1,083 matches
-
aprecieri argumentate cu pasaje și titluri mai puțin cunoscute de cititorii obișnuiți, cartea din acest punct de vedere adresându-se exclusiv specialiștilor. Termeni ca "ființa nuomenală treimică", "simetria fenomenală treimică", cele trei tipuri de simetrii "a parității, a contrariilor, a temporalității, ecuația PCT, P ceea ce ține de egalitate, C simetria contrariilor, "atât de fecundă în dinamica și mașinăria lumii", T simetriile timpului..., toate acestea raportate la opera lui Caragiale își găsesc o aplicare posibilă. Cum sunt percepute simetriile, simțurile prin care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o anumită "implicatură" (Grice, 1975, p. 43) semantico-ideologică care rezidă în grilele de interpretare a istoriei pe care le furnizează. Conștiința societală a trecutului, cristalizată în memoria colectivă a unei colectivități, presupune un principiu organizator, o structură de periodizare a temporalității. În lipsa unei astfel de structuri organizatorice, trecutul apare în conștiință (individuală și colectivă) ca o masă amorfă. Sistemele de periodizare a trecutului sunt cele care îi conferă conștiinței istorice eșafodajul de care are nevoie pentru a reuși să dea sens
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dată fie nu mai conțin niciun sistem de clasificare periodică a istoriei, fie abandonează relatarea cronologică a evenimentelor în favoarea unei structurări tematice a materiei. Pare să se producă ceea ce F. Jameson (1991, p. 27) consideră a fi o "prăbușire a temporalității", ca urmare a faptului că expunerea istoriei își pierde liniaritatea narativă și serialitatea epocală. "Idolul cronologic", atacat de F. Simiard (cf. Burke, 1992, p. xvi) ca sursă primă a erorii interpretării istorice, a fost finalmente renegat. "Cronofonismul", ca paradigmă fundată
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
p. xvi) ca sursă primă a erorii interpretării istorice, a fost finalmente renegat. "Cronofonismul", ca paradigmă fundată pe ideea că timpul este cronologic și liniar (cf. Rosenau, 1992, p. xi, 67), este răsturnat și înlocuit cu o înțelegere postmodernă a temporalității. Meta-povestirea națiunii române (desfășurarea în timpul istoriei a "duhului" românesc), susținută de o periodizare cronologică a istoriei, este astfel destructurată, odată cu intrarea discursului istoriografic în condiția postmodernă. Implicațiile pentru ideologia naționalistă sunt majore: "căderea în desuetudine a dispozitivului metanarativ de legitimare
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a informației istorice, semnalează delimitarea de o filosofie evoluționistă a istoriei, care prezenta contemporaneitatea ca încununarea inexorabilă a destinului istoric al "ființei naționale românești". Ca atare, concentrația de naționalism prezentă în discursul istoric suferă o diluare considerabilă. Prăbușirea cronologică a temporalității românești, pe care am semnalat-o ca producându-se prin restructurarea tematică a materialului istoric, invită la o succintă reflexie epistemologică asupra periodizării ca procedeu analitic. Întrebarea la care dorim să răspundem este dacă, în privința periodizării timpului istoric, poate fi
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
abandonează relatarea cronologică a evenimentelor în favoarea unei structurări tematice a materiei. Liniaritatea cronologică este frântă, iar materialul istoric este reorganizat după alte criterii decât cele ce se închină acelui "idol cronologic" contestat de F. Simiard. Are loc o prăbușire a temporalității, așa cum e înțeleasă ea în mod convențional, ca o succesiune de evenimente ordonate cronologic. Odată cu renegarea periodizării clasice, simțul istoric românesc pășește în condiția postmodernă. Drept consecință, istoria - devenită deșirată din punct de vedere cronologic - își pierde din funcțiile de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
final al istoriei), care se pretează unei prelucrări ideologice al cărui rezultat este ideea de destin istoric. Însă o astfel de filosofie teleologică a istoriei, impregnată de o eshatologie politică, nu mai este posibilă în condițiile unei înțelegeri postmoderne a temporalității și a unei organizări non-cronologice a istoriei. De la loialism național exclusivist la solidaritate umanitară și cosmopolitism. Toate aceste tranziții se repercutează și pe planul concepției identitare. Dacă înainte sarcina identitară a educației istorice era să asigure loialismul național (solicitând solidaritatea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vin prin această lucrare cu o metodă calitativă din științele sociale deosebit de fecundă și mai ales foarte originală și sistematic-adaptată temei: metoda biografică. Metodă calitativă numită și istoria vieții sau povestea vieții, această metodă reconstruiește pentru fenomenele sociale studiate cadrele temporalității în paralel cu reconstrucția identitară în conexiune cu traiectoriile sociale. Trăirea și retrăirea devin elementele cele mai importante ale unei recompoziții narative în care contextual prind viață și anumite aspecte ale curgerii poveștii ce profilează fenomene sociale, descoperă cauzalități pierdute
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
