1,130 matches
-
care / Îi face pe smintiți să-și pună ștreangul / Sau să se-nece [...] Ci eu vă amintesc că din Milan / Voi trei pe Prospero l-ați izgonit, / Lăsându-l cu-a sa fiică pradă mării! / Și marea v-a plătit ticăloșia; / Căci soarta, care-amână, dar nu uită, / A asmuțit asupra voastră apa, / Și țărmul, și puterile. Acestea / Ți-au luat, Alonso, fiul, și-ți vestesc / Sfârșit încet, mai crud ca cel năprasnic, / Pândindu-te, în fiecare clipă, / În tot ce faci
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
smântână, care făcute după rețeta clasică, sunt suficiente pentru a face gloria oricărei bucătării.“ Despre aceleași perișoare, tot Păstorel: „Nu știu de unde vine și ce va fi fost la origine. Știu însă că rafinamentul bucătăriei moldovenești l-a scos din ticăloșie, așezându-l din nou pe masă boierească.“ Care este secretul acestei rețete de chifteluțe (carne de porc și de vită) prăjite în unt și apoi fierte în smântână? Adaosul, în sos, e de ciuperci (zbârciogi) uscate și pisate. Care este
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
din abundență. Receptându-1 cu luciditate și amărăciune, îl supune atenției celor care trec pe lângă el nesesizându-l: "Trecem pe lângă absurditate și nu ridicăm măcar o sprânceană revoltați; auzim neghiobia și nu zbârcim măcar dintr-o nară dezgustați; vedem impostura și ticăloșia, și zâmbim frumos, ca la întîlnirea celor mai bune cunoștințe"15. Tocmai această ignoranță i se pare a fi absurditatea în stare pură și o va demasca fie direct, în unele schițe, fie indirect, prin elemente ce-i configurează în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
p. 190. 123 Asemenea lui Caragiale care își exprima indignarea față de lipsa de reacție la sesizarea absurdului: "Trecem pe lângă absurditate și nu ridicăm măcar o sprânceană revoltați, auzim neghiobia și nu zbârcim măcar dintr-o nară dezgustați, vedem impostura și ticăloșia și zâmbim frumos, ca la întâlnirea celor mai bune cunoștințe" (Caragiale, Ion Luca, Opere, vol. IV, ESPLA, București, 1965, p. 426), Eugen Ionescu preciza: Această criză de limbaj este cel mai adesea artificială, voluntară [...] Constat uneori distrugerea sau deformarea voită
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
două săptămâni, alunecând pe o spirală descendentă din momentul în care nu a mai fost vorba doar de sex, ci a intervenit viața reală. Crezuse că îl iubește, dar nu era așa. Era un ticălos plictisitor. Cel mai plictisitor dintre ticăloșii plictisitori. Nu voia să vorbească decât despre numărul său și despre cum nici unul dintre ceilalți comici nu era la fel de bun ca el. Și avea nevoie de atât de multă atenție. I se părea dezgustător faptul că pe el îl deranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
iar sfeșnicul și Hoitarul săriră În același timp. Ceară fierbinte se Împrăștie pe masă. Bernard Duncan Philips se lăsă din nou pe masă, acoperindu-și capul cu brațele. — Ajungi la Închisoare. Ai auzit? Te duci la Închisoarea Peterhead, cu toți ticăloșii. Pedofilii, violatorii, criminalii. Ai de gând să fii curva cuiva p-acolo? O să-ți găsești iubirea vieții În vreun ins din Glasgow, cu fundul păros? Că dacă nu Începi să vorbești cu noi, o să mă asigur că te-nchid cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pufni. — Mă Îndoiesc. Dar nu contează. Avem atât de multe dovezi criminalistice că n-are cum să scape din asta. Nici măcar Sandy Alunecosul nu-l scoate. Domnul Philips Își va petrece tot restul vieții la Închisoarea Peterhead, laolaltă cu toți ticăloșii bolnavi. Își scoase din buzunar un pachet de fructe zaharisite și le oferi prin camera de anchetă. Odată rezolvată asta, se așeză să rezolve și cu restul. Îl duci pe Miller iar la fermă azi? Numele reporterului suna ca și cum Insch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Încălțărilor mele Aud cum sirenele cântă-n culise la siluirea fecioarei din gânduri Fauni și satiri de marmoră aleargă nimfele-n crânguri mallarmeene Omule, ce tot țopăi În mine și-ți ceri Împliniri legiuite? Am să te schingiui pentru toate ticăloșiile neînfăptuite de oameni Jucând pe tine hora de flăcări Îmbrățișate de vânturi Când surlele zbârnâie la o Înmormântare nesfințită Oricât se vor ruga moaștele tale, fii sigur că nu ești tu; Mai pâlpâie-n mine scântei din toate visele călcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se va merge până la capăt cu suspendarea. Apoi, în ea se cristalizară supărarea și dezamăgirea. Se gândi: Bine, deci așa au de gând să joace? Poate că eu mă duc în jos, dar ei au să sufere. Ramos și toți ticăloșii ca el au să își lingă rănile. E timpul să cobor milităria jos din pod... - Da, spuse în cele din urmă căpitanul, găsind ceea ce căutase, un plic mare cu o foaie capsată de el. O citi rapid. privi ceasul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
