1,495 matches
-
de genocid al sentimentelor ei. Vedem un început de jurnal mustind de griji, dureri, neliniști... Apoi afirmă: „Disperarea mi-e ca un ocean, cât iubirea mea pentru tine. Degeaba doresc să fiu optimistă, nu mai nimeresc punctele cardinale, îmi ascund timiditatea și frica - stăpână”. Și zice clar mai departe: „Prefer să nu fiu iubită de nimeni, decât să fiu dorită ca instrument pentru satisfacerea unei necesități fiziologice...” Câtă demnitate moral-umană!!!) Apoi: „Visez să fac multe lucruri și trăiesc presentimentul că nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Nici acum nu sunt sută la sută sigură că se uita la mine, dar În acel moment a Început să mă doară stomacul și am avut două dorințe simultan: Una era să dispar de pe fața pământului, să mă ascund În timiditatea mea. Iar cealaltă era să mă duc către el, să-i sar În brațe și să rămânem așa o veșnicie. Nu s-a Întâmplat nici una, nici alta, căci am rămas mută În acel punct mort În care mă aflam cu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
-ți umpli timpul. îmi plăcea ședința asta. Să ajuți un om să-și traseze o viață nouă era ceva extrem de incitant. —Mulțumesc, Chaquie, a zis Josephine. Gândește-te la ceea ce ai vrea să faci, Clarence. Păi..., a zis Clarence cu timiditate. întotdeauna am... — Continuă! —întotdeauna mi-am dorit... să învăț să conduc. Am tot spus că mă apuc, dar niciodată n-am reușit fiindcă atunci când venea vorba să trec la fapte mereu preferam să beau decât să fac orice altceva. Clarence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că e o chestie care ține doar de petreceri. Dar chiar și așa i-am spus că mi-ar plăcea să n-o mai văd luând droguri. Mi-a spus că le lua numai pentru că în prezența mea o apuca timiditatea. Iar eu am crezut-o. Ba chiar mi s-a părut ceva drăguț.“ —Chiar eram timidă, am șuierat eu. Josephine mi-a aruncat o privire, după care a continuat: —„Dar o dată, după ce rămăsese la mine peste noapte, când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu m-ai fi urât, ar fi fost ceva în neregulă cu tine, a fost ea de acord. Cum era filmul ăla? Sunt cel mai groaznic coșmar al tău. De unde știi atâtea despre mine? am întrebat-o pe Josephine cu timiditate. De unde-ai știut că te mint? De unde-ai știut când fiecare a mințit? Am fost mult timp în tranșee. Asta nu m-a lămurit deloc. — Ce vrei să spui? — Vreau să spun că, ani de zile, am trăit cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu el decât fără el, dar era obositor. Chelnerița a revenit. Luke a mai comandat o bere, iar eu am mai cerut o apă. Apariția chelneriței ne-a întrerupt. în tăcerea care a urmat, Luke m-a întrebat aproape cu timiditate: — Asta e tot ce bei acum? Apă? — Da. — Doamne, cât te-ai schimbat! a spus el zâmbind. Da, m-am schimbat, am recunoscut eu serioasă. Apoi ne-am privit, ne-am privit cu-adevărat. Storurile de pe chipul lui Luke se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
au părut ca formând un grup mult prea sociabil - sau poate că doar se apropiau mai încet de noii veniți. După ce Dawn bătuse la toate ușile închise ale birourilor, fiecare editor ascuns în spatele lor a scos capul pe ușă cu timiditate, mi-a strâns mâna, apoi s-a pitit înapoi în birou, de parc-ar fi fost sub asediu armat. Spre deosebire de colegii de la P și P, care stăteau la taclale pe holuri, personalul de la Grant Books părea să stea pitulat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fi. El în ea, scurt. Gimnastică a împreunării ? Tulbure magnetism, din care captezi, în clipe norocoase, incandescența bruscă, violentă? O regăsire instantanee și negare instantanee, da, da, o descărcare, prefera să nu-și amintească. Nu, nu voiasă-și mai amintească emoții, timidități, neputințe, nu, nu mai avea chef de complicații. O cunoscuse pe Ira în urmă cu ani. Micul său oraș de provincie... Urbea plină de tineri ingineri arhitecți medici din București, trimiși să participe la modernizarea vechiului orășel istoric. Irina lucrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e... străinul din noi, silit să se accepte străin... de propriul trup, nu doar de sufletul îmbătrânit și de mintea năclăită? Oroarea de propriul trup? Da, istețul Marga ar fi în stare de o astfel de