la timpul fenomenologic despre care vorbește Husserl, dat în două ipostaze, ca timp intern originar, curgere neoprită a actelor conștiinței, și ca timp obiectiv, adică șir de durate corespunzătoare obiectelor constituite de conștiința transcendentală, timpul judicativ reprezintă un fel de temporalitate originară, evidentă, constituită într-o corelativitate deplină cu judecata, așadar fără un aport al timpului subiectiv sau obiectiv în sens fenomenologic. Timpul judicativ pare a fi mai degrabă obiectiv, dar obiectivitatea sa ține de originea sa judicativă și de poziția
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
celor două rânduri de fapte, separate de noi în mod obișnuit: operațiile unei conștiințe și "obiectele" constituite de aceasta. Evident, unitatea în cauză are un sens temporal direct. De altfel, în construcția dovezii acestei teoreme, Kant formulează enunțuri clare privind temporalitatea unității fenomenale a celor două aspecte ale constituirii fenomenului și cunoștinței: în context, a "conștiinței simple", dar determinate empiric, și a lucrurilor exterioare, care sunt "exterioare" numai pentru că este acea conștiință (simplă ...), adică față de ea, în măsura în care participă, și ea și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a doua, de o analiză pregătitoare a conceptului de timp, asemănătoare, formal, cu aceea, tot pregătitoare, a ființei din analitica existențială a Dasein-ului; sau ar fi putut fi vorba chiar de o "analitică" propriu-zisă a timpului și o "dialectică" a temporalității. Totuși, problema legăturii dintre Dasein și temporalitate este tematizată în partea a doua a analiticii construite, din motive de explicitare a ființei Dasein-ului, dat fiind faptul că ființa, potrivit gândirii grecești pe care Heidegger o reconstituie, este timp, iar după
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conceptului de timp, asemănătoare, formal, cu aceea, tot pregătitoare, a ființei din analitica existențială a Dasein-ului; sau ar fi putut fi vorba chiar de o "analitică" propriu-zisă a timpului și o "dialectică" a temporalității. Totuși, problema legăturii dintre Dasein și temporalitate este tematizată în partea a doua a analiticii construite, din motive de explicitare a ființei Dasein-ului, dat fiind faptul că ființa, potrivit gândirii grecești pe care Heidegger o reconstituie, este timp, iar după gândirea heideggeriană Dasein-ul însuși este timp. O
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
omul însuși sau "existența" umană). Experimentul filosofic heideggerian reprezintă o ilustrare semnificativă pentru această ultimă idee. Dar nu trebuie uitat nici experimentul kantian al timpului ca formă a simțului intern și mai cu seamă cel despre schematismul timpului și despre "temporalitatea" apercepției sintetice originare. Și nici conceptul lui Bergson despre durată nu trebuie omis într-o evocare a ilustrărilor ideii că timpul este, în orizontul judicativului, termenul fundamental, cel care, în ultimă instanță, este tot una cu ființarea conștientă. Bineînțeles, este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timpul originar, a priori-ul transcendental al oricărei constituiri obiectuale, deși este curgere fără oprire și fără gol "subiectiv", constituie ("formează") el însuși totul, așadar și ceea ce ar putea fi o facultate sufletească. Fără îndoială, curgerea temporală originară, îngăduind alături temporalitatea obiectivă a duratelor temporale umplute, constituite obiectual ("obiectiv"), este în fiecare clipă o structură retențial-protențială, ceea ce ar deschide ambele temporalități (ca limitații care nu limitează, cu o formulă noiciană) și ceea ce ar face cu putință anumite "achiziții" de felul habitualităților
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formează") el însuși totul, așadar și ceea ce ar putea fi o facultate sufletească. Fără îndoială, curgerea temporală originară, îngăduind alături temporalitatea obiectivă a duratelor temporale umplute, constituite obiectual ("obiectiv"), este în fiecare clipă o structură retențial-protențială, ceea ce ar deschide ambele temporalități (ca limitații care nu limitează, cu o formulă noiciană) și ceea ce ar face cu putință anumite "achiziții" de felul habitualităților aristotelice (hexis). Dar "obiectivitatea" temporală a structurii retențial-protențiale nu este, cumva, susținătoare a timpului obiectiv? Și atunci, nu are și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conceput nu doar ca veșnicie; de fapt, pentru a fi astfel conceput, trebuie să intervină o instanță care, ființial, are un rang ontologic superior, cum se întâmplă la Augustin: este vorba despre divin. Acest dincolo al timpului apare și ca temporalitate, la Heidegger, dar și aici cu condiția intervenției unei "instanțe" care susține, de fapt, tot ceea ce poate avea relevanță pentru timp: Dasein-ul; temporalitatea este, pentru acesta, însăși constituția sa ființială fundamentală. Prin introducerea acestui dincolo de timp este depășită aporia judicativă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
