2,929 matches
-
ceață colorată, născut brusc în miezul minții tale - în fața ochilor tăi ... trece o clipă prin cameră, ca un rățoi flasc și morbid , privindu-te în ochi pe tine -„se” - tu cerebralul, grațiosul și sublimul, comicul și tragicul, cu corpul, umbra, ticurile, gesturile , gusturile și privirea ta de-o clipă... pentru a se reîntoarce apoi în corpul lui de cuvinte... în acest un ansamblu de cadavre experimentale, reci, invocate - în toată nuditatea realității lor mai mult sau mai puțin virtuale - din substanța
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
eficiența pantalonilor mei e oarecum diminuată. Nu părea o explicație prea bună, dar, în fond, asta nu era treaba lui Vultur-în-Zbor. — întocmai, spuse și observă la el - nu pentru prima dată - tendința de a adopta felul de a vorbi și ticurile verbale ale altora. Capul îi aminti că există. Se întinse la loc pe rogojină. Cred c-aș vrea ceaiul ăla de rădăcini, spuse el. Domnul Jones se ridică trudnic, ținându-se de pantaloni. Se mișcă prin cameră, clipind în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de-al lui Georgette Heyer, cinic și plictisit de viață. Asemănarea mergea până-ntr-acolo încât era înalt, brunet și arătos, iar părul lui negru și des era tuns scurt. Ar trebui să fiu atentă când zâmbește cu ironie. Era ticul favorit al eroilor lui Georgette Heyer - când nu-și întreceau caii până în Brighton. —Tu trebuie să fii artista, mi-a spus fără nici o urmă de accent franțuzesc. —Așa este, sunt Sam Jones. Ești prieten cu Suki? —Practic, din fașă. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Eminescu, 1972, p. 70. footnote>. În acest cadru, universul moral și cel social al operei caragialene este definit și prin vorbirea personajelor. Despre procedeul caracterizării personajelor prin limbaj Silvian Iosifescu notează: „procedeul atât de propriu lui Caragiale, al formuleor stereotipe - ticul verbal sau gestul cracteristic - ar putea apărea ca o prelungire a viziunii estetice clasice cu mijloace noi”64. S-a mai observant că la Caragiale cuvântul este adaptat exigențelor scenei, însoțind gestul. Prin cuvânt personajele lui Caragiale „se prezintă singure
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
este adaptat exigențelor scenei, însoțind gestul. Prin cuvânt personajele lui Caragiale „se prezintă singure[...] și trăiesc tocmai prin ceea ce debitează”<footnote Constantin Ciopraga, Caragiale sau dislocarea prezentului, în Personalitatea literaturii române, Iași, Editura Junimea, 1973, p. 154. footnote>. La Caragiale ticul verbal și gestul caracteristic urmăresc nu o trăsătură de caracter generală, ci conturul unui personaj pus în relații și fixat într-o epocă. Repetiția unui cuvânt, a unei asociații verbale rezumă tipuri, caractere. „Ambițul” sau „ onoarea de familist”, asociate cu
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
asociații verbale rezumă tipuri, caractere. „Ambițul” sau „ onoarea de familist”, asociate cu gestul de mângâiere a „favuritelor” de către proprietar, rezumă profilul lui Jupân Dumitrache, iar „aveți puțintică răbdare” îl caracterizează pe Trahanache. „Renumerație după buget mică” rezumă tipul polițaiului Pristanda. Ticurile verbale nuanțează diferențele dintre personaje de același tip. Concentrate în cuvintele „rezon” și „curat”, formulele celor doi polițai, Ipingescu și Pristanda, fixează două raporturi deosebite: amiciția cu care Ipingescu încuviințează spusele negustorului și servilitatea totală a lui Pristanda. Farfuridi e
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
și Pristanda, fixează două raporturi deosebite: amiciția cu care Ipingescu încuviințează spusele negustorului și servilitatea totală a lui Pristanda. Farfuridi e simpatic, amuzant și odios, construit prin automatism și caricatură, vizibile mai ales în vorbirea personajului. Pe Farfuridi îl caracterizează ticul verbal „fix”. El poate spune în virtutea inerției, „Zece trecute fix”, „douăsprezece trecute fix” și chiar „1821 fix” . Caragiale are un dar unic de a dezvolta comicul de limbaj în comedii prin folosirea automatismelor verbale, stâlcirea cuvintelor sau folosirea lor inadecvată
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
În mod coerent. Chiar atunci când abia a fost trezit dintr-un somn buimăcitor de după-amiază el vrea ca tot ce spune el să aibă un chichirez, o morală. El e de mai bine de cincisprezece ani la pensie, dar acest tic al pedagogilor vechi nu și-l poate scoate din sânge; povestirea nu trebuie să facă loc nici unei semnificații strict personale Înaintea celei moralizatoare cu valoare de generalitate. Această valabilitate generală trebuie s-o facă de necontestat și cât mai credibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
