918 matches
-
ploaie de insulte. Din scaunul său, Valerius Asiaticus, nemișcat la începutul adunării, cu faldurile togii perfect aranjate, observa. El nu se lăsase antrenat în nici una dintre intrigile acelea murdare. Mintea lui era îndeajuns de lucidă pentru a înțelege că vechiul, temutul și mândrul Senatus al Romei nu avea să mai fie niciodată ce fusese până atunci, vreme de secole. Împăratul privea chipurile răvășite, atât de înspăimântate încât erau de nerecunoscut, care se îngrămădeau în jurul lui. Preț de o clipă zări surâsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi dădură ascultare. El plecă, însoțit de escorta falnicilor Augustinieni; nimeni nu observă însă că, în timpul nopții, porniseră la drum și mulți dintre puternicii lui cavaleri germani. Astfel, luându-l pe Lepidus - care se neliniști la început, văzându-i pe temuții germani, iar apoi fu din ce în ce mai obosit și mai terorizat, pe măsură ce își dădea seama că se îndreptau nu spre dulcea Umbrie, ci spre nord, dincolo de munții înghețați și înfricoșători, Alpes infames frigoribus, că, practic, era prizonier, fără să poată lua legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din somn li se limpeziră, văzură că li se oferea posibilitatea reglării unor animozități mai vechi și, prin urmare, constituiră un tribunal confuz. — Interogați-i, spuse Împăratul, și judecați-i potrivit legilor Romei. Se îndepărtă. Senatorii îi încredințară pe conjurați temuților germani și îi judecară imediat, pe când erau încă tulburați de evenimente; îi confruntară cu acuzatorii - cea mai impresionantă a fost întâlnirea dintre tată și fiu, pe care bătrânul senator îl credea încă în Sicilia. Porunciră să fie torturați și biciuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ușa de la intrare se deschise și în prag se ivi chiar cel despre care vorbeau. Fostul colonel de securitate purta niște haine modeste, în care statura lui masivă parcă se micșorase, și avea pe chip o expresie de umilință. În locul temutului ofițer din poliția politică a regimului rămăsese doar omul. Sosirea lui neanunțată provocă stupoare, iar în salon se așternu liniștea. Fostul colonel închise ușa și se opri în mijlocul încăperii. Da, aveți dreptate să mă judecați cu asprime, vorbi el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
alte vremuri. În dreptul unei ferestre, la o masă încărcată de bunătăți la care mulți bucureșteni nu puteau decât să viseze cei trei nomenclaturiști cu funcții mari în partid stăteau de vorbă învăluiți în norișori albăstrii și aromați de țigări capitaliste. Temutul șef de la MAI tocmai îi explica ceva academicianului Constantinescu, care părea însă pentru moment mai ocupat să își șteargă bine, cu o batistă, ochelarii cu dioptrii multe, iar Ceaușescu, așezat mai departe, strategic, într-un capăt al mesei, se mulțumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aștepta să nu-și dea seama de poziția delicată în care se găsea, se ferea cît putea să iasă în calea șefului haitei. La comanda acestuia înlemneau toți și de toanele lui depindea și soarta orfanului. Arus, cel mai de temut lup al pădurii și conducător al haitei care-l descoperise pierdut printre copaci, l-a studiat pe Lupino, fără cuvinte, zile la rîndul. Inimă neînduplecată de lup viteaz, călit de încercările vieții, Arus a știut din prima clipă că însăși
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
compus și aranjat conform noțiunii lor de pitoresc - mult mai puține peisaje cu copaci, la un pictor cum este Hobbema, decât peisaje urbane cu arbori În loc de case. La vremea respectivă, natura era mai degrabă desconsiderată și privită cu neîncredere decât temută și anatemizată: trebuia Îmbunătățită, făcută să placă. În multe privințe, pictorii n-au Început să vadă natura ca un tot unitar până În momentul În care aparatul de fotografiat a surprins-o pentru ei; și deja, În acest context, Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
