982 matches
-
din susținătorii revistei „Ghilușul” (1912-1914), editată de Șt. St. Tuțescu în scopul „de a culege mărgăritarele poporului”. Schițe, legende istorice, versuri și material folcloric i-au mai apărut în „Analele literare, politice, științifice”, „Familia”, „Lupta”, „Foaia poporului”, „Albina”, „Revista noastră”, „Tinerimea română”, „Doina doinelor”, „Aurora”, „Opiniunea publică”, „Ion Creangă”, „Șezătoarea”, „Dobrogea jună”, „Epoca”, „Milcovul”, „Gazeta Transilvaniei”, „Noua revistă română” ș.a. A mai semnat Hristian N. Țapu. Ț. prospectează toată Muntenia (îndeosebi fostele județe Teleorman și Vlașca), Moldova și o arie din
ŢAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290060_a_291389]
-
Familia română” de la Oradea (din 1998), unul dintre conducătorii Editurii „Alexandru cel Bun” și președinte (din 2000) al Fundației „Casa Limbii Române” din Cernăuți. T. debutează în presa locală cu versuri, în 1962. Mai colaborează la „Concordia”, „Bucovina”, „Glasul Bucovinei”, „Tinerimea Moldovei”, „Cultura”, „Nistru”, „Buletinul «M. Eminescu»”, „Literatura și arta”, „Literatorul”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Septentrion literar” ș.a., precum și la numeroase alte periodice din Ucraina și Serbia. Prima carte, Harpele ploii, i-a apărut în 1981, fiind urmată de altele
TARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290085_a_291414]
-
la Institutul „Maxim Gorki” din Moscova (1985-1987). Va lucra ca redactor la ziarul „Viața satului” (1969-1971), Radio Chișinău (1971-1974), Editura Lumina (1974-1977), la săptămânalul „Literatura și arta”, iar din 1987 în calitate de consultant la Uniunea Scriitorilor din RSS Moldovenească. Debutează în „Tinerimea Moldovei” (1968), iar editorial cu volumul Scuzați pentru deranj..., apărut în 1974. Este laureat al mai multor concursuri și festivaluri ale umoriștilor din România. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1993, 1995). Umorist din stirpea lui Al.
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
printre care J. H. Campe și Marmontel. Traduceri: Moralnice sentenții sau folositoare pilde, Buda, 1813; Pavel Kengyelácz, Istoria universală sau a toată lumea, Buda, 1824; Leopold Schiemann, Pruncii cei părăsiți, Buda, 1830; J. H. Campe, Theofron sau Iscusitul sfătuitoriu pentru neiscusita tinerime, Buda, 1833; Marmontel, Adelaida sau Păstorița alpicească, Buda, 1836; Leopold Șimann, Doi prunci părăsiți..., Buda, 1850. Repere bibliografice: Primii gramatici români bănățeni, „Foaia diecezană”, 1922, 24-25; Iorga, Ist. lit., III, 321-324; Tomescu, Calendarele, 74-76, 119-121; Dicț. lit. 1900, 848; Păcurariu
TEODOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290146_a_291475]
-
se angajeze de la șaisprezece ani ucenic-vânzător la un negustor din Stănișești, între 1911 și 1916 fiind vânzător la un magazin din Bacău, ani în care termină, în particular, și gimnaziul. Debutează, cu versuri, în 1914, la „Revista copiilor și a tinerimii”. Continuă să publice poezii, schițe și povești în „Universul literar”, „Mișcarea” ș.a. Din 1916, încorporat, participă la acțiunile militare până la sfârșitul războiului. Scoate, în primul an de apariție cu I. Tedescul (Barbu Nemțeanu), o vreme singur, ulterior cu D. Iov
TERZIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290158_a_291487]
-
schițe și povești în „Universul literar”, „Mișcarea” ș.a. Din 1916, încorporat, participă la acțiunile militare până la sfârșitul războiului. Scoate, în primul an de apariție cu I. Tedescul (Barbu Nemțeanu), o vreme singur, ulterior cu D. Iov, „Biblioteca copiilor și a tinerimii” (București, Chișinău, 1918-1922). Secretar de redacție la „Chemarea” lui N. D. Cocea (București, Chișinău, 1918-1920), pleacă din 1920 la Chișinău, de unde va trimite corespondențe cotidienelor „Adevărul”, „Dimineața”, „Lupta” și „Flacăra”. Un timp îndeplinește și funcția de inspector al artelor pentru
TERZIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290158_a_291487]
-
dramatice. La „Generația viitoare”, în perioada în care începe să se tipărească sub titlul „Generația nouă” (februarie-iulie 1890), figurează ca prim-redactor și publică schițe și scenete în versuri. Este, de asemenea, membru în comitetul de redacție la „Revista Societății «Tinerimea română»” (1882-1890), „Literatorul “ (1883), „Analele literare” (1885-1886), secretar de redacție la „Petrolistul” (1916), redactor la „Binele public” (1882), „Națiunea” (1883), „România literară” (1883-1884), „Universul” (1886-1889), „Moftul român” (1902), „Voința națională” (1908) și, probabil, la „Constituționalul”, „Biciul” (1901), „Moș Teacă”. Alături de
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
TINERIMEA OLTEANA, publicație apărută la Craiova, ca bilunar, la 5 martie și la 20 martie 1935, cu subtitlul „Literatura, arta, știința”. În articolul-program, intitulat Cuvânt înainte și semnat de comitetul de redacție, se afirma că T.o. va fi „revista literară
TINERIMEA OLTEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290190_a_291519]
-
iar din 1937 I. Șamis. Devine publicație independentă începând cu 1931. Între 28 iunie 1941 și 21 august 1944 nu apare. Este reluat la 22 august 1944, la Chișinău, sub titulatura „Tineretul Moldovei”, iar din iunie 1950 sub aceea de „Tinerimea Moldovei” până la 20 martie 1990, când revine la denumirea „Tineretul Moldovei”. Între redactorii de după 1944 se numără Vladimir Galiț, P. Cranga, N. Dârul, V. Babilunga, I. Josul, F. Casian, Aureliu Busuioc, Vasile Spinei ș.a. Rubrici permanente: „Gaudeamus”, „La steaua...”, „Debut
TINERETUL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290189_a_291518]
-
în calitate de consilier juridic al Primăriei de Negru din București. În ultimii ani de viață, membru al Societății de Orientalistica, inițiază primul curs de limbă și literatura japoneză la Universitatea Populară din București (1966-1969). Colaborează la „Rampă”, „Revista copiilor și a tinerimii”, „Teatrul”, „Lectură”, „Comedia”, „Cuvântul”, „Gazeta tribunalelor”, „Dimineață”, „Studia et Acta Orientalia”, „Secolul 20” ș.a. Călătoria pe care o întreprinde în toamna anului 1917, de la Odessa, prin Moscova, Celiabinsk, Irkutsk, Karbin, Vladivostok, până în Japonia (unde rămâne aproape cinci ani), observațiile pe
TIMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290183_a_291512]
-
gazetar. Urmează studii de medicină și drept, fără a le finaliza. Va fi redactor-șef la „Aurora”, secretar de redacție la „Adevărul literar și artistic” și secretar general în Ministerul Artelor (1946-1948). Debutează în 1918, la „Biblioteca copiilor și a tinerimii”, cu poezie, iar editorial cu „romanul” Avantajul de a fi câine, apărut în 1938. Scrie la publicații de stânga - „Aurora”, „Adevărul”, „Cuvântul liber”, „Șantier”, „Reporter”, „Dimineața”, „Facla”, „Libertatea” ș.a. -, iar după război e prezent în „Urzica”, „Contemporanul”, „Teatrul”, „Almanahul literar
TITA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]
-
atracțiozitatea proprie romanului popular, Anotimpuri de trecere poate trimite la Cezar Petrescu (Calea Victoriei, de pildă) ori la Petru Popescu. Publicistică de atitudine în chestiuni literare și culturale, dar vizând și moralitatea publică, pagini scrise cu aplomb eseistic adună volumele Avântul tinerimii (1994), Prostia la români (1997) și Politica literară și viceversa (2002). SCRIERI: Povestiri cu pensionari, București, 1993; ed. 2, pref. Eugen Simion, Timișoara, 1996; Avântul tinerimii, București, 1994; Prostia la români, București, 1997; Anotimpuri de trecere, București, 1998; Politica literară
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
