1,167 matches
-
ontice ale imanentului. Pentru mundaneitatea anonimă suferindul nu trebuie citit, aprofundat analitic în experiența sa revelatorie. El trebuie vindecat sau exilat în sfera celor incurabili fără demersul unei decriptări prealabile a ecourilor ce trepidează în interioritatea sa trezită de cutremurări telurice. Vindecarea lui nu presupune abordarea deschiderilor interioare determinate prin irumperea lăuntrică a suferinței. Acest tip de tămăduire oferit de paradigma lumescului cotidian intenționează, în esență, nu aprofundarea fenomenului suferinței mai ales în efectele sale metamorfozante ci stoparea și uitarea sa
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
supra-temporală a nestinsei osteneli creatoare pe care artistul și-a asumat-o demiurgic precum un destin prelungit și împlinit abia peste și dincolo de certitudinea inevitabilă a morții. Această întovărășire determină ca admiratorul să-și întâlnească propria valență artistică, propria disponibilitate telurică spre frumusețile originare șoptite de muzele plutirii în abstractul revelator al artei. Desigur, cel mai adesea, el nu devine, la rândul său, un artist creator dar își asumă realitatea propriei evadări din vulgul mundaneității profane spre absolutul incandescent al spiritualității
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
deschideri paradigmatice unde acest spirit devine mijloc și componentă întru dialectica frumuseții. Astfel, reculegerea admiratorului indică, aici, starea în care el este sustras efemerității disoluțiilor nestăvilite fiind proiectat, la nivelul conștiinței, în circularitatea unei ordini superioare unde, regăsindu-și plenitudinea telurică, își asumă condiția nu doar de contemplator ci și de purtător al frumuseții. Asemeni unui turn babilonian, cetatea umană își consumă parcursul temporal precum un nod activ de interdependențe ale individualităților umane care, susținăndu-se reciproc, se și estompează totodată generând
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
revărsate întru plan și orizontalitate, alături de alte forme ale chemării și dăruirii naturii, susțin actul reculegerii și predispun către acesta oferind individualității retrase eliberator din fervoarea cetății deschiderea contemplatoare spre sinele revocat din cotidianul social și surprinderea graduală a propriului teluric spiritual uitat de conștiința prăbușită în preocupările relativului mundan. Astfel, ancorarea în cadrele multiple ale naturii, întâlnirea cu rostuiri artistice ce stau în preajma perfecțiunii sau mereu îndurerata revenire la mormântul celor dispăruți, toate aceste acte ontice pe care ființa umană
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Divinitate. Dacă reculegerea mistică implică acceptarea întovărășirii credinciosului de către elementele primordiale templului și funcționalității sale urmată de impactul decisiv al conlucrării lor asupra conștiinței predispusă extazierii, atunci, care poate fi substanța relaționării dintre aceste elemente și transcendență? Ce conexiune pulsează teluric între paradigma care reunește ritualul, creația religioasă picturală și sculpturală, relicvele sacre, proiectul concretizat arhitectural și prezența divină ce se lasă surprinsă cutremurător? Într-un mod metaforic se poate spune că ritualul reprezintă inima templului, astrul spiritual ce-l luminează
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mod nediscriminatoriu față de cea temporală, în fapt, apare ca o consecință a celei din urmă. Protagonistul se mută dintr-o epocă în alta decorul se schimbă și el. Cu atât mai mult, când trece dintr-o dimensiune în alta (dă teluricul pe selenar), spațiul suferă modificări nu doar de aspect, relief și grad de poluare, ci și de consistență. El își întinse mâna asupra pământului. El se contrase din ce în ce mai mult și iute, până ce deveni, împreună cu sfera ce-l încungiură, mic ca
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mărgele hipertextuale" (perechile de serii intratextuale care configurează constelațiile menționate până acum nu sunt singurele de pe "bolta intratextuală" a prozei eminesciene; ar mai putea fi descrise și altele care vizează metatextul, cromatica, alta,-um,-us ...) sunt importante pentru descrierea peisajului teluric. După ce Dan-Dionis accede la Paradisul selenar, frământării disimulate în obscuritatea interioarelor, în nevoia de refugiu, în desenul cabalistic al păienjenișului și al hieroglifelor îi ia locul paradigma ordinii liniștite și limpezi din proximitatea domei lui Dumnezeu. De la nivelul dimensiunii edenice
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pentru a ajunge aproape de condiția edenică) se explică prin valoarea entropiei, care tinde către zero, deci nimic nu tulbură apele din înălțimi: "...cu lacuri albastre (s.n.) și limpezi ca lacrima" (Eminescu: 2011, II, 49). Dintr-o perspectivă ce depășește spațiul teluric sau selenar-edenic, de o relevanță deosebită pentru complexul de semnificații ale mesajului transmis prin Dan-Dionis se bucură constelația metatextuală (S6). Ea marchează pasajul de nivel a două serii intratextuale: metatext explicit și metatext implicit (alegorizant). Le vom prezenta succesiv și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
