1,088 matches
-
stilul propriu de învățare, trebuie oferite răspunsuri la mai multe întrebări. A. Ce tip de informație preferă subiectul: (a) senzorială (externă) - care implică observare, găsirea datelor, preferința pentru fapte și experimente sau (b) intuitivă (internă) unde interesează posibilitățile, speculația, imaginația, teoretizarea? Autorii spun că toată lumea are ambele tendințe, dar cu una dintre ele fiecare se simte mai bine să lucreze. B. Este mai degrabă o persoană: (a) vizuală (căreia îi plac picturile, diagramele, graficele, demonstrațiile) (b) auditivă (preferă discuțiile, reține mai
Părinți de succes: Verifică ce stil de învățare are copilul tău by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/34936_a_36261]
-
au mers în direcția recuperării memoriei propriului corp și a senzațiilor de a atinge și de a fi atins. În această ultimă direcție, preocupările Valentinei de Piante se întâlnesc cu cele ale uneia dintre direcțiile dansului contemporan japonez. Dar dincolo de teoretizări și experimente este important ceea ce a rezultat, căci precum se știe, în artă, nu subiectul, nu tema, nu proiectul contează, ci creația propriu zisă - în acest caz opera coregrafică care a văzut lumina scenei. Or, suita de momente din Corporis
Trei universuri coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9039_a_10364]
-
lucruri de care se ocupă, face și selecția lucrărilor invitate, ne explică faptul că acest Festival Internațional de Dans Contemporan „se concentrează pe noul potențial al corpului, că- lătorind de la concret la abstract”. Or, nu vom înceta să repetăm întruna: teoretizările pe scenă sufocă în fașă nașterea unei opere de artă. Lumea esențelor este proprie filosofiei. Lumea operei de artă, indiferent de domeniu, este una materială, concretă, care evocă doar esențele. Numai vizibilul operei poate sugera simbolic lumea abstracțiunilor. Ideea nu
Explore Dance Festival 2010 (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5963_a_7288]
-
prinzi momentul rar ca să vezi și cutare panou, mai tot timpul asaltat de mici privitori încîntați și entuziasmați, arată că există o bună comunicare între ilustrator și consumatorul lui; cu spontaneitate, directețe și logică proprie pentru copil, cu o minimă teoretizare și oarece metafizică pentru adult. Deși premiile fuseseră acordate, mai exista și un premiu al publicului la care am participat și eu împreună cu colega de proiect Alexandra Zervou de la Universitatea din Rodos, cunoscută ,homeristă", convertită de cîtăva vreme la interpretarea
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
și transcendență, Muguraș Constantinescu, mi se pare, în special după lectura cărții, o veritabilă profesiune de credință a autorului. Genette e un teoretician vorace și în același timp un erudit aproape neverosimil ca formație pentru timpurile noastre. Vocația sa spre teoretizare poate fi, la urma urmelor, un mod de a struni și astfel asuma o cultură fabuloasă și o înclinație spre detaliu. Lucările sale din domeniul naratologiei cartografiază un teritoriu literar, supunîndu-i variațiile și imprevizibilul unui aparat riguros, cu clasificări limpezi
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
Shelter (1970), Changing Places (1975), Small World (1984), Nice Work (1989), Souls and Bodies (1990), Paradise News (1991), Therapy (1995), Thinks... (2001). Inteligență prin excelență ironică, cu un simț al umorului ieșit din comun, cu poftă pentru narațiune dar și teoretizarea ei, Lodge e scriitorul Desperado de referință. Problematica romanelor lui merge de la confruntarea religie-sex la terorismul politic, de la ridiculizare la căldură sufletească și înțelegere. Lodge e autorul complex, care construiește și tipare comice, dar și povești atașante. Spre deosebire de mulți Desperado
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
în cronica sa din London Review of Books, "New-Ageism" politic - un fel de discurs animat de utopianisme care amestecă un prezent indistinct, al idealurilor și abstracțiunilor, cu prezentul concret și urgent, fără a propune nici o soluție, ci doar reflecții și teoretizări. Zizek susține, confirmînd cîteva din mai discretele aluzii ale lui Keene, că prăbușirea comunismului (atît de nesperată, după ororile celor cincizeci de ani) a condus la crearea unor așteptări profund utopice, alterînd astfel simțul realității. Capitalismul, pentru cineva care privește
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
de toate formalismele, de pedanterie (Goethe socotea că pedanteria e "în fond un diletantism"!), Al. Paleologu se pronunță în numele unui "bun simț" intratabil care e naturalețea spiritului. Dispunînd de o solidă formație și informație culturală, nu ezită a veșteji "gustul" teoretizării, atît de curent, "al inventării de teorii și de simboluri și de structuri ritualice", ce îi apare "arbitrar" în extinderea sa peste limitele acceptabile: "Ambiția scientistă în domeniul umanist provine dintr-o confuzie și dintr-o spărtură foarte nocivă, dar
