45,789 matches
-
care ea, automat: Eu sînt balerina, nu? Da, tu ești. Tiranicul orgoliu al șarmantei: totul trebuie să graviteze în jurul ei, în jurul ombilicului ei omologat. Tot ce fac acum, aici, să stea sub semnul ei! Altă dată, intrîndu-mi în atelier, tocmai termin o mare pînză abstractă. Eu sînt acolo, nu? decide ea interogativ. Fără umbră de umor. Da, tu ești, îi răspund cu aceeași, simetrică, lipsă de umor. Vernisaj, 1995, cu ale mele Uși ieșene celebre. Din asistență se desprinde necunoscutul care
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
butada mea preferată în aceste zile este: „De atîtea studii umaniste, voi sfîrși prin a mă dezumaniza!” 11 febr. 1952. Singura lucrare scrisă de care nu eram mulțumit era cea de la istoria literaturii universale, pe care nu izbutisem s-o termin. Or, încă de marți m-am întîlnit cu asistentul grupei mele la acest obiect, care mi-a spus că am făcut o teză foarte bună, pe care a dat-o și profesorului Vianu, iar acesta și-ar fi exprimat - cică
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
redacția Gazetei literare [...] În după-amiaza aceleiași zile am fost la Gazeta literară toți trei novicii, unde am fost prezentați lui Zaharia Stancu, redactorul-șef. S-a stabilit să lucrăm în secția de critică, începînd de la 1 iulie, cînd vom fi terminat examenul de stat. Zaharia Stancu ne-a făgăduit să ne aranjeze și o oarecare vacanță. E de presupus că treaba acolo va fi agreabilă, mai cu seamă că ne vom afla laolaltă trei inși din vechea gașcă. Asta face ca
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
toți agronomi, toți navetiști dinspre Târgoviște, anoști și plafonați, sătui de meseria de profesor (ademeniți de școală mai degrabă ca să evite gospodăriile agricole de stat, corvezile și servituțile activității „de teren”), care-și desfășurau programul între două trenuri, grăbiți să termine mai iute orele, să fugă, făceau o figurație deplorabilă; în recreații mă pomeneam cu câte unul în cabinetul directorial (cu totul cinci profesori), mă salutau cu reverențe penibile, mă lingușeau fără măsură, mă informau asupra propriilor realizări cu o pudibonderie
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
fost și tu, o după-amiază, sultan. Îți pare rău? Ha-ha-ha-ha!... Știi, era odată prințul Ar-thur, foarte chipeș, care avea un ducat și-l cam amenința pe regele Edward de la Londra, că făcea întruniri propagandistice, grupuri de reflecție etc. Și, ca să termine povestea, regele a trimis un comando, care l-a răpit pe Arthur din mijlocul familiei și l-a adus legat fedeleș în sala tronului. “O să-ți tai capul, că mă calci pe nervi”, a spus regele. “Nu se poate, Your
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
de bilete: însă nu pot să aleg nici momentul plecării, nici mijlocul de transport și nici destinația. îi șoptesc ceea ce am auzit într-un film cu Steven Seagal: "e o seară prea frumoasă ca să mor și "n-am apucat să termin ce-am început, mie nu-mi place să las lucrurile neterminate. dar nu-l înduplec, e la fel de politicos, de îndatoritor, dar e ferm, nu negociază. mai apuc să zic: "nu mi-e teamă, dar îmi pare nespus de rău, mă
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
seară, după doi ani și jumătate de tergiversări, cărticica mea despre amintirile luptelor sociale de dinainte de război ale ceferiștilor din cartier apăruse, în sfârșit. Redactorul cărții îmi dăduse exemplarele de autor care miroseau încă a cerneală. După ce vecinul de la trei terminase de povestit, îi oferisem un exemplar cu o dedicație simțită. Cred, de altfel, că a fost singurul care a citit cărticica, avea să-mi spună câte ceva două sau trei luni mai târziu, când până și copiii din bloc știau că
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
Ștefan, am spus, scuzindu-ma, iar apoi i-am spus despre vizita mea la Nicolae și despre Chris și Ștefan. - Eram sigură că Nicolae o să-ți dea banii, dacă stă în puterea lui s-o facă, a remarcat ea cînd am terminat. Ochii ei mari, albaștri erau luminoși și fericiți. - A făcut-o numai pentru tine, Alină, ca să te facă fericită, am subliniat. Te iubește cu adevarat. Alină a zîmbit ușor, gînditoare, fără să răspundă. - Următoarea noastră mișcare va fi să-l
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
