de un șnur și cearșaful cade. Rămâne o statuie de bronz, care ține, ridicată spre cer, o umbrelă închisă și sub braț un borcan. Triplu Ve se simte atins de aripa inspirației și începe să peroreze pentru fidelii lui telespectatori: — După cum observați, francezii au un obicei foarte original la dezvelirea statuilor: servesc pepperoni din borcane mari. Poate o să învățăm și noi câte ceva de la această mare cultură. O să mă apropii și eu ca să gust. Îi face semn operatorului să se țină
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe-ăsta mic, arată ea spre Edy. O să trăiască o sută douăzeci de ani. O să facă americanii un film despre el. Am vândut deja drepturile de autor. Din ce credeți că mi-am cumpărat rulota asta? — Interesant. Dar cred că telespectatorii noștri ar fi mult mai interesați să afle dacă vă mențineți prezicerea pentru Lionel Frunza. Lionel dă sonorul la maximum. Cade în genunchi și își face trei cruci mari. Esmé mângâie, absentă, globul de cristal și scarpină țeasta piticului. Spune
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
zi în plus, de la mine, din motive care mă privesc. Îmi pare rău, dar noi, vrăjitoarele, spre deosebire de popi, medici și avocați, chiar păstrăm secretul profesional. Altceva? dă semne Esmé că s-a terminat consultația. — Ați putea să le transmiteți ceva telespectatorilor noștri? — Stați liniștiți la locurile voastre: c-o moarte toți suntem datori, le spune ea, privind în cameră. — Frumos spus. Citatul e tot din Sartre, că nu l știam? — E din mai mulți. Esmé stinge lumina globului de cristal. Gérard
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
decizii cruciale: să continue transmisia, riscând o amendă grasă, sau să bage publicitate? Încă speră ca lucrurile să nu degenereze. Lionel îi vine în ajutor: arată spre ghips. — O să fie cam complicat. Liliane deschide valijoara și scoate foarfeca Solingen. Câțiva telespectatori cu musca pe căciulă se gândesc la Lorena Bobbitt. Liliane, calmă, începe să-și taie ghipsul. Grijuliu, Lionel o întreabă: — N o să te doară? Liliane înțelege greșit și-i răspunde: Nu mai sunt fecioară. Telespectatorii încep să se sune între
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și scoate foarfeca Solingen. Câțiva telespectatori cu musca pe căciulă se gândesc la Lorena Bobbitt. Liliane, calmă, începe să-și taie ghipsul. Grijuliu, Lionel o întreabă: — N o să te doară? Liliane înțelege greșit și-i răspunde: Nu mai sunt fecioară. Telespectatorii încep să se sune între ei, transmițându-și o parolă scurtă - Treci imediat pe Anjou Libre! -, după care închid repede, să nu piardă nimic din ce urmează. Gérard e ud. Liliane termină de tăiat ghipsul. Spre surprinderea lui Lionel, fata
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ofertă. Calupul de publicitate ține doar douăsprezece minute și asta nu pentru că așa cer normele, ci pentru că nici Lionel nu mai e ce-a fost. Mai e și beat pe deasupra: se știe că șampania moleșește. Când se revine în direct, telespectatorii mai apucă să vadă o jumătate de sân, în timp ce Liliane își pune sutienul. Stau amândoi pe marginea saltelei. Văd viața în roz - încă nu și-au pus ochelarii. — Acum pot să mor ferice, îi spune Lionel, exacerbând frustarea telespectatorilor de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
direct, telespectatorii mai apucă să vadă o jumătate de sân, în timp ce Liliane își pune sutienul. Stau amândoi pe marginea saltelei. Văd viața în roz - încă nu și-au pus ochelarii. — Acum pot să mor ferice, îi spune Lionel, exacerbând frustarea telespectatorilor de sex bărbătesc. — Plăcerea a fost de partea mea, domnule Lionel, se alintă Liliane. — Ba a mea, nu se lasă Lionel. — Ba a mea, nu se lasă Liliane. S-ar mai fi contrazis și azi, dacă ea n-ar fi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ar mai fi contrazis și azi, dacă ea n-ar fi avut bilet de tren. Se uită la ceas. El înțelege aluzia. — Păcat că te-am descoperit abia azi. Chiar trebuie să pleci la Vesoul? Liliane lasă impresia că ezită. Telespectatorii încep să spere că vor fi satisfăcuți. Gérard face semn către regia tehnică să pregătească un nou calup publicitar. Tehnicienii din carul de transmisie comentează încă, apreciativ, prestația lui Lionel. Liliane pune capăt oricăror speranțe: — Chiar trebuie. Ne vedem luni
