845 matches
-
bună cu pamfletul de esență argheziana, dar nu-și pierde nici lirismul sănătos de care s-a bucurat Încă de pe băncile liceului „Codreanu” de la Bârlad. „Bolnav” de poezie ori În „convalescenta”, autorul poeziei arestate devine sănătos tun, iar În „Flaut tenebra” Îl vedem orchestrând ospețe mari și cântece lăutărești pe buze, În gând și la mese, cu prietenii, fie și Închipuiți, dar și cu vorbe cărora numai el știe să le dea luciul strălucitor care ne poartă de la „Sonata lunii”, la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cu vorbe cărora numai el știe să le dea luciul strălucitor care ne poartă de la „Sonata lunii”, la „Sălcia plângătoare”, de la „Splendoarea cercului pătrat” și „Omul lunatec”, la poezia „Înscrisă În ...oglindă”: „Aizeop” și... „Poezia”. În toate se luptă cu tenebrele dar le și cântă - acuzându-le ori preamărindu-le. Poate de bucurie că a ieșit din tăcerea deceniilor când a stat cu securistul În ceafa: „Cu moartea securiștii peste noi”, „Pândesc atent că bufnita de pradă/ Cum se ascund codoșii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În două versuri memorabile pentru Înțelegerea corectă a timpului istoric: ,,Tăcerea obeza devora metodic” (,,Omul interzis”) și ,,Doamne, dă-ne puterea de a ne fi rușine” (,,Chtonia”). În 1996 publică la Editură Moldova al doilea volum de versuri, intitulat ,,Flaut Tenebra”. 2. Alexandru Malin Tăcu: ,,căutător de anotimpuri inexistente”. Destinul existențial al lui Alexandru Malin Tăcu se aseamănă, prin neverosimila să dispariție - la numai 17 ani - cu cea a lui Nicolae Labiș. Născut la Onești, la 19 noiembrie 1969, Alexandru Malin
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
un poem intitulat ,, Drept de a fi eu” și se mărturisea: ,,Nu-s cronicar teluric la dinaștii inerte./ Și nici servil puterii, bisericos credul;/ Nu cer ipocriziei păcatele să-mi ierte./ O cruce pentru oase mi-i destul”. Prin ,,Flaut Tenebra” - volum apărut recent la Casa Editorială Moldova, Alexandru Tăcu face o Îndelunga incursiune În timp și spațiu prin propria-i ființă, adesea luându-și tovarăși de drum poeți și locuri devenite aproape mitice pentru ieșeni. De data aceasta portretul sau
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
continuu, un chiuit Învățat În tinerețe, un zbor peste tragismul cotidianului teluric, prin ,,osuare unde pândarii beau În taine”. Însetat În permanență, ,,bea cerul ridicat de două torți”, face chefuri ,,cu aer curat și hoinari inocenți”, este urmărit de viziunile tenebre pe când se ,,reeduca” În lagărele de exterminare de la Canal și-și vede părinții Întorcându-se Încet de la mormântul său, ,,Înfrigurați În haine cenușii”, prinde o idee Într-o groapă cu lei și o aruncă Într-o oală cu vin, mai
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
mari drepturi la viață/ Complicat și simplu necesar/ De un veac și jumătate-ncoace/ Vinu-și face-n mine cuibar”, Încheind cu un fel de laitmotiv: ,, Te vei duce, te vei Întoarce/ Niciodată vei muri!” Cu acest lichid poetul amețește doar Tenebra ce ne surpa, face atmosferă terapeutică, transformă viața În vis și poezia În medicament alintător. Dintre toți prietenii lui poeți, cu care a hălăduit prin timpuri de tot felul, el, singurul, a turnat și cimentat În litera un zbor prin
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
un zbor prin Iași al unei generații ce și-a stins năduful În ulcica izbita de pământ. În vinul ce se prelingea prin crăpăturile durerilor, Alexandru Tăcu a avut inspirația să-și moaie penița și să cânte apoi la ,,Flaut tenebra” ”. rieteniile și Împrejurările vieții nasc amintiri. După plecarea lui Malin ele au sporit și mai mult. Iar familia le-a conservat cu devotamentul necesar. M-am oprit asupra câtorva din Însemnările colegilor de clasă pe care le-au lăsat Într-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
mențiuni de către revista ,,Cronică”, Asociația Scriitorilor din Iași”. „Cu puțin timp În urmă, la Societatea „Junimea” din Iași, În Casa Pogor, s-a petrecut o frumoasă Întâmplare literară: prezentarea volumelor de versuri „Călătorul profund” (postum), de Alexandru Malin Tăcu, „Flaut tenebra”, de Alexandru Tăcu Zeletin și „Corabia portugheză” de Alină Tăcu. Familia Tăcu: tatăl, fiul și fiică. Între ei, ca poeți, nici o identitate. Decât sensibilitatea lirica. Alex. Malin - un talent precoce, sesizat și cultivat Încă din primii ani de liceu În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