superior, cum se întâmplă la Augustin: este vorba despre divin. Acest dincolo al timpului apare și ca temporalitate, la Heidegger, dar și aici cu condiția intervenției unei "instanțe" care susține, de fapt, tot ceea ce poate avea relevanță pentru timp: Dasein-ul; temporalitatea este, pentru acesta, însăși constituția sa ființială fundamentală. Prin introducerea acestui dincolo de timp este depășită aporia judicativă a reflexivității timpului, a raportării la sine a acestuia. Dar este salvat altceva, prin aceasta, în afara unei concepții despre timp care își are
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dar și a științei, însă din alte motive a mitologiei, ideologiei, a tuturor ipostazelor discursului, și că deseori, în filosofie, "este" (interpretat ca "ființă", "ființare", "esență", "existență", "prezență", "efectivitate" etc.) și timpul (gândit ca timp pur și simplu, ori ca "temporalitate obiectivă", "timp originar" etc.) au ajuns la identitate, tocmai fiindcă acești termeni formează împreună aspectul aletic al judecății (și al judicativului), având, în acest orizont, funcții operațional-constitutive, dar și obiectuale. De la bun început am susținut că reducția judicativă a dictaturii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timpului poate fi luată ca dublă situare fenomenologică a timpului: ca act constitutiv (fiind identic judecății înseși) și ca obiect constituit, corelativ (ființarea în-ființată prin timporizare). Trecerea timpului în condiție de ființare, chiar dacă el este gândit ca timp originar sau temporalitate, iar ființarea în cauză, una privilegiată în privința faptului ei de a fi (datorită însuși raportului său cu ființa), nu aduce un spor de înțelegere a timpului, ceea ce înseamnă că rosturile constitutive ale timporizării sunt în mod necesar legate de orizontul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în vreo privință. De fapt, un asemenea spor nu poate fi întâlnit atâta vreme cât nu sunt depășite granițele dictaturii judicativului. Iar depășirea despre care vorbesc nu scoate la iveală, în privința timpului, altceva care este tot timp, ca timp originar, sau ca temporalitate, adică nu se sprijină pe "necesitatea" determinată prin reguli judicative de gândirea a fenomenului timp, ci pe aceeași hotărâre liberă care cu adevărat lasă să fie ceva așa cum este, adică provoacă survenirea fenomenului (timp, în acest caz). Timporizarea, chiar și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
simpla ordine de succesiune a făpturilor lumii. Dacă omul este încadrat temporal, prin viața sa aflată în desfășurare neîncetată, atunci putem spune că avem de-a face cu intratemporalitatea. Un timp care primește acest sens poate fi reflexiv. La Heidegger, temporalitatea reprezintă constituția fundamentală a Dasein-ului, așa încât ea nu are sens de intratemporalitate; prin urmare, nu există o problemă ca atare legată de reflexivitatea temporală (care are sens numai prin recunoașterea unei diferențe de identitate între timp și om, ceea ce nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
asemenea, că doar ființării conștiente îi poate fi propriu timpul. Husserl, de asemenea, punea structura retențial-protențială a timpului, operațională în cazul oricărei constituiri obiectuale, pe seama fluxului conștiinței, al timpului imanent originar. Iar Heidegger, în analitica sa existențială, afirma răspicat că temporalitatea reprezintă constituția fundamentală, de ființă, a Dasein-ului și condiția de posibilitate pentru orice relaționare a acestuia cu cele aflate în "lume", cu cele supuse fenomenului de intratemporalitate; Dasein-ul deține o poziție privilegită în orizontul intratemporalității, toate cele ce ființează în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acceptată, este generatoare de constituții corupte, susține, de asemenea, Aristotel. Așadar, ideologia este un fapt (și produs) al unui om determinat într-un mod particular, sau, mai bine zis, închis, cu o însușire a sa care îl concentrează într-o temporalitate străină, într-o "lume" în care el are de-a face numai cu sinele său particular, așadar abstract. Fiind formă "finală" a dictaturii judicativului, ideologia poate fi luată și ca formă originară a acesteia, dar în sens hegelian, ca deschidere
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
relația, acțiunea și posiunea, locul, timpul, ființa, deci, semnifică în tot atâtea moduri." Aristotel, Metafizica, Δ (V), 7, 1017 a; Ed. Vlăduțescu, p. 88. 223 "Constituția fundamentală a ființei Dasein-ului, așa cum se dezvăluie ea în urma analiticii ontologice a Dasein-ului, este temporalitatea. Interpretarea temporalității ne conduce la o înțelegere și o concepere mai radicală a timpului decât a fost posibil până acum în filosofie. Conceptul de timp, așa cum îl cunoaștem noi și așa cum a fost tratat în mod tradițional în filosofie, este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și posiunea, locul, timpul, ființa, deci, semnifică în tot atâtea moduri." Aristotel, Metafizica, Δ (V), 7, 1017 a; Ed. Vlăduțescu, p. 88. 223 "Constituția fundamentală a ființei Dasein-ului, așa cum se dezvăluie ea în urma analiticii ontologice a Dasein-ului, este temporalitatea. Interpretarea temporalității ne conduce la o înțelegere și o concepere mai radicală a timpului decât a fost posibil până acum în filosofie. Conceptul de timp, așa cum îl cunoaștem noi și așa cum a fost tratat în mod tradițional în filosofie, este doar un
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]