motorul (repe tare/diferire) mecanismului intertextual (Gignoux: 2005, 105). Dacă vom considera punerea în abis ca un efect intertextual, "Căderea îngerilor" este un tablou fictiv -, ne vom trezi în fața unui fals hipotext. După consumarea evadării în Paradis și soluționarea situației telurice, nuvela Sărmanul Dionis trimitea la Théophile Gautier pentru a face înțeles mesajul nostalgiei inverse pe care cititorul ar trebui să îl deslușească. Intertextualitatea explicită (poate prea, o fi capcană, avatarii celor doi scriitori nu aparțin aceleiași familii mitologice) realizează punerea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a două sau mai multe entități textuale. Interpretarea lui în termenii Mitului Eternei Reîntoarceri (MER) ne va furniza un câștig de comprehensiune asupra mecanismului intertextual pe care încă nu l-am obținut prin studiul "din interior". Este necesară desprinderea de teluricul textual. Când sugeram (vezi supra) imaginea unei "bolți intratextuale" eminesciene, dincolo de un ușor derapaj în impresionism (asumat) al hermeneuticii prezentului studiu, privilegiam ideea desprinderii de teluricul tipografic, spre un înalt (altus,-a,-um36) textual. Astfel am întâlni mitul. Reiterăm, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care încă nu l-am obținut prin studiul "din interior". Este necesară desprinderea de teluricul textual. Când sugeram (vezi supra) imaginea unei "bolți intratextuale" eminesciene, dincolo de un ușor derapaj în impresionism (asumat) al hermeneuticii prezentului studiu, privilegiam ideea desprinderii de teluricul tipografic, spre un înalt (altus,-a,-um36) textual. Astfel am întâlni mitul. Reiterăm, ca ipoteză de lucru, ideea în virtutea căreia și Intratextul răspunde celor patru Principii fundamentale ale mitului: 1. Model exemplar; 2. Repetare; 3. Ruptură a duratei profane; 4
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
262). În varianta Umbra mea, eroul își propune să petreacă timpul edenic singur, undeva, la o distanță față de pământ suficient de (astronomic) mare, pentru a nu fi atins de ură. În cuprinsul acestui segment intratextual, accentul cade pe cronica petrecerii telurice a umbrei. În textul variantei, umbra este solicitată să noteze, în ziarul ei, evenimente și stări, urmând ca omul să le citească și (s.n.) el, nu se precizează când. Nuvela consideră că este vorba despre memoriul vieții umbrei, genitivul asociindu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pentru demonstrația amplă dezvoltată epic, pentru ca în final să fie exprimată concluzia, excipit cu indice al entropiei ridicat. Cercetătorul nivelului de acțiune a influenței schopenhaueriene în opera eminesciană percepe deznodământul idilic. Considerăm că rezolvarea poveștii de iubire consumate în dimensiune telurică ocupă un plan secund, umbrită fiind de închiderea "ramei" din finalului nuvelei. Abordarea relațională a textelor eminesciene pe care o reclamă atenția la intratext ne-a învățat că nimeni nu e singur, niciun text, adică. Sensul excipitului sau morala aventurii
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
calciu (Ca), cadmiu (Cd), plumb (Pb) (în zone industriale sau stupini în zone de trafic auto), urme de seleniu (Se) (Andrițoiu, 2005; Mateescu, 2005) și urme de borul (B) (Mateescu, 2005). Microelementele variază cantitativ și calitativ la propolis, în funcție de caracteristicele telurice ale zonei și de speciile vegetale vizitate de albine 61 (Păunescu et al, 1988). Substanțe azotoase existente în propolis În ceea ce privește aminoacizii existenți în propolis există mai multe opinii. Substanțele azotoase reprezintă 1-2% echivalent proteină, în hidrolizatul acid decelându-se 18 aminoacizi
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru, Domnul, unul este”. Acel unu, prin care iudaismul a străbătut o istorie de aproape șase milenii, conferindu-i siguranța înălțării, a zborului, capacitatea de a-și apropia acea imagine a lumii situată în și dincolo de teluricul ei. Evreul modern, în multe cazuri, își va culege resursele din lumina care tinde spre același vârf. Înseși speculațiile sale intelectuale izvorăsc din cele două experiențe: Biblia și Filosofia. Ambele conduc către meditația care face ca Spiritul să transceandă. Purtător
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Rebreanu îl devansează pe Zola, cu ilustrarea unei realități mai complicate a satului ardelean aflat sub dominația austro-ungară. Alte elemente introduse de Liviu Rebreanu în opera sa sunt elementele simbolice, dublate de prezența, în ambele romane, a câmpurilor semantice ale teluricului: hotarul, pământul, clăile de fân, stoguri de paie, porumbiște, delniță, câmpuri, bulgări, hat, plug, grâu; ale patimii: patimă, iubire pătimașă, îmbrățișare, răutate, încăpățânare, zgârcenie; ale privirii, privire asociată cu imaginea focului: ”scăpărând scântei din ochi”, ”îi ardeau obrajii”, ”se aprinde
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
