1,117 matches
-
atare, istoric literar, prozator, eseist, biofizician, muzicolog, ceea ce îi dă dreptul lui Theodor Codreanu să aprecieze că "opera de ansamblu a lui C.D. Zeletin este poezie în sens multidisciplinar" (p. 239). Este un prilej pentru autorul vasluian să argumenteze transdisciplinaritatea teoretizată de Basarab Nicolescu, apreciind cu dreptate că poezia lui C.D. Zeletin "este risipită peste tot în operă", probând prin tot ce a făcut, indiferent de domeniul de manifestare, "o acută conștiință a zării transdisciplinare a propriei personalități". Deloc întâmplător, unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
denumirii de transmodernism pentru noul curent. Pentru Basarab Nicolescu, transdisciplinaritatea înseamnă: "ceea ce se află în același timp și între discipline și dincolo de orice disciplină. Finalitatea sa este înțelegerea lumii prezente, unul din imperativele sale fiind unitatea cunoașterii." În sprijinul curentului teoretizat de Theodor Codreanu (curent care se afirmă și în Occident) se înscrie și cartea lui Constantin Virgil Negoiță Împotriva lui mango (Ed. Paralela 45). Acesta, consideră că epoca premodernă începe în anul 325 prin Conciliul de la Niceea când a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Dumnezeu a creat lumea din nimic, Dumnezeul-Nimic cum zice Basarab Nicolescu. Taoismul îi zice Dao, unului primordial care însuflețește dualitatea yin-yang logică triadică generând ființa. Lao Tzî: "Ceea ce Este dă folosul; ceea ce Nu-i, folosința" (plinul și golul). François Cheng teoretizează armonia unui al treilea termen, Vidul mediu. Vidul plin de transparență ne duce cu gândul spre lumea ca lumen. Theodor Codreanu observă o afinitate Eminescu Nietzsche Heidegger în ceea ce privește lumea ca transparență, luminiș al ființei. În ontologia triadică (gândirea terțului inclus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
I este, incontestabil, suveranul cel mai puternic al Europei, dar "Sfin-tul Imperiu" asupra căruia domnește rămîne, în mod fundamental, un imperiu germanic. Legitimitatea acestui imperiu în ochii contemporanilor sau cel puțin grija pentru legitimitate a celor care, în anturajul suveranului, teoretizează bazele puterii și ambițiile sale de a aspira la un imperium universal, se bazează pe un simbolism al încoronării și pe o teologie politică care face ca statul ottonian să fie un stat sfînt, înzestrat cu un suveran întrupat în
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
să se ridice la rangul de clasă națională, să se constituie el însuși ca națiune" (Marx, 1958, p. 485). Marx și Engels ajung astfel la celebra formulă de compromis - care va fi ulterior oficializată de constructorii efectivi ai ordinii socio-politice teoretizată de aceștia, - național în formă, socialist în conținut: "Chiar dacă nu prin conținut, totuși prin formă, lupta proletariatului împotriva burgheziei este mai întâi o luptă națională" (Marx, 1958, p. 476). Doar după această etapă intermediară, a luptei de clasă în cadrele
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de către glorioasa armată sovietică" (Roller, 1952, p. 694). Succesiunea de momente eliberatoare rusești aruncă din nou lumină asupra angrenajelor simbolice puse la lucru în procesul de construcție mitică a memoriei naționale. Observăm în plină funcțiune aceeași "lege a concentrării spațiale" teoretizată de M. Halbwachs, prin care evenimente disparate sunt așezate în aceeași locație geografică. De data aceasta avem de-a face cu o înșiruire de eliberări rusești ale Bucureștiului, ca prefigurări ale marii eliberări de la 23 august 1944, devenit momentul fondator
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de trupele Einsatzgruppen din cadrul Schutzstaffel (SS), sau gazate cu aceeași bestialitate tehnologică și apoi incinerate în crematoriile din rețeaua lagărelor de exterminare, nu au putut fi la fel de ușor eliminate din conștiința publică a societății germane post-naziste. Imediat după sfârșitul războiului, teoretizând din mijlocul ruinelor, Karl Jaspers (2000) [1947] a pus în discuție dificila chestiune a "vinovăție germane" pentru Război și Holocaust, distingând patru forme de vinovăție: a) vinovăția criminală, care revine indivizilor ce au încălcat legea (pe care Jaspers o înțelege
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Una din consecințele consacrării paradigmei constructiviste în gândirea sociologică a ultimei jumătăți de secol a constat în impunerea metaforei masonice în conceptualizarea diverselor fenomene sociale, înțelese acum drept "constructe". Fără îndoială, cea mai populară metaforă prin prisma căreia a fost teoretizat fenomenul memoriei - individuale și colective deopotrivă - a fost cea a construcției, memoria fiind reprezentată fie ca șantier în lucru, fie ca un edificiu zidit cu cărămizile trecutului. Aceasta a fost concurată de o metaforicitate de factură administrativă, imaginea centrală fiind
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