în Departamentul de Poliție din Los Angeles și au continuat să lupte în afara ringului - de data asta în războiul purtat împotriva infracționalității. Blanchard i-a dat de cap uluitorului jaf al băncii Boulevard-Citizens din 1939 și l-a capturat pe temutul ucigaș Tomas Dos Santos. Bleichert s-a distins în revoltele costumelor zoot din ’43. Iar acum sunt amândoi polițiști la Divizia Centrală: domnul Foc, în vârstă de 32 de ani, este sergent în prestigiosul Departament de Arestări, iar domnul Gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care-l păzea cu gelozie, eu aveam nopțile din sala cu oglinzi care-mi dădeau un nimb de invidiat. Și de ce să mint? Nu mai aveam nici urmă de modestie. Îmi plăcea să fiu privit pe furiș, salutat pe coridoare, temut, căutat, măgulit. Era o senzație pe care n-o cunoscusem până atunci, amețitoare, plăcută. Beția puterii nu e o născocire. Nu pricepeam, e adevărat, un lucru. De fiecare dată când mă duceam în sala cu oglinzi ritualul era același. Francisc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și insinuantă, dinspre prezidiu. "Prea iscusitule Alcibiade!... Pentru a înțelege mai profund... valoarea de poet a Sinistratului, trebuie să ne închipuim o stradă lungă, lungă... Iar pe această stradă lungă, lungă, haide să ne imaginăm c-ar locui cei mai temuți magicieni, taumaturgi și poeți... Ei bine, și prin atâta puzderie de maeștri ai cuvântului, și printre atâția învîrtitori ai descântecului, este foarte clar că s-ar observa cel mai limpede: ...Că doar Dorului Sinistratul i s-ar cuveni privilegiul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fără să-și amintească de corvezile de soldat care nu plecase din bază de nouă luni. Sfintei lui Republici Iran n-o să-i pese vreodată de moartea unui mobed și, cu toate astea, voise să-ncerce. Ceruse să îi vorbească temutului șef de companie, însă îndrăzneala lui îl turbase. Primise învoire pentru o noapte și o zi, dar era ca și cum i-ar fi dat în alb sentința de-a merge la închisoare. Cum avea să aducă un leș țeapăn din nord
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dormitorul de sus vedeai Turnul Milad, ca Eiffel-ul, când erai la Paris, și versanți stâncoși din munții Alborz, ca-ntr-o ilustrată. Nu se mai visa patriarh, înțelept al comunității martire „care a înfăptuit Revoluția“, ci un boss influent și temut, cu conturi în bancă. — Ce-i lipsește fiică-mii, spune? se trezea mormăind și înghițindu-și cuvintele, ca și cum i- ar fi ars cerul gurii. Fiică-sa conducea un Samand și avea o bucătăreasă, nu era mare lucru la Teheran, doar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
alături de Giovanni va fi extrem de plăcută și de lipsită de primejdii, deoarece nici un bandit n-ar cuteza să se apropie de un asemenea alai. Astfel că, a doua zi, pornisem deja cu Maddalena și cu Giuseppe la drum, înconjurați de temuții războinici ai Cetelor Negre, deveniți cu acest prilej niște însoțitori deosebit de îndatoritori față de noi. După trei zile de mers, am ajuns la reședința lui Giovanni, un minunat castel numit Il Trebbio, unde am poposit o noapte. A doua zi devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui Almeida a fost unirea intelectualilor cu masele populare. El cel dintâi aduce sprijinul masiv al zecilor de mii de lucrători, galvanizați de verbul profetic al tribunului. Mai târziu, în Cameră, Antonio José de Almeida e oratorul republican cel mai temut, barbarul neînfricat, care întrerupe și protestează, amenință și proorocește. Citite în volum, discursurile lui par cu desăvârșire mediocre, lipsite de substanță, de originalitate. Pentru că, de fapt, textul nu reprezintă nimic; importantă era prezența tribunului, starea sufletească pe care o crea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că "va fi osândit pentru totdeauna la muncă silnică, în galerele istoriei". Adevărul este că Afonso Costa izbutește să rupă unitatea partidului republican și să dobândească, de partea lui, majoritatea parlamentarilor. Curând ajunge omul cel mai puternic și cel mai temut, doborând guvernele după bunul lui plac. Guvernul provizoriu își păstrează mandatul până la 24 august 1911, când este ales primul Președinte al Republicii în persoana unui bătrân luptător republican, Dr. Manuel de Arriaga. Dar, până la această dată, câte schimbări nu avuseseră
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sunt Încă trase). Câteva minute mai târziu, a intrat În camera mea. Ținea În brațe un pachet mare. În viziunea mea, dimensiunile lui fuseseră mult reduse - poate pentru că eu rectificam subliminal ceea ce logica mă prevenea că ar putea fi Încă temutele rămășițe ale lumii dilatate a delirului. Obiectul se dovedi a fi un uriaș creion Faber poligonal, lung de un metru și jumătate și corespunzător de gros. Fusese expus ca reclamă În vitrina magazinului și ea presupusese că mi-l doream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu puteri magice, capabilă să dispară În timp ce era privită sau să se materializeze din nou În momentul cel mai nepotrivit. Trăia din pricina asta Într-o permanentă mirare, cu urechea ciulită și ochii aproape ieșiți din orbite de atîta căutat Împrejur