sunt combinații lexicale proprii autorului care, mereu cu o poză teatrală, ridică osanale, compune litanii, epitalamuri - versuri de adorație etc. Zoe Dumitrescu-Bușulenga vede la T. o „confesiune târzielnică”, în dulcele stil clasic, mizând pe un eros mai mult eteric decât teluric. Culegerile ulterioare se adună în jurul acelorași obsesii, ceea ce induce, pe drept cuvânt, impresia redundanței. Autorul folosește aceleași câteva versuri în toate poemele, cu mici inversiuni și modificări, într-un joc asumat ca un ceremonial sonor și desuet. Cultivă infinitivele lungi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
ca trepte dar revoltătoare ca permanențe. România nu are nimic original în afară de țărani, artă populară și peisaj (de care nu e responsabilă). Dar cu țăranii nu putem intra în decât pe poarta din dos a istoriei. Este înfiorătoare atmosfera primitivă, telurică, nediferențiată a acestei țări, îmbâcsită de superstiție și scepticism, amestec steril, blestem ereditar" (Cioran, 1990: 51). Rămânând doar la nivel de țărani, nu putem deveni altceva decât un popor, nu putem deveni o națiune. Unde e stilul nostru? Există un
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
dezirabile, alături de măsurile de sancționare a eludării acestora, instinctele se vor manifesta cu putere iar drumul către civilizație va fi anevoios. Este ceea ce sesiza ș( Maiorescu arăt(nd că "...există pe l(ngă (nsușirile cele bune ș( un instinct primitiv, teluric, brutal, pe care toți oamenii de bine ș( toate dispozițiile salutare caută să (l ție (n ascuns, să nu-i permită ieșirea la lumina zilei, de care nu este vrednic. (n acest instinct se concentrează relele naturei omenești: lenea, injustiția
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
identități, ceea ce ar presupune o dezrădăcinare, pierderea reperelor fundamentale, care stau la baza sensului eului 454. Descoperirea celuilalt nu poate fi realizată decât prin intermediul unei incursiuni în sfera dimensiunii sociale care începe din copilărie și se sfârșește o dată cu finalul existenței telurice a omului. În termenii lui Tzvetan Todorov, această descoperire este un proces continuu și presupune identificarea celuilalt în eu și a eului în celălalt, printr-un efort de cunoaștere, printr-o interacțiune și o apropiere care, în final, îl transformă
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
incandescență, fierul și-a câștigat poziția sa predominantă. Metalurgia fierului terestru este aceea care a făcut acest metal apt pentru folosirea zilnică. Acest lucru a avut consecințe religioase importante. Alături de sacralitatea celestă, imanentă meteoriților, ne aflăm acum în prezența sacralității telurice, la care participă minele și mi-nereurile. Metalele "cresc" în sânul pământului 54. Peșterile și minele sunt asimilate matricei Mamei-Pământ. Minereurile extrase din mine sunt într-o anume măsură "embrioni". Ele cresc lent, ca și cum s-ar supune altui ritm temporal decât
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
asimilate matricei Mamei-Pământ. Minereurile extrase din mine sunt într-o anume măsură "embrioni". Ele cresc lent, ca și cum s-ar supune altui ritm temporal decât cel al vieții organismelor vegetale și animale - dar cresc totuși și ele, se "coc" în întunecimile telurice. Extragerea lor din sânul Mamei-Pământ este deci o operație făcută înainte de termen. Dacă li s-ar fi lăsat timp să se dezvolte (adică ritmul geologic al vremurilor), minereurile ar fi devenit metale mature, "perfecte". Peste tot în lume, minerii practică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Asumându-și responsabilitatea de a schimba Natura, omul s-a substituit Timpului; ceea ce ar fi avut nevoie de eoni întregi pentru a se "coace" în adâncimile subpământene, meșterul crede că o poate face în câteva săptămâni; căci cuptorul înlocuiește matricea telurică. Milenii mai târziu, alchimistul nu va gândi altminteri. Un personaj din piesa lui Ben Jonson, The Alchemist, declară: "plumbul și alte metale ar fi fost aur dacă ar fi avut timpul necesar ca să devină". Iar un alt alchimist adaugă: "Și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Admetos. Olympienii și eroii pe stăpânul acelui loc sfânt, Python. Această ispravă mitică a avut o importanță considerabilă și nu numai pentru Apollon. Victoria unui zeu - luptător împotriva Dragonului, simbol atât al "autohtoniei" cât și al suveranității primordiale a puterilor telurice, este unul din miturile cele mai răspândite (§ 45). Specific pentru Apollon este, pe de o parte, faptul că a trebuit să expieze această ucidere devenind astfel zeul, prin excelență, al purificărilor; și, pe de altă parte, instalarea sa la Delfi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cutremure). S-a tras concluzia, cam pripită, că întreg ansamblul - chasma cu vapori, coborârea Pythiei în coridor (adytori) - ar fi o imagine mitică destul de recentă 19. Totuși adyton-ul exista și, după cum arată Mărie Delcourt (pp. 227 sq.), vechimea și structura telurică a sanctuarului de la Delfi implicau o "coborâre" rituală în regiunile subterane. Deoarece nu s-a aflat nici o "cauză naturală" care ar fi putut să producă transa, s-a bănuit autosugestia Pythiei sau sugestionarea ei de la distanță de către profet. In fond
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]