984 matches
-
de silitor la materia lui, Nea Tomiță nu-mi pusese niciodată mai mult de opt, din pricina purtării. Totuși, când de la Cancelarie s-a cerut o listă cu cei mai buni din clasă la Română, ca să-i înscrie la concursurile de la "Tinerimea Romînă", Nea Tomiță m-a trecut și pe mine, printre alții, care aveau note mai mari de opt. Pe vremea mea, prin 1919―1920, concursurile la "Tinerimea Romînă" se țineau pe la sfârșitul anului școlar. Era prin mai. Toma Dicescu a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cei mai buni din clasă la Română, ca să-i înscrie la concursurile de la "Tinerimea Romînă", Nea Tomiță m-a trecut și pe mine, printre alții, care aveau note mai mari de opt. Pe vremea mea, prin 1919―1920, concursurile la "Tinerimea Romînă" se țineau pe la sfârșitul anului școlar. Era prin mai. Toma Dicescu a intrat în clasă și, după ce i-a strigat pe cei care aveau să se prezinte la concursul de la "Tinerime'', a ținut următorul logos: ― Băgați-vă bine în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Pe vremea mea, prin 1919―1920, concursurile la "Tinerimea Romînă" se țineau pe la sfârșitul anului școlar. Era prin mai. Toma Dicescu a intrat în clasă și, după ce i-a strigat pe cei care aveau să se prezinte la concursul de la "Tinerime'', a ținut următorul logos: ― Băgați-vă bine în cap ce am să vă spun! O să vă dea o lucrare... un subiect din acelea pe care le-am făcut și răsfăcut tot anul... așa că n-are de ce să vă fie teamă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Trebuia să scriu una dintre poveștile pe cape le auzisem! Începui să mă neliniștesc. Trecuse un sfert de oră, în care timp muiasem tocul în călimară de 7―8 ori, iar coala de hârtie, frumos ștampilată în colțul din stânga cu "Tinerimea Romînă" era tot albă! Și colegul meu de clasă, Constantinescu Dumitru, un băiat foarte talentat și cu trei ani mai mare ca mine, scria de zor!... Iar eu nici nu mă hotărâsem încă ce poveste să scriu... Și deodată, ca
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
zâne... cu Feți-Frumoși... cu Zmei, cu... în fine... n-a găsit de scris altceva decât isprăvile unor hoți! Numai hoți și haiduci... N-ai să faci nici o ispravă! Cine știe ce gogomănii ăi fi scris! Crezi că o să le placă ălora de la "Tinerimea" povești de astea? Deși mă făcusem mic și mă cuprinsese sfiala și-mi părea rău de timpul pierdut în dimineața aceea frumoasă de primăvară, totuși cutezai să-i răspund: ― Eu nu-nțeleg de ce ești atât de-nverșunat? Ce, numai mie îmi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Ai auzit ce-i dă prin gînd?! Haiduc?! Cine a mai pomenit haiduci pe vremurile astea? ― Dacă n-a pomenit, o să pomenească cu mine! ― Ah, zevzecule, mă apostrofă tata din nou, d-aia n-ai să faci nici o ispravă la "Tinerime", că-ți umblă prin cap numai blestemății. Masă e asta, ori foc? ― Ce sânt eu de vină, dacă tu ai nervi?... ― Te poftesc să fii cuviincios. Și dacă mai îndrăznești să ai atitudinea asta impertinentă față de tat'tu, pe viitor
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la cine știe ce binecuvîntare! În ziua aceea am mâncat la masă cu Ana, care-mi spusese povestea celor "Cinci pungași isteți"! * Desigur că după aprecierile prea puțin favorabile ale tatii asupra subiectului ales de mine la concursul de Limba română de la "Tinerime", era exclus să mă aștept la vreun rezultat frumos. Așa că, în ziua când s-a anunțat la liceu împărțirea premiilor la "Ateneul Romîn'', am fost la fel de impresionat ca și când aș fi aflat că acceleratul de Timișoara va pleca din Gara de Nord la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de dimineață! ― Zău, mă, că ai luat premiu! Te-a strigat președintele Nae Dumitrescu, pe scenă, și ai noștri, au spus că lipsești. ― Pe onoarea voastră, mă? ― Pe! Zău, dacă-ți spunem, ce naiba!? Auzi, că să te duci la sediul "Tinerimii" și să-ți iei premiul: niște cărți și diploma! ― Să fiți voi afurisiți, că nu mă duceți? ― Să fim, mă, na..., ce mai vrei? Mai întreabă și pe alții, dacă nu ne crezi! ― Bine, mă, vă cred, dacă v-ați
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
stăruitoare cu voi, la Limba maternă, timp de un an, nu numai că n-a fost zadarnică, dar a dat rezultate la care nu mă așteptam! Colegul vostru, Băjenaru, a obținut premiul al treilea la concursul pe țară de, la "Tinerimea Romînă"! Nu este numai un succes al lui, personal, ci este un succes al clasei voastre, ba mai mult decât atît: un succes al liceului vostru! (Aci mă simții obligat să mă ridic în picioare, cu mâna lui pe capul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pentru că ne aflăm la sfârșitul anului școlar ― ultimele zile de învățămînt ale mele! Anul școlar viitor mă va găsi pensionar... Colegul vostru mi-a hărăzit bucuria neașteptată ca un elev de-al meu să fie distins cu un premiu de "Tinerimea Romînă"! Acum nu înțelegeți voi prea mult; mai târziu, o să vă dați seama de însemnătatea acestui lucru atât de mic în aparență. Să trăiești, Băjenarule! De felul meu eram cam zurbagiu în școală și nu pierdeam nici un prilej ca să fac