isteață întrebare. Acea secretă timiditate pe care o aveam, ca adolescenți, și pe care o regăsim în preajma adolescenților, Herr Doktor? O potențialitate, doctore, un tremur. Camaraderie ilicită, care își creează cruzimile, dar nu pierde acordul incert, o amețeală muzicală, de aprilie, când drogurile primăverii injectează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o atracție imediată în dimineața în care ne cunoscuserăm (pe Seventh Avenue, cu Nancy), dar abia după ce am stat îndelung de vorbă, la înmormântarea lui Harry, am înțeles că s-ar putea lega ceva între noi. Într-un acces de timiditate, am tot amânat să o sun, dar apoi, într-o zi din săptămâna care a urmat, m-a invitat la cină la ea acasă și așa a început flirtul. O iubeam? Da, poate o iubeam. În măsura în care eram capabil să iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
whisky și dispăruseră înainte ca servitorii să-și dea măcar seama ce se petrecea. Perceptorul districtual reveni la bungalow-ul său și se așeză plin de îngrijorare. Iată-l acolo, râzând așa cum făcea doar cu un prieten apropiat - în ziua aceea, timiditatea îi dispăruse în mod miraculos - dar problema nu fusese rezolvată. Nu trebuia să-și uite responsabilitățile. Întoarse lucrurile pe toate părțile, dar nimic nu-i ridica moralul. Când bucătarul îi servi cina, căci era destul de târziu, fu și mai descurajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fața lui Alison se putea traduce prin „mi-e frică să zbor cu avionul, iar Săgețile Roșii mi-au propus să merg cu ei și să mă arunc cu parașuta“. Nu sunt sigură c-ar merge, a răspuns ea cu timiditate. Nu voia s-o supere pe Julia, când femeia se arăta atât de interesată de viața ei. Julia a țâțâit, din nou, din buze. —Păi, n-o să fii sigură până nu încerci, nu? În fond, nu mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
așa? — Nu ei, răspunse gânditor. Ceva ce îi însoțește, ca o umbră sau un miros. — Vin de departe. Și tot ce vine de departe te îngrijorează, fiindcă bunica mea a prezis că n-o să mori în deșert. întinse mâna cu timiditate, până o atinse pe-a lui. — Bunica se înșela de multe ori, adăugă. Când m-am născut, mi-a prezis un viitor negru și, cu toate acestea, m-am măritat cu un nobil, aproape un prinț. Surâse cu duioșie: — Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Se apropie respectuos și rămase descumpănit văzându-i decolteul și fusta crăpată ce lăsa să se vadă un picior, dar ea fu și mai încurcată când lumina unui felinar îi îngădui să-l vadă bine. — Ce vrei? întrebă cu oarece timiditate. — Nu, nimic - se scuză prostituata. Te-am confundat cu un prieten. Noapte bună! — Noapte bună! își văzu mai departe de drum și, două străzi mai jos, îi atrase atenția un zgomot surd ce devenea tot mai intens pe măsură ce înainta, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
amândouă asupra noastră. Tata m-a luat de mână și am pornit spre stația de autobuz. Ședeam pe niște scaune de lemn cu învelitori vișinii. Tata își sprijinise mâinile pe coapse și-și ținea spatele drept. A tușit puțin, cu timiditate, pe urmă s-a ridicat și s-a plimbat încolo și încoace, nu prea departe, fiindcă nu știa dacă funcționarul de la biroul cel negru n-avea ceva împotrivă. Tata transpira pe la subsuori, iar mâna îi tremura când a arătat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de ele. Inima îmi bătea asurzitor, cum bat clopotele de Paște. Ea își apăsa tălpile tot mai tare de pulpa mea, iar mie îmi creștea umflătura, apoi picioarele ei se aflau la mine în poală, iar eu le mângâiam cu timiditate. Ei îi plăcea, fără îndoială, căci nu mai spunea nimic și-și desfăcuse ușor buzele. Mai târziu, nu știu când, șosetele au fost scoase și degetele mele nu mai erau atât de timide. Ea respira profund și era încordată. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
