1,900 matches
-
e cazul să discutăm despre scena morții, John. Ce scenă a morții? — Cana, a lordului Garfield, spuse Lorne Guyland. Uite cum se întâmplă. Mafioții mă torturează, așa gol cum sunt. Eu mă lupt ca un diavol, dar ei sunt cincisprezece ticăloși. Ei vor heroina - și mai vor și toate comorile de cultură pe care le am în lumea-ntreagă. Dar eu nu le spun nimic. Acum. În timp ce labagiii ăștia mă supun torturilor, Butch și Caduta sunt obligate să asiste la scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
după-amiaza aceea. A avut loc o discuție - Martina știa, știa ce se întâmpla de vreo doi ani. Femeile știu. Au mirosul lor. El i-a mărturisit tot. Selina, copilul, capcana. Era furios, furios, șocat, contrariat. Aproape că a lovit-o, ticălosul ăla. Aproape că a dat în ea.Ooh, dacă vreodată... Mi-a spus că toată viața ei își dorise un copil, încă de pe vremea când era însăși copil. Ossie nu voia așa ceva, copii, dar și-a făcut datoria, sau cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ține doar să-i mituiești. Îți iau totul, după care te omoară oricum. În momentul ăsta puștiul s-a mișcat, încercând să se ridice. M-am răsucit din reflex și i-am ars un șut neconvingător în fund. — Ești un ticălos violent, nu-i așa? — Da, și tu ești o acritură scorțoasă! — Acritură scorțoasă? — Hai, pa. Cheamă poliția. Dă-i drumu’! Deschise ușa cu cheile zornăitoare. M-am sprijinit cu ambele palme de perete... Tipul avea ochii deschiși. Cuțitul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu respirația stoarsă. Martina tot spunea în timp ce ne-am întâlnit și despărțit din nou că Shadow fusese furat. Dar eu știam că el fugise spre nord, în furnicarul străzii Twenty-ThirdDoamne, la început am simțit că trebuie să-l găsim pe ticălosul ăla mic - dar mai târziu m-am așezat și mi-am luat ceva de băut. La un moment dat mi-a venit chiar și ideea că pentru mine n-ar fi rău deloc dacă Shadow nu ar mai apărea. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
proiectul. Niciodată nu voi mai reuși să obțin de la ei exact ce vreau, iar Lorne Guyland va cădea lat din prima clipă când va afla vestea. Dar tu știi despre ce e vorba, cel puțin așa sper. Mă simțeam un ticălos al dracului de deștept și sexy după săptămâna mea de rai, așa că am luat-o diplomatic. Le-am spus să aștepte și să păstreze discreție. Sigur că s-au simțit puțin vexați pentru că m-am dat mare tot timpul acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oameni. Cred că alături de sărăcie, de gravele carențe de educație, mai există și altceva care a dat frâu liber atâtor fărădelegi. Slaba autoritate (uneori chiar inexistentă) a instituțiilor abilitate ale statului în această privință. Există o dezordine parcă programată ca ticăloșii, criminalii, toate bestiile cu chip uman să scoată capul din bârlogul lor și să acționeze astfel printre oameni. Poate mai gravă decât sărăcia, decât toate relele care bântuie acum printre noi, este îngăduința față de asemenea „turme” de ticăloși care acționează
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
programată ca ticăloșii, criminalii, toate bestiile cu chip uman să scoată capul din bârlogul lor și să acționeze astfel printre oameni. Poate mai gravă decât sărăcia, decât toate relele care bântuie acum printre noi, este îngăduința față de asemenea „turme” de ticăloși care acționează numai dominați de instinctele primare. „Turme” care se tot înmulțesc și care nu pot 29 să nu ne impună astfel întrebarea: spre ce ne îndreptăm cu asemenea balast uman ?” . * După ce ne‐am amărât sufletele cu cele pe bună
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
mamei lui ștefan cel Mare care încuie porțile cetății fiului său și‐l trimite la biruință, ale Anei Ipătescu care cu arma în mână îmbărbătează poporul și se pune în fruntea lui ca să apere pe aleșii acestuia de complotul unor ticăloși parveniți care vroiau să stingă în «noaptea despotismului» Steaua României abia răsărită, el declară în iunie 1848 unui prieten al său că «deși suntem partea tare a neamului omenesc, nu suntem însă și cea mai bună», că de la «începutul lumii
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