culturale, dar vizând și moralitatea publică, pagini scrise cu aplomb eseistic adună volumele Avântul tinerimii (1994), Prostia la români (1997) și Politica literară și viceversa (2002). SCRIERI: Povestiri cu pensionari, București, 1993; ed. 2, pref. Eugen Simion, Timișoara, 1996; Avântul tinerimii, București, 1994; Prostia la români, București, 1997; Anotimpuri de trecere, București, 1998; Politica literară și viceversa, București, 2002; Suburbanele Bucureștilor urmate de nuvela Fratele meu geamăn, postfață Nicolae Bârna, București, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Iliescu, „Povestiri cu pensionari”, „Arc”, 1994
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
mișcări. Dar cine a pus la cale atacul germanilor de la sala Slătineanu? Partidele politice au aruncat vina unul asupra celuilalt, iar adevărul n-a putut fi precizat niciodată. Adevărul este că oameni din amândouă partidele, cu simpatii franceze, au împins tinerimea asupra germanilor. Atât s-a putut ști cum că cele dintâi întruniri și conciliabule studențești s-au adunat la școala de medicină a doctorului Davila.4 Ministerul Lascăr Catargiu s-a prezentat în fața Camerei la 12 martie. Camera era în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
colț cu strada Doamnei. 136. În spatele clădirii în care funcționează și azi restaurantul Capșa (Calea Victoriei nr. 34, cu o firmă modestă la intrare: „Casa Capșa, fondată 1852“), s-a aflat, înainte de Casa Lahovary 137, în care se află instalat Clubul tinerimii, era o veche casă boierească cu un portal sculptat după modelul celor mai multe case boierești ale vremii. Modernismul a abătut-o, deși acel portal prezenta un interes oarecare ca document al epocei. Localul în care este instalat ziarul L’Indépendance Roumaine
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
În casa lui Emanoil Lahovary (zidită de banul Dumitrache Ghica, parte a fostei reședințe domnești din anii 1812-1828), situată în fața sălii de teatru Odeon de astăzi a funcționat, de prin 1880 până în anii celui de al Doilea Război Mondial, Clubul tinerimii, întemeiat în 1867. 138. Localul de pe Calea Victoriei al cotidianului L’Indépendance Roumaine - în care au avut loc primele proiecții de cinematograf din București, în mai 1896 - se afla aproximativ pe locul pe care s-a construit blocul Comedia (Calea Victoriei nr.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Dimitrie Ghica; avea sediul în casa Török, la etaj, deasupra cofetăriei Fialkovsky. 217. La parterul Hotelului Fieschi, amintit mai sus. Spre a-și face publicul o idee de grija ce au pus întotdeauna învățătorii de pe vremuri la educația morală a tinerimii, voi adăuga cum că în curtea acestei cafenele era instalată și o casă de prostituție ținută de o femeie, foarte cunoscută pe vremuri, numită Pupăza sau Pica. Autoritatea școlară niciodată nu a intervenit ca elevii să nu mai frecventeze acest
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un opozant sistematic care combătea toate actele guvernului, toate proiectele de legi, tot ce venea de la adversar. Bineînțeles, popularitatea lui Ion Deșliu era numai de suprafață, păturile adânci ale poporului nu-l cunoșteau. Un orator apreciat de public și de tinerime era George Brătianu, deputat conservator disident din Pitești, om de talent, care vorbea frumos. Faima lui n-a durat mult.349 176 bucureștii de altădată conservatoare și de către principele Carol, declarându-i hotărât acestuia: „dacă țara va fi pusă în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și vă mulțumesc din inimă. Voi păstra-o ca una din cele mai prețioase amintiri ale timpurilor prin care trecurăm. Ajuns la capătul carierei și căutând să mă asigur de viitorul țării mele, îmi place să-mi arunc privirile asupra tinerimii, nu numai a Franței, dar și a popoarelor menite a fi prietenele noastre și cu bucuria speranței o văd însuflețită de