respectabilă decât plictisitoare, Stacey, și nu am mai făcut niciodată așa ceva. — Toți zic așa. Ce vrei să spui? Cine? Fusesem lovit de panică într-o clipă: cine erau acești „toți“? Câți bărbați se mai țineau după fata mea în afară de mine? — Ticăloșii. Ciudații. Ăia care zic porcării pe stradă și așa mai departe. — Așa fac? Cine? Ce fel de ticăloși? — Știi tu. Bărbații care încearcă să pună mâna pe tine sau să-ți spună chestii. Ca tipii care umblă după Andy. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fără să verifice dacă În ea e apă sau benzină, interveni: —Sărbătoarea Torei - asta Îmi amintește o anecdotă bine-cunoscută despre Begin și Yasser Arafat. Și se lansă pentru a mia oară În povestea despre cum viclenia lui Begin a Învins ticăloșia lui Arafat. Gad Eitan răspunse: I-aș fi spânzurat pe amândoi. Tamar interveni: —Gad a avut azi o zi grea. Iar Fima adăugă: —Vremurile astea sunt grele. Încercăm tot timpul să nu ne gândim la ceea ce facem În Teritorii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
umerii zvelți pe covor, alături de rochiță și corsaj. Apoi se apropia de mine și cu o privire întunecată și mustrătoare, înainte de a ne pierde în nemernicie, zise tristă: - Cu tine n-ar fi trebuit să fac niciodată asta. Cu toți ticăloșii, da, numai cu tine nu. Și sufletele noastre alunecară în mlaștină, adânc și pentru totdeauna. A fost prima și ultima noastră apropiere trupească. Războiul cel mare m-a încolonat alături de Moarte. Scheletul cenușiu avea picioarele vârâte în bocanci din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bărbați cu care era împreună și-a zis ceva. A urmat o explozie de râsete, după care toți au început să se aplece, să se îndrepte de spate și să-și sucească gâturile ca să se uite mai bine la mine. Ticăloșii! Îmi venea să-i omor! Și toți erau așa de neatrăgători și de banali. Cum de-și permiteau să fie așa de aroganți cu mine? Sau, de fapt, cu oricare altă femeie. Ar fi trebuit să fie recunoscători dacă vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
întâmplat când, ca să lucrez la Exuvii, m-am „estompat“ câțiva ani, petrecându-mi timpul în camera mea de lucru, cu un superb copac foșnitor lângă fereastră, prietenul meu de vorbe.) Dacă însă cu mine s-ar termina din greșeală, vinovăție, ticăloșie, meschinărie, întunecare sau chiar prin scrisul vreunei cărți false, pour les fleurs de coucou, asta ar fi altceva... Cu totul și cu totul altceva. Abia asta ar fi cu adevărat... mortal, chiar dacă, așa cum li se întâmplă unora, cărțile se scriu
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
Martori Îmi sînt Dumnezeu și iubitul meu Mickey junior! Gallaudet: — Mick, uite problema care ne roade: ai discutat prin curtea Închisorii cu careva despre afacerea asta? Cine mai știa de ea? — N-am spus nimănui! Cărțile pentru lăbari sînt niște ticăloșii de cel mai prost gust! Ba chiar l-am gonit pe Davey cînd m-au căutat cei doi frați meshugeneh. Iar Davey Îmi ține loc de urechi. Asta ca să vedeți cît de mult respect eu virtutea fundamentală a confidențialității! Gallaudet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fost o excepție. Există oare cineva în țara asta al cărui stomac să nu se fi întors pe dos când l-am văzut pe Saddam Hussein la știrile de la ora 9, aifșându-se cu așa-zișii ostateci pe care propune cu ticăloșie să-i folosească drept scut uman? Una din imagini îmi va rămâne întipărită toată viața: scena în care un copil lipsit de apărare și vizibil înspăimântat era înșfăcat cu brutalitate de unul dintre cei mai crunți și nemiloși dictatori aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tipăriseră ei acolo. Am înghețat; era unul din acele momente când realitatea este, efectiv, atât de înfiorătoare, încât pur și simplu nu-ți vine să crezi. Am mototolit ziarul și l-am azvârlit în cameră, într-un acces de furie. Ticăloșii! Graham mă privi uimit. — Ce s-a întâmplat? Inițial, n-am putut să răspund; stăteam și-mi rodeam unghiile. Apoi am spus: — Vână, asta am scris. Nu are vână.. Luă ziarul și studie din nou propoziția. Un zâmbet îi miji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a întîmplat; și nu datorită acordului, ci din cauza poruncii; și, în cele din urmă, a fost vorba de un har vîndut, pe care s-a dorit să-l vîndă foarte scump; printr-o monedă alcătuită din bunurile Bisericii 154, prin ticăloșie și vinderea sufletului 155. Acest pericol a necesitat organizarea Conciliului al III-lea de la Paris, care a avut loc la patru ani după cel de la Orléans, deci în 553, și care a repus în drept printr-un canon străvechea libertate