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
și cu realul culturii lor", căci în scientismul cu care sunt adesea înclinați a opera în planul disciplinelor umaniste, formalizate prin matematică, reprezintă nu altceva decît un "proces (care) favorizează obscurizarea unor elemente clare și mascarea unui deficit de imaginație". Teoretizarea își are limitele ei. Critica literară e apreciată drept o "operație empirică". Reacția lui Al. Paleologu de respingere a artificiului e categorică: "În momentul în care vii în critica literară cu concepte apriorice, cu o nomenclaturistică specială, care dă un
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
sindrom al unui rău și mai mare. Clasicele sunt doar prima victimă, cea mai firavă. Priviți ce se întîmplă în general cu literele. Modele - sper defuncte - ale teoriei literare au înlocuit critica de text, esența filologiei, cu critica literară, cu teoretizări absurde, alambicate și pînă la urmă profund irelevante") și pe Eugen Munteanu (profesor la Facultatea de Litere de la Universitatea „Al. I. Cuza" din Iași): „Paseiștilor ca mine le mai rămîne doar regretul nostalgic după un tip de spațiu public în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6221_a_7546]
-
că în toate demersurile parcursul a fost dinspre fragmentar și aspectual spre general și unitar, dinspre cum este fantasticul spre ce este el. Din pluralitatea abordărilor, tendința - evident, irealizabila - de constituire a discursului despre fantastic într-o definiție și o teoretizare pertinente s-a conturat destul de limpede. Paradoxul e că această tendință ne trimite în plin cîmp al subiectivității. André Carpentier, în încheierea colocviului, spunea: "nous avons tous des choses singulières à dîre sur le fantastique". Ceea ce ne îndreptățește să credem
În căutarea unitătii by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17967_a_19292]
-
care scrie încearcă să-i facă fericiți." Însă fericirea nu trebuie să anestezieze conștiința, "umbra" unui scriitor, despre care scrie Gaëtan Picon. Nu există, în artă, naivitate, chiar "strigătele inimii sînt voci ale conștiinței" și, poate, de aici melancolia. Din teoretizarea ei și-a făcut un crez Jean Starobinski, autorul cu care se încheie seria întîlnirilor frumoase dintre geometrie și finețe. Ironia este o melancolie jucată, și invers. }ine, în orice caz, de un sorbet literar cu multe ace de gheață
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
scontată „ieșire din succesiunea generațiilor”. Suntem în 1983, în plină emergență a optzecismului poetic, în plină goană după un concept generaționist integrator. Nucleul dur al Cenaclului de Luni apăruse in corpore în România literară, alte reviste literare puneau deja problema teoretizării noului val, cărți-cult, ca Aer cu diamante sau Cinci erau deja pe piață și făceau deja vogă. Născut în 1958 (deci deodată cu Bogdan Ghiu și cu câțiva ani numai mai tânăr decât Iaru, Stratan, Cărtărescu sau Mureșan), Ioan Es
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
Cu subtilitate filosofică, memorialista sesizează apoi esența comunismului, care este ura celor învinși în marea competiție a vieții față de învingători, ura rataților față de realizați. Această ură se instituționalizează, pentru prima dată în istorie. Annie Bentoiu nu se limitează la o teoretizare a aberantei situații; ea povestește cum toți oamenii de valoare în mijlocul cărora a crescut și s-a format au început să fie hăituiți numai pentru că erau de valoare. Meritele lor au devenit un blestem, și pentru ei, și pentru familiile
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
decât autorilor sau genului. Îmi aduc aminte că intervenția ta era foarte tonică, vorbea de roman ca de un Lazăr înviat. Da, la fel cred și acum: că momentul de față este unul favorabil romanului. În anii '60 a existat teoretizarea sau, mai bine zis, teza morții romanului. A fost teza neoavangardei. Pe urmă, în 1980, unul dintre cei mai mari susținători ai acestei teze, Umberto Eco, s-a apucat să scrie romane de ficțiune. După el au venit mulți tineri
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
cercetătorul, în baza dreptului său de a-și alege traseul științific, optează pentru metafizică și gîndire pură, tratînd însă la fel de riguros și cotidianul, și teoria probabilităților. Structură mentală de anvergură și recunoaștere internațională, cu o forță de abstractizare și de teoretizare rară în România, Solomon Marcus nu scrie pentru a populariza un discurs academic despre joc, ci îl aduce, chiar în formele sale sociale cele mai obișnuite, la nivelul capacității omului de știință de a-i descifra mecanismele logice, determinările matematice
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