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o postură cu totul neașteptată și aproape de necrezut pentru un școlar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Tata nu s-a arătat prea impresionat de toată povestea asta. În schimb, mama nu știa ce să-mi mai facă de bucurie! A mers cu mine la sediul "Tinerimii Romîne", ca să-mi iau premiul și diploma, și-acolo n-a mai încetat tot timpul ― mă făcusem roșu ca un rac fiert de rușine: "Fiul meu, în sus, fiul meu, în jos" ― încît a trebuit să-i șoptesc, cu riscul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mă făcusem roșu ca un rac fiert de rușine: "Fiul meu, în sus, fiul meu, în jos" ― încît a trebuit să-i șoptesc, cu riscul de a o supăra: "Mai taci, mamă, din gură, ce naiba?!" Pe lângă cărți și diplomă, secretarul "Tinerimii" mi-a dăruit și o mapă foarte frumoasă, cu două scoarțe de pânză roșie, în formă de caiet, cu vreo șase coale de sugativă, înăuntru, pe care am păstrat-o până astăzi! Mama, în culmea fericirii, m-a plimbat cu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Nicu Marinescu, spiridușul clasei. ― Tocmai voiam eu să vă propun că n-ar fi fost trupa completă fără sufleur! Al vostru sînt! Până atunci, în decurs de șapte ani, nu pătrunsesem în "Cancelaria Profesorilor", decât cu cu prilejul premierii la "Tinerimea Romînă". Intrarăm întîi la Secretariat și așteptarăm foarte puțin, când ușa la "Cancelaria Mare" se deschise și în prag apăru Avram Todor, care ne făcu semn: ― Poftiți, domnilor... elevi! ― Cum, în "Cancelaria Mare"?!! întrebarăm toți odată, uimiți la culme. ― Da
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și atunci numai dacă obținuse note bune în cursul săptămânii. Mă lega multă simpatie de acest coleg, pentru încrederea pe care mi-o acordase cândva, cu toate că era mai vârstnic decât mine cu vreo trei ani. Cu prilejul concursurilor de, la "Tinerimea Romînă", când veneau în Capitală elevi și eleve de la toate liceele din țară, cunoscuse o fată dintr-a VI-a de la liceul din Iași, se-ndrăgostise de ea și, la despărțire, cei doi se hotărâseră să-și scrie. Cum nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Îi plăceau ritmurile latino. De ziua lui Thomas, chiar cu sărbătoritul! Chiar ea Îl Învățase; acesta nu știa nici vals! Ce vremuri fuseseră cîndva! El, mai tîrziu, se revanșase, arătîndu-i Rusoaicei cum poate fi stricat un om bătrîn, nu doar tinerimea: o Învățase rock! Antonia dansa și cazaciocul, ca un bărbat, dar, exagerînd puțin, cazaciocul putea fi socotit, comparativ, un dans de caracter; rock-ul și vărul lui twist-ul erau pentru nebuni, schimbaseră fața lumii smintiții, nimic nu mai era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
naeionesciene. În prefața cărții sale, Ion Petrovici scrie: „Dintre punctele atinse, autorul atribuie o însemnătate specială criticii pe care a făcut-o metodei bergsoniene, a cărei modă strălucitoare a câștigat o bună parte a intelectualilor noștri și mai ales a tinerimii noastre studioase.“ Poziția metafizică pe care se situează Petrovici nu este potrivnică numai lui Bergson, ci și gândirii lui Nae Ionescu, așa cum se poate vedea în continuarea prefeței sale: „Deosebit de convingerea profundă că bergsonismul - cu tot prestigiul și cu toate
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
era proprietarul mansardei. ― Bogăția nu constituie o superioritate, e un bun temporar. Adevărata bogăție e a creierului. ― O știe și ea. I-am demonstrat-o ori de câte ori s-a ivit prilejul. În anul I de facultate ne-am înscris la concursurile "Tinerimii romîne", eu ― mai mult îndemnată de Cici. Au participat peste 800 de. studenți și studente de la toate universitățile din țară. ― Și rezultatul? Ai obținut premiul întîi? ― Nu, al doilea. ― Și Cici? ― N-a căpătat nimic. Nici o mențiune măcar. Deși s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Actul oficial de naștere a primei avangarde autohtone se înregistrează abia în 1924, la 15 ani după explozia futurismului italian, la opt ani după Dada și la șase ani de la debutul constructivismului german, olandez și rus, odată cu „Manifestul activist către tinerime“ al revistei Contimporanul (dublat de efortul revistei-satelit Punct), în momentul în care, la Paris, André Breton și comilitonii săi lansau „Primul manifest al Suprarealismului“. Manifestul va fi prompt semnalat și comentat de către Vinea & Co, fără a crea emulație; Contimporanul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