atunci m-am întors ca să pun mâna pe pușcă. NU MAI ERA ACOLO. O mutase de cealaltă parte a focului. Mamă, ce deștept mai era! Și-ți mai zic ceva, domnule Vânător stilat. Poate că nu l-am prins pe ticălos, dar el m-a făcut mai bărbat decât o să fii dumneata vreodată. VINO ȘI PRINDE-MĂ - parcă asta voia să zică atunci când se holba la mine. PRINDE-MĂ DACĂ POȚI. înțelegi? Mi-a arătat un drum fără întoarcere. Nu conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
zgâlțâielile nu l-au putut ajuta cu nimic. Sfârșitul Vânătorului a fost cel mai rapid dintre toate. Cale-Bătută Peckenpaw își ieșise din fire, pradă unei emoții puternice. Nu-l va lăsa pe Vânător să moară. Nu-l va lăsa. Haide, ticălos mic ce ești! îl alinta el. Hai, tu, cel de două ori, hai că-i OK, e OK, e OK... Zgâlțâia leșul ca pe un preș mototolit. — N-are rost, spuse Flann O’Toole cu o blândețe neobișnuită. Lasă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Iocasta a zâmbit fără chef. — Nu, a zis ea și a dat să închidă ușa. Ce vrei să spun? a strigat Vultur-în-Zbor. Că am înțeles cât am greșit în felul cum m-am purtat? Am înțeles. Că am fost un ticălos inuman și egoist? Am fost. Că m-am purtat urât cu Virgil, deși aveam toate motivele să mă port frumos cu el? E adevărat. Recunosc totul. Nu accepți recunoașterea sinceră a greșelii? Cum crezi că te simți atunci când ești responsabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ajuns în stradă, unde puteam vorbi, s-a întors și a făcut o grimasă: —Înspăimântător, nu-i așa? Al naibii de ciudat și lingușitor. Dar Willie îl adoră. Face asta doar ca să mă enerveze; știe perfect că mie îmi plac mai duri. Ticălosul! L-a angajat în absența mea, îți vine să crezi? Costum verde deschis, Dumnezeule. Și Adrian. Ce fel de nume mai e și ăsta? —Ce nume ai prefera, Duggie? Am cotit pe Old Bond Street. Duggie se grăbea pe sub arcade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
urmat și m-am împiedicat de ceva. Era o cutie de bere. Privind mai de aproape, am văzut mai multe împrăștiate printre grămezile de mucuri de țigări. Nu suntem primii care au venit aici în seara asta, i-am spus. —Ticăloși mici. Sebastian dădu cu piciorul într-o altă cutie, îndepărtând-o supărat. —Băieții de la St. Paul. Mulți dintre ei locuiesc în Kensington și folosesc acest loc pentru întâlniri. Fetele de asemenea. O grămadă de plozi snobi. Desfăcea șervețelele care fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lăsat un mesaj pe telefon spunând când am să mă întorc. Trei ore mai târziu, înviorată, curată, tonifiată, detensionată și cu două sacoșe de plastic de la Sainsbury, pline cu mâncare destul de sănătoasă, aveam să descopăr că Hawkins tot nu sunase, ticălosul. O făcuse Tim, însă. L-am sunat înapoi. Merge bine, a spus cu un fel de emoție controlată. Editorul e în al nouălea cer. Nici nu are de ce să se plângă dacă banca va face scandal - tot se văita că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lui căprui erau demni de încredere. — Nu acolo a fost ucis tipul ăla? a spus. Cercetezi ceva? S-ar putea. Cineva s-a folosit de sculptura mea ca să scape cu fața curată. Nu m-ar deranja să-l prind pe ticălosul care a făcut asta. — Am auzit că cel care a crăpat era o persoană controversată, a spus. —Serios? Unde ai auzit asta? am întrebat plină de interes. —Saul lucrează la o tipografie din centrul financiar, s-a oferit Tom să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să o pot numi, că o forță mai grozavă decât tot ceea ce credeam eu că însemn mă biruise iarăși. Și aceeași forță nu-mi poruncea nimic altceva decât să mă întorc la Ester și să mă supun. Povestea se sfârșise. Ticălosul însă nu se spânzurase în curtea bisericii. Nu-i stricase somnul Domnului. Și m-am întors să rătăcesc pe străduțele acelea. Ulițele troienite, casele negre, reci, copacii chirciți, sârmele troleibuzelor închiciurate, cu scame de nea, toate nu puteau să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în când că „am greșit“, e o mare minune că mai trăim. Că mai există poporul acesta minunat. Poate că, într-adevăr, Dumnezeu are grijă de noi și nu ne lasă să pierim. Încercările pe care ni le trimite, prin ticăloșii care ne hotărăsc viețile, nu sunt de fapt decât dovezi ale dragostei