trecute și nici chiar inainte de al doilea război mondial. Să remarcam și că opera anterioară acțiunii n-avea de obicei legătură cu acțiunea: Zola era romancier, Sartre, filosof, Alecsandri, poet. în vreme ce opera lui Bernard Henri-Lévy și compania e o teoretizare cam a acelorași probleme pe care le-au conținut luările lor de poziție concrete din momentul 1968. De aceea cred că se schimbă tipul de intelectual. într-un anume sens Julliard are dreptate: acest tip nou este al intelectualului care
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
4 februarie 1996 Fără a pretinde că fac o teoretizare a poeziei (au făcut-o atâția! dar poeții își văd de fantasmele lor ce le tulbură liniștea), eu cred că starea de poet ce transcrie cuvinte șoptite de daimonul creației este ceva asemănător revelației marilor preoți fondatori de religii. Cine
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
Morala laică nu poate fi desprinsă de morala absolută și ea arată că omul se mișcă asimptotic la perfecțiune, pe care n-o poate atinge niciodată. Morala în sine, autonomă, e mai primejdioasă pentru religie decât ateismul. Știința moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului religios egală cu zero. Seamănă cu Mersul trenurilor, după părerea mea. Poți s-o schimbi, ca pe tren, la care stație vrei. Omul autonom nu e capabil să creeze o
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
ca într-o proză a sa; Mircea Săucan chiar era omul capabil să transforme și o carte de telefon în imagini; s-a întîmplat ca, pentru nervii lui, așa cum o mărturisește, filmul să fie demonul, iar literatura îngerul). Instinctiv, fără teoretizări și fără programe estetice, filmele lui Săucan ( să numim doar lungmetrajele: Cînd primăvara e fierbinte, Țărmul n-are sfîrșit, Meandre, Suta de lei; ordinea e cronologică; ordinea valorică, din punctul meu de vedere, e exact invers) au venit cu imagini
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
temă am folosit de la început termenul de "arhetip muzical" (și nu arhetip sonor) tocmai pentru a evita confuzia cu arhetipurile la nivel fizico-acustic, care nu sunt rezultatul unei activități umane. Referitor la interesul pentru arhetipuri: m-am referit aici la teoretizări, dar hipertrofierea nivelului arhetipal (astfel aș numi eu "direcția arhetipală"), poate ignora explicațiile conștiente, după cum ea le-a precedat în orice caz - dacă ne gândim, de pildă, la Brâncuși, la Arcadele lui Aurel Stroe sau Isonurile lui Ștefan Niculescu, dintr-
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
de apropiere, apoi întâmplările, reunite în Sexul rompres, în fine apar în scenă și ființele, convocate în secțiunea Acte de poetică netextuală. șansa lui Răzvan Țupa ar fi fost ca versurile sale să mai atenueze din umorul involuntar al acestor teoretizări, inadmisibile totuși la un autor cotat ca reprezentativ pentru tânăra generație de poeți. În definitiv, nici Nichita Stănescu n-a strălucit la capitolul reflecțiilor asupra creației artistice și a limbajului. El a făcut însă mare poezie, a creat un limbaj
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
de a acționa ca subiecți mai degrabă decât ca simple obiecte ale istoriei, de ce chiar atunci conceptul de subiectivitate devine problematic? Exact în momentul în care încercăm să ne formulăm propriile noastre teorii despre lume, își face apariția incertitudinea despre teoretizarea lumii” (xe "Hartsock"Hartsock, 1990, p. 158, apud xe "Miroiu"Miroiu, 2004, p. 55). Nu îmi propun să insist asupra acestor contestări. Ceea ce consider că este important de urmărit și de analizat este adecvarea, preluarea acestor argumente și încorporarea lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
corespunzătoare în funcție de utilitatea muncii, iar în patriarhatul capitalist, interesele se leagă de eliminarea blocajelor care împiedică „accesul femeilor la deținerea și managementul capitalului” (xe "Miroiu"Miroiu, 2004, p. 239). Mihaela xe "Miroiu"Miroiu se ocupă de conținutul intereselor, nu de teoretizarea conceptului în sine. Modul în care aceasta privește interesele politice se aseamănă cu cel al lui xe "Sapiro"Sapiro, xe "Young"Young, xe "Phillips"Phillips, xe "Okin"Okin, deoarece femeile sunt văzute ca aparținând unui grup, nu tocmai unitar, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
este potrivită unui cadru conceptual de analiză încadrat în modelul dezintegrării relațiilor sociale, în care exclușii sunt în principal cei care nu au rețele de suport sau legături cu alți indivizi și grupuri sociale. Modelul individualist ar tinde către o teoretizare a situației lor ca urmare a unei alegeri proprii saua dezvoltării unor abilități care nu sunt cerute pe piață. Modelul lui Akerlof ar putea avea importanță numai în prezența unor externalități sociale semnificative raportate la statutul lor de casnice. Astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]