eurocentrică și mai capabilă să sesizeze experiențele politice non-occidentale și să țină cont de ele; b) mai realistă și mai atentă la substanța politicii, dincolo de descrierile formale-instituționale; c) mai riguroasă și mai precisă; d) mai receptivă și mai capabilă să teoretizeze. Firește că rezultatele deja obținute sînt departe de a fi exhaustive și presupun tot mai multe cercetări. Mai ales că, așa cum a sesizat de curînd, cu o oarecare amărăciune, însuși Almond [1990], nici măcar teoretizările mai originale n-ar trebui să
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
să pară naivă și foarte optimistă și, în realitate, aproape nimic din ceea ce a prezis nu s-a întîmplat; de altfel, încă mai sînt posibile evoluții de acest tip în viitor. Rămîne remarcabilă nu numai indicarea modalităților specifice de a teoretiza și de a elabora teorii generale, ci și sugestia de a urma direcția economiei politice (political economy), adică a unui studiu complementar, care să combine variabilele economice cu cele politice. E adevărat că și cri-ticii au avut rolul lor în
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
schimb de durată, însoțit de consens și de o viziune generală a mecanismelor care înlesnesc bunul mers al sistemului politic. Produse patologice ale societății și politicii sau expresii fiziologice ale devenirii unei societăți și ale unui sistem (așa cum au fost teoretizate în capitolul 3), mișcările colective nu pot deveni factori de decizie direcți, fiind necesară prezența unor interlocutori cu care să interacționeze pentru a traduce posibilele schimbări în simboluri și în politici. În mare măsură, reflecțiile și evaluările asupra persistenței partidelor
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
construire și instituționalizare a unor adevărate regimuri militare: în Argentina, în Brazilia, în Peru, în Chile. O perioadă se părea că aceste tentative chiar ar fi putut avea succes. Ba chiar un cercetător argentinian, Guillermo O'Donnell, a ajuns să teoretizeze nașterea și consolidarea regimurilor ce pot fi numite birocratico-autoritare, destinate să prindă rădăcini puternice și să dureze mai mult decît predecesoarele lor. Regimurile birocratico-autoritare Caracteristicile distinctive ale regimurilor birocratico-autoritare, reformulate [O'Donnell 1973; 1979, 291-294], sînt următoarele: 1. baza socială
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Dintr-o perspectivă eleată, de exemplu, cunoașterea veritabilă nu poate avea drept obiect decât ceea-ce-este, în vreme ce cunoașterea părelnică are drept obiect ceea-ce-nu-este, adică opusul celui dintâi obiect. Astfel de așezări ale relațiilor dintre formele de cunoaștere și obiectele corespunzătoare sunt teoretizate înaintea lui Aristotel, nu doar de către Parmenide, ci și de Heraclit, Socrate, Platon, printre alții. Aristotel însuși, în contexte diferite ale operei sale, îl gândește pe cel-ce-este într-un mod cu totul diferit față de "lucrurile" pe care acela le întemeiază
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formalismul, cosmopolitismul, liberalismul. Baranga dixit: "a fi apolitic echivalează cu a fi dușman". Și cine a fost găsit întâiul apolitic? Tocmai... Beniuc. Nu numai că publicase o poezie ("Piersicul") din care lipsea flagrant lupta de clasă, dar a mai și teoretizat: "Poți să scrii și despre un nasture"... Da a sărit Deșliu "cu condiția să oglindească problema construirii socialismului". Un nasture! După vestejirea apolitismului, a urmat fixarea liniei juste. Novicov înfierează o nuvelă în care secretarul de partid și un alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
al traseiștilor politici de azi, a făcut saltul la conservatori, pac și răvașul, la fel de anonim: "Missiraș / De la Iași / Sau din Ieși / Cum de eși? Dintre vechii junimiști / Făcuși țâști / La Tachiști!" De reținut comentariul împăciuitorist al lui Herovanu, care, după ce teoretizează că "valoarea unei anecdote nu stă în adevărul istoric, ci în adevărul ei moral, adică în verosimil și caracteristic, nu prin ceea ce afirmă, dar prin ceea ce evocă", trage concluzia: "lucrurile povestite ar fi putut să se fi întâmplat așa cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
se întrerupe o existență ce n-a ajuns încă la sfârșitul ei natural. Moartea rituală este deci în măsură să declanșeze energia ce asigură perenitatea vieții pe care ea însăși a generat-o. Aia tinde, pornind de la orice, să-mi teoretizeze mereu doctrina lui Zalmoxis. Eu caut s-o ironizez, mă prefac că știam deja lucrurile astea, dar poate că o fac doar din superstiție. Ochiul ceresc Deasupra ușii de la intrarea casei mele e un desen emblematic; pare un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a exemplifica represiunea suplimentară. Cum am devenit ceea ce sunt. O analiză ideologică a biografiei Daniel ȘANDRU Argument Ceea ce expun în paginile care urmează reprezintă, pentru mine, o foarte bună ocazie de a aplica un tip de analiză pe care îl teoretizez și despre care cred că poate fi un instrument cu vocație interdisciplinară. Este vorba despre analiza ideologică, prin care înțeleg o formă de arheologie discursivă al cărei obiectiv principal este acela de a releva modul în care iau naștere, se