dumnezeiești, ale credinței și dorinței Sale de a ne mântui. Cred în Dumnezeu și în bunătatea Sa revărsată asupra noastră. Ticăloșii pe care ni-i trimite sunt tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Încercările pe care ni le trimite, prin ticăloșii care ne hotărăsc viețile, nu sunt de fapt decât dovezi ale dragostei dumnezeiești, ale credinței și dorinței Sale de a ne mântui. Cred în Dumnezeu și în bunătatea Sa revărsată asupra noastră. Ticăloșii pe care ni-i trimite sunt tocmai spre a ne întări sufletele, spre a ne însănătoși și spre a ne da încredere că în noi există drumul spre mântuire. E credința mea profundă, descoperită poate mai limpede, în acest an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de seamă, că unii dintre ăștia, dacă ți-ar putea suge sîngele ca să deveină din nou tineri, ți-ar sări la gît, zise Fermín. VÎrsta Îi face pe toți să pară buni ca niște mielușei, Însă aici există la fel de mulți ticăloși ca afară, sau chiar mai mulți. Pentru că ăștia sînt dintre cei care au rezistat și i-au Îngropat pe ceilalți. Să nu ți se facă milă. Hai, Începe dumneata cu ăștia din colț, care par să n-aibă dinți. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fidelitate și nici un crez. Nu-i păsa nici cît negru sub unghie de cauza pe care o slujea, ci se slujea el Însuși de cauza respectivă pentru a se cocoța pe scara funcțiilor. Există pe lume tone Întregi de asemenea ticăloși, Însă puțini au talentul lui Fumero. De la anarhiști a trecut să-i slujească pe comuniști, iar de acolo și pînă la fasciști nu era decît un pas. Spiona și vindea informații dintr-o tabără În cealaltă și lua bani de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
colț și mi-a spus, confidențial, că știa că Julián e viu și se află pe undeva, Însă bănuia că fiul lui nu putea intra În legătură cu noi pentru vreun motiv pe care nu izbutea să-l deslușească. „Ceva legat de ticălosul acela de Fumero.“ I-am spus că și eu credeam la fel. Anii de război se dovediseră foarte prosperi pentru Fumero. Își schimba alianțele de la o lună la alta, de la anarhiști la comuniști, și de acolo la orice ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tine, ca să te vadă și el cu mațele atîrnînd. Și mai apoi pe el, după ce-o să-i povestesc cum tîrfa cealaltă, pe care a trimis-o În groapă, era sora lui. — O să te omoare mai Întîi el pe tine, ticălosule. Fumero m-a scuipat În față și mi-a dat drumul din strînsoare. Am crezut atunci că o să mă omoare În bătaie, Însă i-am auzit pașii Îndepărtîndu-se pe coridor. Tremurînd, m-am ridicat și mi-am șters sîngele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
legile verosimilului și ale necesarului”<footnote Aristotel, Poetica, II, București, Editura Academiei, 1965, p. 55. footnote>. Valoarea estetică nu este condiționată de moralitatea personajului. Această idee este exemplificată de Caragiale prin elogiul adus lui Shakespeare pentru crearea personajului Falstaff: „iar ticălosul de Falstaff, că nu-i poți zice mai bine, secătura aceea e un monument nepieitor al minții omenești, nu doar că nu profesează tendințe generoase, ci fiindcă e copilul lui Shakespeare, care e un tată zdravăn”<footnote I. L. Caragiale, Opere
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
îndrăzneala de a mă fi furat. Las-o pe prințesă, căci nu pot îngădui ca o doamnă atât de fermecătoare și un armăsar ca acesta să rămână în mâini atât de nevrednice. Regele Circaziei, furios că era astfel insultat strigă: Ticălosule, cum îndrăznești să mă faci hoț când ocara aceasta ți se cuvine mai degrabă ție. Drept e că frumusețea acestei doamne și însușirile acestui cal sunt fără seamăn: haidem, deci să ne măsurăm în luptă și să vedem care dintre
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
l-a rugat pe pustnic s-o ajute să ajungă la malul mării, dornică să părăsească Franța și Europa pentru a scăpa de Rinaldo pe care-l ura din răsputeri. Așa-zisul pustnic,care nu era în realitate decât un ticălos de vrăjitor, știind că zeilor săi cei răi n-avea să le fie pe plac dacă ar fi ajutat-o pe Angelica de aceea s-a prefăcut că se învoiește a-i înplini dorința. El i-a dat un cal
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]