simțimânte atât de bune. Junimea română este studioasă, sățioasă de progres, pasionată pentru libertăți. O felicit, dar iată ce-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din partea tineretului radical și liberal care considera Franța o țară a libertății și demo crației, opusă Germaniei despotice (am aflat astfel în TEL., în numerele din mai 1874, relatări despre asemenea mesaje primite de Thiers chiar din Australia, Peru etc.). Tinerimea statuia lui mihai viteazul cauză de turburări studențești În noiembrie 1874 într-una din sălile Universității era instalată școala preparatoare de bacalaureat. Într-o bună dimineață un coleg comunică elementelor militante, printre care mă număram, cum că se pune la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
erau în sala alegerii, și anume Tase Scorțeanu, Mihuleț și unu Tănăsescu, funcționar destituit pentru delapidare [și alții,] ieșind în balconul Primăriei, comandară bandelor «dați băieți!» Imediat se începu goana generală. anul 1875 255 Bandiții năvăliră asupra alegătorilor și spectatorilor; tinerimea universitară și liceală mai cu osebire era obiectul unei goane speciale. Capete sparte, oameni călcați în picioare, târâți de păr, douăzeci de bandiți și sergenți polițienești grămădiți asupra unui singur om etc. O teroare generală, tobele și trompetele sunând, jandarmi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
publică următoarele protestări ale evreilor: Întâia: „D-lui redactor al Românului: Convinși că următoarele rânduri vor avea distinsa fericire să capete aprobarea d voastră, vă rugăm să binevoiți a le da adăpost în stimabilul dv. ziar. Societatea «Românizarea», compusă din tinerimea israelită română, ale că rei tendințe sunt: propagarea simțimintelor de patriotism, de limbă și moravuri românești, declară că respinge cu indignare orice solidaritate cu ziarele străine care au răspândit injurii și invective contra României. Societatea «Românizarea» protestă cu energie contra
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
35 000 de puști), în timp ce din Transilvania, după un calcul incomplet au fost trimiși 124 700 de „franci aur“ (Stoean; Pană, Independența, p. 98). Totodată, din provinciile amintite au venit și s-au înrolat în armata română numeroși voluntari. Clubul tinerimii din București face o subscripție care va rămâne în permanență deschisă pentru armată. Președintele clubului, P.E. Schina, trimite primului ministru suma însoțită de o adresă. Ion Brătianu răspunde personal printr-o scrisoare publicată de ziare. La începutul lunii mai moare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
125; Select 119; Volta: 124 circul: Hutemann, Kremsler, Sidoli, Suhr, Cișmigiu (grădina): 113, 117, 142, 150, 170, 188, 224, 234, 258, 337, 405 Clubul muncitorilor din București: 127 Clubul Român: 132 Clubul studenților universitari din Bu curești: 127, 299 Clubul tinerimii: 119, 139, 364 Cofetăria: Baltador (Paltator) 118, 131; Con stantinescu, Iorgu 54, 131; Fialkovsky 131, 136, 160, 303; Giovanni 131; Nestor 116; Pascu 131; Rădulescu 131; Riegler 120; Tănăsescu (frații) 116, 131 Colaro (hotelul; birtul; restaurantul) 133 Colegiul Sf. Sava
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
profesor de limba franceză în 1943. A predat întâi la Târgoviște, apoi la București, la Ploiești și din nou, din 1964, la București (între timp - din 1948 - predase limba franceză în diverse școli mărginașe din București). A scris în „Amicul tinerimii” (1933), în revista „Comentar” și în „Cadran”. Semnătura sa a mai apărut în „Universul literar”, „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară”, „Revista de filosofie”, „Vatra”, „Tribuna”. Membru al Academiei de Științe Sociale din Bologna, al Societății Internaționale de Istoria
FLORESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287032_a_288361]