vorbim despre Alexandru Tăcu, scriitor de notorietate. Ce ati scris până acum? În primul rând, vreau să vă corectez: nu șanț de notorietate. În al doilea rând, nu am decât trei cărți de poeme („Întoarcerea la izvor”, „Omul interzis”, „Flaut Tenebra”) și am În lucru, În speranța că va apărea, o lucrare mai amplă de 2.000 de pagini care se numește „Mică bibliotecă de infernologie”. Sunteți membru al Uniunii Scriitorilor? Nu. pentru că nu vreau să Îngroș rândul caracudelor”. Alexandru Tăcu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a despărțit de prieteni, a traversat șinele, apoi drumul și a coborât pe plajă. S-a plimbat mult, pe sub un cer fără stele, cu fața biciuită de rafalele de vânt, încărcate de picături sărate. Până când o umbră se desprinse din tenebrele confuze și se opri în fața lui. Nastia. O luă cu brațul pe după umeri și, fără o vorbă, o porniră împiedicându-se, împleticindu-se, sprijinindu-se unul de celălalt, pe drumul spre Vila orelor de lumină. Un curier militar sosi, pentru
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a prins rădăcini cu ajutorul cărora s-a netezit calea spre decodificarea fenomenelor din jur și din marele univers. Acest fapt ne trimite, poate, la unul dintre exemplele trecutului îndepărtat, la mitologia lui Ghilgameș, eroul sumerian, nu luptând împotriva dragonului, a tenebrelor, a vrăjmașilor, ci prin semnificația a ceea ce are forța dăinuirii, a ceva ce poate fi regăsit în lumea noastră de azi. Avem nevoie, însă, ca și Ghilgameș, de un Enkidu, de prieteni adevărați, de o lumină însoțitoare în labirintul existențial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în unitatea ierarhiei, în luminozitatea învățăturii sale aplicate împrejurărilor actuale, în prestigiul tot mai ridicat al pontifilor săi minunați. „În întunericul ce învăluie o lume răzvrătită la învățăturile Sfintei Evanghelii - observa [revista] Civiltà Cattolica - ba chiar când se îndeasă aceste tenebre, o credință creștină corectă ne sugerează să credem că Dumnezeu nu pierde lumea, ci o mântuiește. Poate că densitatea acestor tenebre trebuia să se îndese până la punctul pe care îl vedem, pentru a-i pune pe oameni în fața tabloului propriilor
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ce învăluie o lume răzvrătită la învățăturile Sfintei Evanghelii - observa [revista] Civiltà Cattolica - ba chiar când se îndeasă aceste tenebre, o credință creștină corectă ne sugerează să credem că Dumnezeu nu pierde lumea, ci o mântuiește. Poate că densitatea acestor tenebre trebuia să se îndese până la punctul pe care îl vedem, pentru a-i pune pe oameni în fața tabloului propriilor greșeli. Poate tragedia noastră nici nu și-a atins încă perioada cea mai acută; dar nu putem să credem că după
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cuibușor plăcut. Părinții și-au reluat activitatea, noi copiii, școala. Familia noastră nu și-a mai revenit după aceste întâmplări. Viața își urma cursul, dar bucuria nu a mai fost deplină, zâmbetele s-au șters sub impactul spaimelor și al tenebrelor din trecut. Părinții s-au stins cu nostalgia vremurilor de mult apuse.
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
Argentina; totuși, am apreciat mai mult Brazilia (ca turist, vreau să zic); de atunci am fost la Malta, la congresul Atlas linguistique méditerranéen. În acest moment nu am în vedere nici o altă călătorie - prin urmare, mă pregătesc să plonjez în tenebrele iernii nordice. Călătoria dvs. la Marina (Vedbaek este într-adevăr la două stații de autobuz de mine) îmi va da ocazia să vă cunosc. Faptul că nu am fost invitat este cu adevărat surprinzător. Înainte de toate sunt cetățean danez, apoi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
semne de oboseală și bagatelizare mai ales de către cei interesați. Nu mai e mult și, cum probabil și mizează foștii securiști și nomenclaturiști, acțiunea ar putea sucomba, lăsînd practic fără urmări vizibile această palidă încercare de scoatere la lumină a tenebrelor din care s-a nutrit îndelungata dictatură bolșevică. Au fost publicate numeroase cărți prin care victimele din închisorile comuniste depun mărturie asupra atrocităților la care au fost supuse. Avem o uriașă bibliotecă a mărturisirii golgotei românești. Torționarii, nomenclatura tac. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în esența lucrurilor, trebuie să cobori pe dibuite în subterane întunecoase, pășind pe trepte nesigure tăiate în chiar calcarul solului. Monumentele funerare, apeductele, altarele, turnurile bisericilor, tot ceea ce în Europa se profilează, de regulă, pe nemărginirea cerului, zac aici în tenebrele subsolului: osuarul cu ornamente în formă de stea (promițător inițial, dar adeverindu-se până la urmă a fi o dezamăgire) din fundul unui cavou cu răceala acidă, canalul prin care susură pe sub ziduri apa canalului Siloe sau altarul care abia se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o parte a celor buni și o parte a celor răi. Când părțile se iau la bătaie, lumea consideră imediat că unii sunt virtuoși și ceilalți infami. Dar o asemenea optică nu-i decât o resurgență a Luminilor și a Tenebrelor, o logică infantilă ca cea a westernului cu gust de melodramă. Ideea că ambele părți ar putea fi la fel de rele l-ar aduce la disperare pe justițiarul occidental. Poate că maniheismul nostru nu-i decât o viclenie a ego-ului, o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