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pardesiul. — Dar e vorba de acea zi... spune trist Lionel. — Ziua ta de naștere, ai uitat? Mâine împlinești cincizeci și șase de ani. Dacă o să-i împlinesc... — Iar începi? Trebuie să plec, pierd trenul. Se sărută. Lung. Lung de tot. Telespectatorii bărbați profită ca să-și mai deschidă o bere. Se desprind din sărut. Lionel își șterge o lacrimă și spune: — Eu rămân s-o aștept. Își dă seama de ce-a spus. O ia în brațe pe Liliane și începe s-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
face loc cu greu spre un pat despre care nu știe cum a ajuns acolo, lovindu-se de diverse obiecte din fier forjat și ghips, printre care o cămilă antică, adusă de Gamal, egipteanul. Se culcă. Adoarme. Se culcă și telespectatorii. Capitolul 7 în care e vorba despre o întâlnire cu Doamna Moarte, despre intervenția personală a Papei de la Roma, despre o gafă de zile mari a cofetarului Gaston și despre cum face Ana Briceag ceea ce știe ea mai bine. Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Lionel. Soarele e deja pe cer, la datorie, iar prognoza meteorologică este de 18 grade Celsius, cu un ușor vânt spre seară. E ora 9.15. Lionel cască, semn că încă trăiește. Căscatul lui umple de speranțe inimile miilor de telespectatori care au deschis televizoarele de la ora șase. Oră la care se trezea, de obicei, Lionel, pe vremea când avea toată viața înainte. Toți acești matinali au tremurat pentru românul condamnat, în timp ce și-au băut cafeaua și și-au uns bagheta
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un scaun gol într-o crâșmă aglomerată. Hai că m-ați tușat. — În plus, domnul Claude a comandat o nouă firmă pentru bistroul nostru. De luni, o să se numească Le Lionel Français. Lionel își șterge o lacrimă. La fel și telespectatorii. Mai ales cei francezi, care nu vor mai avea nici o reținere să fie văzuți într-un local pentru imigranți. — E prea mult. Zău, e prea mult. Nu trebuie exagerat. Desface cartonul. Vede un tort splendid. În mijlocul tortului tronează o lumânare
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
birou. Lionel continuă, fără să-și dea seama că i-a venit tonul: — Mai ești pe fir? Hoțule, voi tot timpul sunteți pe fir. Pardon, excusez moi, revine el la limba care l-a consacrat în Franța. Din păcate pentru telespectatorii postului L’Anjou Libre, necunoscători de limba română, aceștia au pierdut mult din pitorescul tiradei lui Lionel. Tot ce-au înțeles a fost că Lionel s-a descărcat pe cineva și că acum se simte mult mai bine. Anghel a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Din oglindă îl privește un om terminat. E neras de două zile, are cearcăne sub ochi, iar șampania i-a lăsat urme adânci pe obraji. Își aranjează cravata. Își dezleagă și releagă mai strâns șireturile de la pantofi. Stinge lumina. Toți telespectatorii umblă la contrast. Se duce, pe bâjbâite, spre pat. Se întinde. Își încrucișează mâinile pe piept. Începe să spună cu voce tare, în românește, Tatăl nostru. Încearcă de mai multe ori, pentru că a uitat românește. Lacrimi calde i se scurg pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cât timp liber o să am, chiar că nu m-am înecat degeaba. Părerea lui Liliane Nu sunt frigidă. O spun cu toată răspunderea și, dacă nu se băga publicitate vineri, după ce mi-am dat jos ghipsul, sute de mii de telespectatori ar fi putut s-o constate în direct. O frigidă s-ar curenta auzind de Revoluția Franceză? Sau ar striga O, mon Dieu! la momentul potrivit? Asta ca să lămurim lucrurile de la bun început, pentru că autorul a fost destul de ambiguu în privința