dat drumul. Brațul înțepenise deja, si ieșea dintre frunzele moarte că brațul unui înecat care cere ajutor. Amorțita de frig, m-am ridicat cu greu și am început să merg, țeapăna, spre casă. Luminile de la ferestre se stinseseră. Percheziția se terminase. Cu inima bătînd să-mi spargă pieptul, m-am întrebat ce rezultat avusese. Aveam să aflu în curînd. Ajungînd la zidul dinspre grădină, am aruncat o privire precauta în curtea din spate, încercînd să descopăr dacă Securitatea lașase un planton
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
și ajungînd la Dan Barbilian-Ion Barbu și la profesorul Moisil, maestru al paradoxului, figură mitică dragă autorului și-a dedicat un articol chiar în numărul trecut al României literare n.red.ț. Cartea lui Solomon Marcus pare a fi fost terminată de curînd și conține nenumărate referiri la actualitate. Așa se explică cum unul dintre jocurile colective pe care le comentează autorul nici nu este încă neîncheiat: loteria "6 din 49". Dacă vreți să cîștigați la loto, nu strică să citiți
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
stricnină/ și mulți nu ne mai regăsim în ograda familiei./ Iluminarea materiei? Irealitatea cuvântului? Se poate! Dar hârtia a uitat cum arată o aureolă." Câte o găselniță ușor prețioasă vrea să transforme melodrama realului în cerc hermeneutic: „Azi, după ce ai terminat exercițiul la bârnă/ exercițiul la paralele, lecția de extaz,/ zice traumatism total. Dar marionetele îți aduc la masă/ și alte lentile: dioptriile cresc./ Și vopseaua mărește și mai mult decalajul dintre evidențele mutual contradictorii." Anumite note sumbre sunt cerebralizate, cioplite
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
ajuns pentru o familie în care, cu excepția unei fete, Ilinca, nimeni nu trecuse de clasele primare Tatăl spunea despre sine însuși: "Am mers la școală, am descifrat repede ce era în cărții, am mai cerut învățătorului una și gata, am terminat, i le-am înapoiat și i-am spus: Domnule învățător, eu am terminat cu școala, îmi e de ajuns cât am învățat". În plus, Tudor Călărașu nu vede în copilul acela, cu pasiunea lui ciudată pentru citit, un sprijin viitor
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
de clasele primare Tatăl spunea despre sine însuși: "Am mers la școală, am descifrat repede ce era în cărții, am mai cerut învățătorului una și gata, am terminat, i le-am înapoiat și i-am spus: Domnule învățător, eu am terminat cu școala, îmi e de ajuns cât am învățat". În plus, Tudor Călărașu nu vede în copilul acela, cu pasiunea lui ciudată pentru citit, un sprijin viitor pentru frați lui, ca, altădată, Ștefan a Petrei Ciubotariul. Viitorul copiilor săi, Tudor
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
perpetuă tranziție dinspre dezastrul socialist spre cel comunist. Anti-eroii lui Monciu-Sudinski sînt niște bestii suave, pornite în căutarea armoniei universale. Într-o lume în care Dumnezeu a fost înlocuit cu disciplina de Partid, iar valorile individuale (începînd cu sufletul și terminînd cu felia de pîine) au fost naționalizate, colectivizate și raționalizate, ele își găsesc liniștea în alcool, bătaie, tortură și, din cînd în cînd, în contemplarea Bărăganului înghețat. Brutele lui Monciu-Sudinski nu provin, congenital, dintr-o lume "periferică" (oricum "neprincipială" ficțional
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
ca zaharu-n ploae... Umbla prentre cotloanele rîioase ale Capitalei. Un soare nemernic îl hăituia trîndav, arzîndu-l cu un cer otrăvit; fără strop de nor au îndoială. Se opri locului. Disperarea îi fredona gingaș pe tîmplă. Vru să se năruie. Să termine. Febra instiga la omor autist. Undeva sus, pe deasupra unei cornișe, un fîlfîit de aripi se deplasă greu iar țpătul ascuțt al mesagerului sfîșie în rana amiezii trezindu-l. În mijlocul unei cetăț de nisipuri, un pescăruș îl găsise. Răvaș unduitor, cu
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
aveau forța creării unei identități care era a mea. De viața mea era vorba, povestită ca o mărturisire. M-am trezit că am realizat un roman real, cu personaje a căror taină o descifrasem mărturisind realitatea propriei mele vieți. Am terminat romanul în cea mai austeră recluziune în care mă afundasem. Am încheiat drama eroinei mele cu o întoarcere la căminul lipsit de poezie dar sigur și fără surprize. M-am întors la București unde mă aștepta directorul editurii "Socec" căruia
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