degeaba se numește Negrul. Petele de altă culoare de pe picioare, membre ce „conțin și ideea de obârșie”, arată că animalul e unul social, din planul profan, dar a călătorit deja Dincolo odată cu tatăl și e un inițiat în tainele lumii tenebrelor - iată călăuza de care are nevoie Mistricean. În cazul lui Bogdan-Dimian din balada cu același nume, accentul pare să cadă în mai multe variante pe frăgezimea vârstei: „Vai, cu Bogdan-Dimian,/ Băiețăl de la Ardealî”, „Micul Dălea - Dămean,/ Prunc de doisprezece ani
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
alte basme acest procedeu stilistic are funcție de insolitare, aici viziunea recentă, creștină, dezvăluie domeniul terifiant al răului arhetipal, exact punctul zero al confruntării inițiatice. Doar gândul la mama celui mai mare dintre diavoli, maica zmeilor de neoprit îngheață „mireanul”, izvorul tenebrelor care tulbură lumea fiind intangibil pentru profani. Mezinul știe unde să găsească bestia supremă și poate să îi curme răutatea. De un umor ingenuu este portretul mamei drăcoaice dintr-un basm cules în Chirculești, Giurgiu: „că cică și la draci
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
atributelor gospodărești ce se cer testate (tânărul trebuie să știe să întemeieze o casă), eroului i se solicită „să dovedească faptul că știe casa (de pe celălalt tărâm)”. Ridicarea miraculoasă a construcției demonstrează că preten¬dentul a fost dincolo, a înfrânt tenebrele și cunoaște secretele primordiale. Același ritual al construcției ce presupune o cunoaștere anterioară este cerut și în Broasca-Roasca I(32), însă aici „constructorii” sunt chiar ființele de pe lumea cealaltă, devenite „ajutoare năzdrăvane”. Într-un basm din Măldăieni, Teleorman, casa mitică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de reluarea sensului prin alt determinat este hiperbolic, spațiul acționează ca o sită pentru profan și obligă neofitul să pătrundă prin efort în templul silvestru. „Precum lumina se naște din umbră și lupul iese din păduri. Apollo era fiu al tenebrelor. Pădurea sacră în mijlocul căreia se afla templul său atenian se numea lukaion, adică ‘tărâm al lupului’. Aici își transmitea Aristotel învățăturile (...). Lupul devine astfel inițiatorul și purtătorul unei cunoașteri”. Mersul „pe dibuitele”, în basm, activează memoria artistică a drumului chinuit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
altceva decât niște animalestrăbuni, animale ce nu pot fi mâncate tocmai datorită faptului că sunt strămoși totemici”. Corbul apare în basm ca ajutor ex machina pentru eroul încleștat în lupta cu zmeul și stinge flacăra care reprezintă forța monstruoasă. Asimilat tenebrelor și contextului mortuar, corbul anulează infernalul prin propria substanță, întoarsă spre puterea regeneratoare a apei. Mistuirea se sfârșește în germinație, germenii creației se dezvoltă în cenușa rămasă. Transmutația totemică este vizibilă și în scenariul fraților preschimbați în lup, urs, vulpe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este alcoolul? Are vreun rol beția ("cu vin, cu poezie sau cu virtute") în configurarea universurilor paralele în care pătrunde scriitorul? Cu toate cele trei mă îmbăt nu chiar arareori. Iubesc însă bețiile line, fără căderi bruște, fără scufundări în tenebre, fără agresivitate, bețiile în care să plutești nu deplin lucid, dar nici dus cu totul pe alte tărâmuri, bețiile până la nivelul la care inspirația ajunge la apogeu, nu însă mai departe, când inspirația devine delir și mai rău decât dicteu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lumi? -Ai intuit corect. Aici, în văzduh, e un spațiu intermediar, spațiul dintre lumea oamenilor și lumea lui Dumnezeu, e un spațiu care ține de domeniul invizibilului. Se spune că un asemenea spațiu intermediar desparte și lumea oamenilor de lumea tenebrelor, de lumea demonică. Dar eu unul n-am fost niciodată acolo, nu-l cunosc, probabil structura mea lăuntrică nu mi-ar permite să rezist acolo. Aici, în văzduh, aici sunt acasă, așa cum erai tu în orășelul Serenite. Aici îmi duc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]