temuta prezență, gata s-o rupă la fugă la auzul clopotului pe care-l ura, căci din pricina faptului că era lent și greoi, era și cel care primea cel mai des loviturile de bici făgăduite celui rămas În urmă. Asculta orbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Din cînd În cînd Întorcea capul ca să verifice, În strania lumină roșiatică ce părea să fi pus stăpînire pe noapte, cum marele val creștea tot mai mult, transformîndu-se Într-un munte arcuit de apă și spumă. Ajunse pe culme cînd temuta liniște se preschimbase Într-un muget chiar mai asurzitor decît cel care urcase din măruntaiele pămîntului și se năpusti Într-un suflet, tîrÎș-grăpiș, alergînd, sărind și căzînd, pe povîrniș În jos, spre a se ascunde În cele din urmă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
neputincioase să mai țină cu fermitate un obiect. Ceas după ceas, lovitură după lovitură, pînă cînd adormi În ploaie și se trezi din nou, speriat de un tunet sau de propria-i panică, spre a privi În jur, În așteptarea temutei și odioasei prezențe a răpitorului său. Apoi, cînd nu mai erau decît trei ceasuri pînă la ivirea zorilor, noaptea redeveni liniștită, iar el băgă de seamă, Îngrozit, că loviturile răsunau teribil În liniștea insulei, ale cărei stînci păreau să Întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
său, corespunde realității care se oferă ochilor noștri. De exemplu, acești bărbați sunt îmbrăcați civil, nu poartă pumnale la brâu, iar arma pe care o au în toc este doar pistolul căruia i se dă numele liniștitor de regulamentar. În ce privește temutele desensibilizatoare magnetice, nu se vede pe aici, printre diferitele aparaturi, nimic care să sugereze o funcție atât de decisivă, ceea ce, dacă ne gândim mai bine, ar putea să însemne doar că desensibilizatoarele magnetice nu au, în mod intenționat, exact aspectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și al evlaviei, se socotea un om chiar credincios și nu se știa că păcătuise chiar greu, de multe ori, în viață. Mai mult, cunoscând, după cum am mai spus, învățătura creștină, el știa limpede ce le așteaptă pe sufletele sinucigașilor: temuta damnare eternă! Însă acesta deloc nu era de condamnat, căci el nu-și dorea altceva, decât un singur lucru: căutarea absolutului și aflarea lui, care, de altfel, constituia rostul pentru care lupta, dar cu ce preț se putea obține... Totuși
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de a constata că era într-adevăr vorba de o luptă pe viață și pe moarte. Răspunsul, ce-l obligă să facă un salt înapoi ca să evite furioasa lamă a dușmanului, îi îngheță sângele în vine. Gacel Sayah, inmouchar al temutului popor Kel-Talgimus, voia să-l omoare, nu încăpea nici o îndoială. Era atâta ură și atâta dorință de răzbunare în lovitura pe care i-o dăduse, de parcă acei necunoscuți cărora le oferise găzduire ar fi fost fiii lui preferați, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în cele din urmă, îl făcuse să aștepte cinci zile, fără să știe exact ce așteaptă. Oamenii săi murmurau în barbă, iar el o știa. La întoarcerea la Adoras aveau să spună că un targuí analfabet își bătuse joc de temutul sergent major, și nu era ușor să stăpânești trupa aceea. Fără teroarea pe care reușise s-o instaureze, mulți ar fugi, traversând deșertul cu convingerea că, dacă e posibil să omori un căpitan și s-o ștergi nepedepsit, la fel de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tușă de pudră pe nas, un „Noapte bună“ adresat portarului și fuga afară, În Înșelătoarele străluciri ale nopții, tânărul evreu În așteptare, ciocolatele, mașina după colț, cursa rapidă și primejdioasa Îmbrățișare furișă. Dar nu era cineva cunoscut. Reveni În nedorita, temuta aventură Într-un ținut străin, care nu putea fi controlat cu un cuvânt măiestru. Nici un alint, oricât de abil, nu va satisface Întunericul pe cale de-a se lăsa. Trenul Întârzie, se gândi Myatt, ieșind pe culoar. Își pipăi buzunarul vestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
rezistent, care se strângea, împăturindu-se, atât de ingenios, încât, la urmă, o puteai pune și într-un buzunar mai încăpător. A trecut prin punctul de frontieră ca prin brânză. Unde te călătorești, feministo, a fost întrebată, glumeț, de către vameșul temut. Ia, până dincolo, să aduc feministelor mele câteva sarmale, de la restaurantul vostru vestit. Drum bun. Servici bogat în capturi. Mulțumesc. S-a dus direct la contrabandistul cu țigări, la care avea oricând ușa deschisă. Ai venit? Am. Câtă marfă? Un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]