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
că noi știam de transmisia în direct, la televizor. Altfel, nu am fi acceptat nici sub tortură ca un client să toarne Coca-Cola în vinul roșu sau să-și bage picioarele în frapieră. Am făcut-o de dragul show-ului, pentru telespectatorii care, după ce au fost umiliți o viață întreagă de chelneri ca noi, știam că adoră să fie răzbunați măcar de un client. Îl invităm pe autor să vină într-o seară sau la prânz la noi în restaurant și să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și celălalt. Reflexe optzeciste la cineva care trăia în anul 2005. Eliade vorbea despre fosilele vii, relicvele sociale existente în lumea rurală care s-au conservat peste timp. Cam așa ceva cu unchi-miu’. Mereu a avut un comportament bizar ca telespectator și în calitate de consumator al oricărui mesaj scris sau tipărit. Biblioteca lui unchi-miu’ era, orice s-ar spune, extrem de bine garnisită, aprovizionată sau cum vreți s-o luați. Găseai acolo de la Almanahuri ale umorului sau Perpetuum comic, cum parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
luate de alții și intrau din nou printre flăcări. Așa i-a păzit Dumnezeu pe toți, până au scos din gura balaurului obiectele din biserică. Nu știu cât a durat această scenă, însă în tot acel răstimp, noi am fost ca niște telespectatori care privesc un film de groază, care trăiesc și simt tot ce trăiesc și simt eroii lor. Fiecare din noi avea printre ei eroul lui preferat, fie că era tata, fratele, rudă, prieten sau vecin. Când au sosit pompierii, au
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fais?, hă pe băț de tuiu î„ce mai faci?”, în indiană). Extrapolând la realitatea de astăzi, petrecerile, șezătorile și filmele de altădată s-au mutat la televiziunile particulare de talk show-uri, agresive și indecente, ce invadează intimitatea sufletului telespectatorului, înveninându-l și punându-i sare pe rănile deschise. Din păcate, românii, în mare parte asistați social, au devenit un popor de audiență TV, pe care se fac experimente de clamare a jocurilor de culise, de către indivizi conflictuali ce ies
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mărunței, se înghesuiseră între picioarele mamei, ca doi pisoi drăgălași. Trupa plecă. Încă nu se liniștise destul, biata Corina, când, la televizor, știrile de la acea oră începură cu exclamarea fetei, cu gură și cap frumos, de la microfon: vă prezentăm, dragi telespectatori, o știre de ultimă oră. Chiar acum, cu câteva minute în urmă,a fost prins, arestat și depus unde i se cuvine, capul bandei care, azi noapte, a atacat banca centrală a municipiului. Cu o parte, din sumele furate, recuperate
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
încât nu poartă amprenta subiectului, adică a reporterului care vede realitatea dintrun anumit unghi de vedere și mai apoi o filmează? Adică, desigur, e vorba de unghiul lui subiectiv. Ei bine, dacă o sută de reporteri filmează aceeași realitate, noi, telespectatorii, vom urmări tot atâtea unghiuri deosebite de a observa acea realitate. Un rahat și doi pești - zise Covi? Fă cărțile și las-o baltă. Dar dacă tu ai fi fost în locul lor? La fel aș fi făcut. Nu vi s
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ziaristul de la Gândul (căreia moderatoarea i-a spus din greșeală "domnul Gândul") a vorbit din nou despe sine: îmi vine să vomit când îl văd pe președinte luând copii în brațe... Este greu de crezut că sute de mii de telespectatori sunt dornici să afle ce anume îi "vine" lui Cristian Tudor Popescu să facă la un moment dat. Tot Cristian Tudor Popescu, la o altă emisiune a Realității TV, a repetat o cugetare a sa mai veche: "Poporul are întotdeauna
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]