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
plonjarea în interior, de unde să mă pot proiecta? Sunt tentată de jocul deconstructivist despre care am auzit de la Derrida, iar acum că în sfârșit nu mi se cere un demers pur științific, mă ispitește dorința de a experimenta ceea ce au teoretizat "greii" pe care îi predau, despre care scriu și reflectez și pe care îi folosesc riguros în note de subsol cu titlul exact, volumul, ediția, anul apariției, editura și pagina. Acum pot să-l las pe Derrida să mă informeze
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
concordanță cu curentele politice prezente". În anul 1897, Griffith, împreună cu alți irlandezi, a plecat în Africa de Sud. S-a întors în Irlanda în 1899. Griffith credea că violența nu putea fi soluția pentru obținerea independenței de către Irlanda. El a preferat să teoretizeze rezistență pasivă și boicotul economic, fiind în favoarea unui protecționism economic care ar fi permis Irlandei sudice și agrare o dezvoltare industrială accentuată. Această idee era profund dezagreabila unioniștilor din Ulster, a căror prosperitate industrială depindea de politică de liber comerț
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
de evoluție a didacticii limbii române în România. Pentru început, este necesară precizarea dimensiunilor fundamentale ale obiectului de analiză, dimensiuni care sunt, în general, în consonanță cu direcțiile de școlaritate națională. Limba română ca disciplină didactică universitară, respectiv ce trebuie teoretizată din perspectiva cum trebuie predată, trebuie să fie inițial privită pe două dimensiuni majore și distincte: ca limbă maternă, națională sau ca primă limbă ca limbă străină, secundară, internațională sau ca a doua limbă Ca limbă maternă, ea se predă
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
și naratar, extradiegetic, intradiegetic, homodiegetic, autodiegetic, omniscient, uniscient, colportor, secund, creditabil, exprimat, implicat, dramatizat, virtual, neimplicat, obiectiv, trădat, interesat; funcțiile personajelor sînt de acțiune, de interpretare, opționale, de reprezentare, completate după V. I. Propp cu toate cele 31 de funcții teoretizate de acesta (cf pag 19-209, apoi se vorbește de triplicare, climax, autoclimax, personaj protagonist și antagonist, plat, rotund, bidimensional, tridimensional, reflector, dedublat, persoană și personna, raisonneur și alter ego, temă, remă, ramă, tramă, de holomorfism, hipotext, hipertext și paratextualitate, de
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
chiar capitol și oricum libertatea profesorului de a-și alege exercițiile depinde de factorii diverși. Consemnăm și un studiu care se bazează pe valorificarea informațiilor privitoare la conceptul de proiectare din întreaga literatură de specialitate din toate cele trei etape teoretizate de noi supra. EVOLUTIA CONCEPTULUI DE PROIECTARE îN DIDACTICA LIMBII ȘI LITERATURII ROMÂNE I. Premise Redimensionarea semantică a termenului metodică - resimțit ca restrictiv - în cel de didactică - apreciat ca propriu chiar și pentru metodicile disciplinelor - petrecută in ultimul timp în
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
științifică a disciplinei DLLR și inadecvarea dezvoltării sale în raport cu noile teoriile educaționale promovate. Revoluția din 1989 a întârziat cu aproximativ un deceniu această dezvoltare care near fi sincronizat cu dezvoltările internaționale, și deși a fost direcție extrem de bine surprinsă și teoretizată în lucrarea coord. de C. Bărboi a fost trecută sub tăcere ca să lase reformei educaționale începute în 1997, asumarea meritului de a fi apropriat realității românești noutățile despre care vorbim. Asincronismul aproprierii și diseminării rezultatelor cercetărilor științifice, se manifestă nu
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
cunoștințe, iar lecția de comunicare nu are echivalent în tipurile de lecții cunoscute. Așa cum sînt prezentate aici, se sugerează că aceste activități ar trebui desfășurate distinct, adică să se constituie ca tipuri distincte de lecții, înlocuind fundamental tipurile de lecții teoretizate de didactica generală românească preluate și adaptate la specificul uzual al lecțiilor de limba și literatura română. Dacă percepția noastră este greșită, atunci caracterul de noutate tip reformă dispare fiindcă aceste activități se desfășoară și se desfășurau ca momente ale
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
învățare, dar termenul propus de CN nu este deloc utilizat de autoare, iar observația că secvența didactică este un șir de lecții din același domeniu, limbă sau literatură, ne oprește pe noi să facem aceste supoziții, unitatea de învățare fiind teoretizată ca o unitate mixtă, integrativă a limbii și literaturii și în asta, credem, constă noutatea ei. în ceea ce privește a doua dimensiune a proiectării, remarcăm că întrebările ordonatoare ale proiectării, teoretizate de Gagne, reiterate și de noi passim, sînt aici reformulate. De
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]