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
momentul în care conducătorului îi reveneau beneficiile 199; Așadar, alegerile erau influențate de principe 200; scaunele episcopale erau oferite celor care licitau mai mult, diocezele Bisericii erau conduse, deci ajungeau pe tronurile Bisericii suflete ticăloase, a căror singură caracteristică era ticăloșia, aserviți principelui și cultivatori ai viciilor; așadar, degradarea și corupția s-au înmulțit în rîndul Clerului și al poporului și toate relele acestei stări oribile a lucrurilor s-au agravat, necinstind Biserica s-a ajuns la stagnare, natura omenească rațională
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
barbari blîndețea Evangheliei, deschizîndu-le mintea față de ideile ecleziastice de iubire unificatoare; și pînă și în modul în care lucra Clerul a apărut aceeași contradicție între exemplele sfinte și eroice și eforturile de păstrare a unității întru Cristos și profanele dezordini, ticăloșii și tendințe individuale de separare a unității și a comunității creștine și ecleziastice. Căci lupta dintre cele două idei și contrazicea modul de lucru, atît în rînduiala temporară, cît și în cea ecleziastică, fiind însuși caracterul Evului Mediu; ceea ce explică
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
toată esența episcopatului! Și apoi, bunurile ecleziastice aparțin sau nu Bisericii? Poate guvernarea civilă să dispună de proprietatea altuia? 170 Hincm, ep. 12, t. II, p. 188. 171 Prin ce se ia în considerare respectul față de rege!? Prin comiterea de ticăloșii? Prin trădarea Bisericii lui Cristos și a sufletelor pe care le-a răscumpărat cu sîngele său, pentru ca să-l mulțumească pe rege?! 172 O demnitate excesivă! 173 Capriciul sau îndărătnicia unui simplu enoriaș care inoportunează toți Episcopii dintr-un regat să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ca surogate, mai cu seamă dacă ne servim de ele - așa cum unele persoane se servesc de relațiile sexuale - doar pentru a ne justifica sau a ne satisface orgoliul personal. În animalul Înrăit al lui Voltaire există o și mai mare ticăloșie. Nu poate fi posedat sau, mai precis, nu poate fi deposedat de „anima“, de suflet, În felul În care noi Încercăm să-l posedăm. În clipa În care ne exercităm dreptul de proprietate, el dispare. Poate că nicăieri altundeva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
lăsau ei prinși. Securitatea era mai ales un organ al intrigii, o șerpăraie de minți otrăvite care-și promova propriii oameni. Securitatea a fost mai degrabă o stare mentală decât o instituție propriu-zisă. O formă a alterării minții umane. Văzând ticăloșia multora dintre cei care n-au avut cum să devină turnători (vârsta ține cu ei!), n-am nici o îndoială că, în alte vremi, ar fi îngroșat rândurile "surselor" Securității. Pe ce mă bazez? Pe o psihologie identică. E genul care
Ați turnat la Securitate? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8370_a_9695]
-
minute mai târziu să scrii o "notă informativă"? Cum poți trăi hrănindu-te cu valorile lumii libere, iar pe hârtia adresată ofițerului de securitate să furnizezi informații care să-l ajute să anihileze acele valori? Ce e asta? Nebunie? Schizofrenie? Ticăloșie? Nefericire? Cum să-ți pui numele pe o carte și, în același timp, să te referi la tine însuți la persoana a treia: "sursa a aflat", "sursa a fost prezentă", "după cum i-a mărturisit sursei"? Dincolo de gestul dezgustător, există și
Ați turnat la Securitate? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8370_a_9695]
-
o formă înmărmuritoare de supușenie, non-identitatea. Revelațiile de acest fel n-au cum să nu te marcheze. Ele zdruncină însăși baza etică pe care ți-ai construit-o și cu ajutorul acelor oameni. Nu numai că te-au ținut departe de ticăloșia lumii, dar te-au învățat cum să te aperi singur de primejdiile ei. Poate fi un turnător ordinar un model etic și profesional? Mai poți fi sigur că în imaginea fără fisură pe care ți-o arăta, și pe care
Ați turnat la Securitate? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8370_a_9695]