istoric în evoluția artei noastre, un punct clar de definire răspicată în conștiința critică a unei rupturi, a unei noi sensibilități apte să impună un alt orizont de receptare a valorilor”. Momentul e reprezentat de sciziunea creată cu ocazia Expoziției „Tinerimii Artistice” între „grupul seniorial” refractar față de inovația postimpresionaistă și „îndrăznelile artistice ale noii generații”. Sînt citate și alte puncte de schimbare artistică radicală: în Anglia - expoziția de picturi postimpresioniste de la Grafton Galleries din Londra, organizată de Roger Fry. În America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
gazetar social-cultural activ, autor al unui volum-dicționar de Figuri contimporane din România (1909) și realizator al primului catalog de muzeu de la noi (în 1908, la invitația lui A. Simu), se remarcă îndeosebi printr-un text plasat în deschiderea catalogului Expoziției „Tinerimii Artistice“: „Cuvînt despre frumos“. Pe baza unei argumentații estetice idealiste, parțial influențată de „estetica urîtului” a germanului Karl Rosenkrantz, Cornel susține direcțiile moderne postimpresioniste și primitiviste ilustrate de lucrările „gauguinistei” Cecilia Cuțescu-Storck, ale lui I. Theodorescu-Sion, Fritz Storck și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
autohtone rămîne prietenul și colegul său Tudor Arghezi, care va susține, în articole combative și expresive, creațiile lui Brâncuși, Pascin, Iser, Pallady, Rodica Maniu, Vermont, Dărăscu, Ressu, Luchian ș.a. împotriva rezistențelor oficiale, cronicînd cu aplomb exigent edițiile succesive ale saloanelor „Tinerimii Artistice”; articolele de susținere din Seara (1913-1914) ale sculptorului Brâncuși și ale pictorului J. Pascin, artiști moderni originari din România, afirmați în Franța și respinși acasă, merită mai mult decît o simplă consemnare. Din păcate, după război, activitatea lui Arghezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Textul începe cu o profesiune de credință postsimbolistă: deși simbolismul - afirmă autorul - „e o adevărată fază, o etapă neceară spiritului omenesc, și nu, cum cred unii, o simplă mișcare de tranziție, după ani de luptă, cînd aducea garanții serioase viitorului, tinerimea, sub diverse pretexte, îi întoarce spatele”. Cît despre noul curent viitorist... adolescentul nu face economie de platitudini: „Futurismul corespunde unei epoce interesante a artei moderne”, creditîndu-l cu aceste cuvinte ale lui Goethe: „lăsați mustul să fermenteze, va da vin”. „Exagerările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe omul modern în săli de cinema, în reportaje, în cărți de știință, în biografii, în memorii, în rapoartele exploratorilor”. Ultima metamorfoză ar fi „romanul poem în care tema trăiește eliptic”. Nu sîntem departe de ideile-slogan ale „Manifestului activist către tinerime“, dar nici de atitudinile asemănătoare ale unor poeți precum Tudor Arghezi (este cunoscută polemica sa cu „incolorul” Liviu Rebreanu...), pentru care romanul era o extensie poematică. Această fugă înainte a artei vede în inovația/revoluția permanentă o promisiune de autenticitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o etapă eclectică, fără orientare doctrinară precisă, dar - tocmai de aceea - foarte receptivă la modificările de sensibilitate ale epocii. Prima etapă acoperă intervalul 1922-1924, fiind cuprinsă — mai exact — între momentul înființării revistei și perioada imediat premergătoare publicării „Manifestului activist către tinerime“. În acești doi ani, Contimporanul, autointitulat „organ al constructivismului românesc”, apare cu o periodicitate aproape lunară — cea mai bună din relativ îndelungata, dar discontinua, sa istorie — și, rămînînd esențialmente o publicație intelectuală, păstrează un pronunțat caracter social-politic. Excercițiul predadaist al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
furat hoțește puterea politică prin gîtuirea nocturnă a voinței populare, se pregătește a întina și Cugetarea românească, era necesar, imperios necesar, ca măcar gîndirea tinerei generații să rupă lanțurile sale prometeice și să-și ia zbor liber”. Apelul său către „tinerime” pune accent pe „gîndire”, pe „cugetare”, indicînd faptul că revista e una în primul rînd intelectuală. Dacă însă N. Lupu elogiază meritele „înaintașei” cvasiomonime din Iași, la rubrica „Povestea vorbei”, adevăratul articol-program - nesemnat, dar aparținîndu-i indubitabil lui Ion Vinea - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]