clar ca să-mi Înțeleagă opinia și să nu zică cumva mai Încolo că l-am derutat, i-am trântit ușa la plecare, de el, care voia parcă să mai zică ceva după mine În ușă, era pe cale să-și piardă ticul de la nas. Ar fi trebuit, de fapt, să-i spun că eu Încă nici cu tine n-am apucat să... De fapt, cred c-ar trebui s-o facem odată, Zare! Și așa am primit un opt. După părerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
impertinența. Indignată, îi spun lui Sergiu: „Uită-te la scârba din spate care-mi face cu ochiul de două ore!“ Cu o privire de asasin, Sergiu se întoarce spre individ, apoi imediat, râzând: „N-ai văzut că nenorocitul are un tic?“ „Cum?!“ am replicat neîncrezătoare, dar, în fond, puțin dezamăgită. — A fost ca un duș rece. — Defectul meu e că uneori sunt prea sigură de mine, conchise Ioana. De exemplu, la un spectacol, fusesem așe zată între președintele țării respective și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
lasă-1! Să nu-i spui! Mă amărăște tot pe mine pe urmă. Era în spital la evacuare, bolnav de tifos Când s-a vindecat l-nu lăsat liber. - Prea multă lume te amărăște!. . . Liber?. Pentru care treburi?. Se vede că ticul lui 1-a slujit. Or fi crezut nemții că io face cu ochiul stâng, cum credem noi femeile. Lică! Lică! Ești viteaz numai în mahalale!... Nici pentru armată nu mai sunt buni bărbații ăștia! Lina se roși iar. Cum avea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
anume, care se regăsea în ceea ce urma să spună; chiar dacă nu voia decât să ceară pe un ton poruncitor încă un nimbu-pani, o făcea de parcă fi fost ultimul cuvânt care trebuia spus în acea problemă. Atât de izbitor era acest tic facial, încât treptat, Privett-Clampe își câștigă reputația unui bărbat de o inteligență pătrunzătoare. Deși poate că nu merita acest calificativ, nici nu făcu nimic pentru a-l demonta. Cine ar fi făcut-o, de fapt? Era un defect minor, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
era să fie surprins de un polițist, înainte de a avea timp să-și ridice pantalonii. Oxfordul devenise un palimpsest. De fiecare dată când trecea pe străzile lui, era forțat să interpreteze toate plimbările anterioare în mici ritualuri, în cascade de ticuri, murmure și gesturi abrupte care provocau bârfele studenților mai mari, obișnuiți să diagnosticheze orice drept suprasolicitare. Chapel se simțea încolțit și a început să-și dorească să scape de aici într-un loc necunoscut, un loc față de care să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
impertinența. Indignată, îi spun lui Sergiu: „Uită-te la scârba din spate care-mi face cu ochiul de două ore!“ Cu o privire de asasin, Sergiu se întoarce spre individ, apoi imediat, râzând: „N-ai văzut că nenorocitul are un tic?“ „Cum?!“ am replicat neîncrezătoare, dar, în fond, puțin dezamăgită. — A fost ca un duș rece. — Defectul meu e că uneori sunt prea sigură de mine, conchise Ioana. De exemplu, la un spectacol, fusesem așe zată între președintele țării respective și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Ghiță Calup, se comportă întocmai ca Jupân Dumitrache din O noapte furtunoasă. Și nenumărate alte detalii, care constituie parcă sfărâmăturile marii opere, și, am zice, rămășițele ei, dacă în ele n-am vedea și idei de tipuri embrionare, fraze și ticuri care aveau să capete ulterior o putere de sugestie nebănuită la simpla lor lectură. Scriitorul însă nu le publica cu premeditarea experimentului, ci din pasiune jurnalistică. Se pare că sânt totuși foarte "gustate" astăzi aceste aparențe de sfărâmături, și editorii
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dialogul în domeniul defectelor fiziologice și încearcă să-și descalifice adversarul mînjindu-l. Într-o discuție polemică pe teme grave, preopinentul poate fi învins numai o dată cu ideile pe care le susține. Dacă îi descriem cu talent sau cu geniu chelia, timiditatea, ticurile, eventualele josnicii comise cândva, avariția, asemănarea lui cu un șoarece, și așa mai departe, ce putem obține în cel mai fericit caz? Că talentul nostru e o simplă secreție cerebrală, incapabil să se mențină în sfera ideilor, și că trebuie
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Deși ...când strănuta trăsnea capacul în turn la Sfântul Neculai Domnesc ! și iată‐ n vis s‐a zguduit cerdacul Din bârne, ca de‐ un chiot haiducesc, Bunicăi i‐ a scăpat din mână acul și‐a stat acolo‐ n basmul bătrânesc ... Tic‐ tac, măsoară ceasul înainte Un somn de prunc, aducerile‐aminte și iarna care suflă‐ omăt în geam. Din poliță alunecă‐o spatie și i‐a părut, așa, că dintr‐un ram S‐ a scuturat o frunză ruginie. 324 Horia Zilieru