Cu pași mărunți, tăcuți, dar fără milă. Din tot ce-am fost atîrnă numai silă Trecutul meu ca un tardiv debut. Nu am timp, nu am vrere, nu am curajul. Nu mai am nimic din ce mi-ar trebui să termin această baladă pe care am început-o în somn într-o joi: Some lives ago, One death ahead. Săgețile au obosit. Pe coarda arcului se odihnesc niște izmene puse la uscat. Lopățica mică de infanteie furată din dotarea garnizoanei a
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
nu "din cuțite și pahară", ci din fluturi și dovleci, mă și vedeam cu "corespondența" publicată-n opt volume groase, legate strîns și deșucheat în mătasea celor mai fini ciorapi de damă! Azi, pleoștit, c-o noapte nedormită, după ce am terminat un fermecător Maurice Leblanc: Victor, de la brigade mondaine, îmi dau seama că mîna-mi atîrnă mai greu, că creioanele-s tocite, că "cheful" a pierit o dată cu gîndul că trebuie să scriu! M-aș tot culca și-aș tot dormi un secol
Se va citi pe melodia Gui gău iau by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14084_a_15409]
-
tenacitatea, încăpățînarea cu care "lucra", cîndva, la Dolhasca, la roman. Mă uimește acum sprinteneala cu care scrie articole. Ultima dată, cu cîteva zile în urmă, la telefon, m-a anunțat că, nu-i așa?, nu mai poate scrie, s-a terminat etc... S-ar putea să par răutăcios în cele scrise mai sus. De fapt, sînt intrigat, caut mecanismul. Vreau să-l folosesc! Pentru Ruina unui samovar. "Nu se împlinise încă la trup, era slabă, oacheșă, și umbla puțin adusă din
Turgheniev iubea-n secret mamela! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14056_a_15381]
-
amintirile cum banii de pensie solidară cu bătrînii săi joviali nespus se miră de sine cum un prunc apoi ciocnește o bere cu Providența. Cum era Cum era cît era de greu să începi tot așa de greu cît să termini urcușul pe-acest lujer galben se sprijină muntele pe-această cioară (vopsită) mizează un Înger și promisiunea celestă se-nfruptă din fructul răscopt și curge saliva de-a dreptul din gura văzduhului cîte furnici se urcă pe mușuroiul ființei tale
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14330_a_15655]
-
săptămînă l-am întrebat pe Dinescu dacă nu-i frică uneori că s-ar putea să nu mai scrie. El mi-a răspuns: "Nu mi-e frică. Bătrîne, ce pula mea! eu scriu un jurnal, n-are cum să se termine." Da, m-am gîndit, are dreptate. Dar dacă la un moment dat îți dai seama că persoana ta nu merită să-i consemni întîmplările într-un jurnal? Nu a citi o carte, cît a o aștepta să fie scrisă. Iată
Sunt îngrozit! Am patruzeci și unu de ani by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14405_a_15730]
-
parterul unui imobil cu mai multe etaje m-am întîlnit cu niște poze ale lui Böll, pe care le-am salutat clătinînd din cap cu discreție. Dar dacă aș spune că mi-au răspuns m-ați privi cu suspiciune, așa că termin, continui, scriu mai departe, plîng un pic la fel ca în "Ansichten eines Clowns" și cred că a fost tot ce am fost în stare să fiu. Felul în care te-ai îndepărtat tu însuți de tine Cînd nu te
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
rană (ți se va spune) n-ai căpătat-o aici și pentru asta va trebui să o iei de la capăt cu neprefăcută indiferență să tragi de firul acesta al vieții să vezi cum totul se destramă și nu se mai termină se repetă doar și se repetă și se repetă și culmea este că moartea e cea care se repetă cu altfel de sunet însă de teamă că va fi recunoscută și primită ca un oaspete înalt cînd ea nu e
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
împrejurare ca un arici." (p. 18) sau "Orice întâmplare pe care încep să v-o povestesc este ca o ușă care dă în alte camere. Apoi vin alte uși și alte camere. - Nu, așa nu se poate! N-am mai termina niciodată. - Exact! - Și-atunci ce-i de făcut? - Să încerc, așa cum am promis, să elimin acele adăugiri personale, inerente când îți spui viața prea încet. Vă amintesc că erați de acord că unele amănunte le inventăm aproape fără să ne
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
miresme de vinete prăjite îmi suceau capul dintr-un film în altul muzici de viori mă apăsau pe inimă curgeau prin mine seve de eucaliptuși conduceam prin drumuri desfundate pante-pantere aproape verticale apoi deșert apoi junglă simțeam cum mi se termină dorința apăsam trăgeam suceam împroșcam poemul tăcea ca o umbră îmi îndreptam spatele exact așa cum zic chinejii tu să fii drept apoi umbra poate să fie strâmbă să nu-ți pese sentimentul că sunt o imagine îmi dădea senzații de
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]