față în față cu ochii deschiși, raze de soare tremură între noi, un covor albastru își desface valurile îndrăznețe înaintea noastră, din când în când câte un copil flutură leneș mâna către Noga, o văd apropiindu-se de ei cu timiditate, încercând să intre în jocurile lor, dar de multe ori tălpile ei goale, înfrânte se întorc la mine, eu strâmb din gura care nu vrea să îmi tulbure liniștea, pare că porțile s-au închis, zidurile s-au înălțat în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și nu mai are nici o șansă să ne întâlnească. Jim se duce să ia autobuzul. Cred că imită strategia lui Ben. Să sperăm că nu vor da unul peste altul. Iau metroul cu Daisy, Finn și Jennifer, care își manifestă timiditatea și în afara grupului. Nu scoate un cuvânt până la Earl’s Court, murmură un „ne vedem săptămâna viitoare“ și iese pur și simplu din vagon. Încep să le țin o predică lui Finn și lui Daisy, sugerându-le să se apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dar nu am încă asemenea curaj. Patrick m-a speriat grozav. Înainte, nu mi-ar fi luat atâta să-l ating pe Jake. Îmi amintesc cum l-am sedus pe Patrick, după ce săptămâni întregi m-a ținut la distanță cu timiditatea și pudoarea lui. Eram într-un bar, cu niște prieteni, m-am descălțat și am început să-i mângâi gleznele cu piciorul. Priveam cum se schimbă la față, apoi cum îi năvălește în obraz sângele cald, semn că-i plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
asigura imaginea. E prea mitocan. Acum exagerează din cauza anturajului pretențios și i se pare interesant să se holbeze în decolteurile noastre. Vijay, pe de altă parte, se uită oriunde, numai la sânii mei nu, și nu știu dacă asta e timiditate sau tâmpenie. Colțurile gurii îi sunt pline de grăsime și de sare de la chipsuri. Totdeauna l-am văzut murdărindu-se ca un porc în timp ce mănâncă. Îmi pare bine să te cunosc, Daisy, zice Vijay, strângându-i mâna. Finn chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ezoterismului templier, Amiens, Troyes, domeniul Sfântului Bernard, cu marginile lui Forêt d’Orient, Reims, Chartres, Rennes-le-Chateau și Mont Saint-Michel, loc al unui străvechi cult druidic. Iar desenul În sine amintește de constelația Fecioarei!” „Eu mă delectez cu astronomia, zise cu timiditate Diotallevi, și, pe cât Îmi amintesc, Fecioara are alt contur și numără, pare-mi-se, unsprezece stele...” Colonelul surâse cu indulgență: „Domnilor, domnilor, știți mai bine ca mine că totul depinde de felul cum se trasează liniile, și putem avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Contactează-l”, zise Garamond. „Cu grijă, căci depinde de preț. Și apoi, Încearcă să-l utilizezi și la miraculoasa aventură a metalelor”. Agliè păru bucuros să-mi audă vocea. Îmi ceru vești despre delicioasa Amparo, Îi dădui de Înțeles cu timiditate că era o poveste trecută, se scuză, făcu unele observații politicoase despre prospețimea cu care un tânăr poate deschide mereu noi capitole În viața lui. Îi pomenii de un proiect editorial. Se arătă interesat, zise că era bucuros să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Herdelea dădu din cap surâzând. Cunoștea relațiile casei. Venind deseori să se intereseze de Gogu Ionescu, aflase de la servitori toate amănuntele și chiar mai multe decât ar fi vrut. Lui Grigore îi plăcu înfățișarea modestă a tânărului și mai ales timiditatea lui, pe care zadarnic se silea să o ascundă. El însuși era sau cel puțin se socotea tot așa de dezarmat când întîmplarea îl punea în situații neașteptate. Îl luă de braț ca pe un vechi prieten, zicîndu-i: ― Fiindcă ne-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
botul de liliac, afurisit de frumoasă, cu părul ușor ondulat, culoarea lemnului de stejar. Stătea lângă mine fără să zică nimic, privindu-mă doar, apoi mă lua de un deget sau de-o șuviță de păr, cu prefăcută teamă și timiditate. Eu plecam imediat în altă parte, dar nu puteam să nu zâmbesc când o vedeam apropiindu-se. "Ce scorpie sînt!" - îmi șoptea câteodată. După vreo săptămână vorbeam din nou, dar amândoi evitam intimitățile. O conduceam iar spre casă, stăteam iar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
roșu, pe gât. Mă așez pe pat, pe cerga roșie, așa încît camuflajul e perfect. Sânt ușor emoționat, căci nici o tipă nu s-a gătit vreodată pentru mine ca tine, Nana. E în tine un amestec de tandrețe, duioșie și timiditate care îmi dă curaj. Mai e și altceva, dacă te privesc atent. Îți mângâi părul și te întreb de ce ești tristă. Nu e chiar tristețe ceea ce observ, e altceva, dar așa se întreabă. Eziți puțin, apoi îmi povestești. Ai o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]