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
fulgi mari. În casă era acum liniște. Erau cu toții fascinați și uluiți de ceea ce primiseră în dar de la Moș Crăciun. Focul arde în soba mare de teracotă. Jarul aruncă umbre magice pe pereții camerei. Pendula-și cerne lin orele cu TIC -TAC-ul ei melodios. Am senzația că-mi amintesc nașterea mea, filmul venirii mele pe lume. M-am născut deci într-o casă mare, boierească, o casă cu bibliotecă, cu penddulă și chaise - longue. O casă cu patru dormitoare, o marchiză
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
auzi, în complicitate cu instigatorii, locatari ai blocului. Faci legătura, nu-i așa, înțelegi legătura? Soția îl privea fix, fără să mai zâmbească, obișnuită cu obsesia lui de a conecta evenimentele zilei la cercetarea pe care o continua în bibliotecă. Ticul de a reveni iarăși și iarăși la cele petrecute în urmă cu 40 de ani. De data asta, un accent special, totuși. O încununare, parcă. O probă, în sfârșit decisivă, pe care ea nu o sesiza. Sesiza, însă, tulburarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de-a lungul culoarului, spre ușă. Auzi, cândva, sunetul ochelarilor pe care bunicuța îi scăpase, probabil, pe sticla biroului. Sunetul tenebros, dada, un xilofon argintiu și mici scânceli suspecte și sunetul sec al ochelarilor pe sticla biroului. Timpane subțiri, subțiate, tic clinc, ochelarii, cuțitul, briza de argint a nopții, dada, Irina ieșise din cubul de cărămidă, avansa învăluită de valurile moi, parfumate, ale întunericului, desi era încă lumină și ziua era plină, puternică, agresivă, cu miile de guri și găuri deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cetățeni rozători. Atât rămăsese, atât deveniseră barbarii și barbarizații lor captivi, o enormă masă de șoricei flămânzi și șireți, gata de marile fieste ale năruirii. Însemnați cu toții: o cicatrice-rid, la capătul sprâncenelor. Un abia perceptibil semn, în care se citea ticul speței șmechere și degenerate: ticul făcutului cu ochiul. Adormise cândva, pierdut în stratosferele nopții. Avionul se leagănă lin, domnul se apleacă puțin în stânga, spre mica fereastră. Scaunele vibrează ușor, un scurt curent de alarmă frisonează pântecul de știucă metalică al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
deveniseră barbarii și barbarizații lor captivi, o enormă masă de șoricei flămânzi și șireți, gata de marile fieste ale năruirii. Însemnați cu toții: o cicatrice-rid, la capătul sprâncenelor. Un abia perceptibil semn, în care se citea ticul speței șmechere și degenerate: ticul făcutului cu ochiul. Adormise cândva, pierdut în stratosferele nopții. Avionul se leagănă lin, domnul se apleacă puțin în stânga, spre mica fereastră. Scaunele vibrează ușor, un scurt curent de alarmă frisonează pântecul de știucă metalică al avionului. Pasagerii privesc spre distinsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
destul de neîngrijit și, pe alocuri, aproape ilizibil. Dar stăpânirea practică a tehnicii e doar o părticică. Nu poți să te așezi la masă cu un exemplar tipărit din Litera stacojie și să-l copiezi de mână. Trebuie să cunoști toate ticurile personale ale lui Hawthorne, greșelile pe care le făcea, folosirea idiosincratică a cratimelor, incapacitatea lui de a ortografia corect unele cuvinte. Ceiling îl scria întotdeauna cieling; steadfast întotdeauna stedfast; subtle era mereu subtile. Peste tot unde Hawthorne a scris Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
într-un fum roșiatic, un gitan cu pălăria de fetru căzută mai jos de jumătatea feței. Ea stă în capul patului, în locul obișnuit al lui Anton, cu gambele strânse sub fese, ascultând își mușcă buzele - ți-am mai spus de ticul ei de când am cunoscut-o, ca un fel de masturbare orală, cum ar fi spus poetul Brumaru (pe care, într-o paranteză fie spus, l-am rugat să-mi împrumute cel mai minunat portret de femeie pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nemișcat, cu brațul Întins. Chipul Lui mic, scofâlcit, pe care Îl știe de pe toate panourile, din toate jurnalele de știri, Îi este la fel de familiar ca al lui Walter, al Christei, e bucuroasă să-i recunoască fața mică, micșorată, zvâcnind de ticuri și Încearcă să Îi ghicească mâna paralizată. Vocea lui, strigând printre aplauze, Îi este la fel de cunoscută ca vocile celor pe care În fiecare dimineață Îi vede În jurul mesei ovale, În fața celor patru, a celor trei cești de ceai cu felii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]