1,440 matches
-
era deseori însoțit de marca tipografului, la început foarte simplă, reproducînd semnul pe care îl trasa pe baloții pe care îi expedia. Textul începea chiar de la prima față a primei file. Cum această pagină avea tendința să se deterioreze, unii tipografi nu începeau să tipărească decît pe spatele primei file. Apoi, au fost nevoiți să tipărească pe prima pagină rămasă liberă titlul lucrării, prescurtat în două sau trei rînduri. Mai tîrziu, spațiul rămas liber sub titlu a fost umplut cu o
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
pe spatele primei file. Apoi, au fost nevoiți să tipărească pe prima pagină rămasă liberă titlul lucrării, prescurtat în două sau trei rînduri. Mai tîrziu, spațiul rămas liber sub titlu a fost umplut cu o ilustrație, cel mai adesea marca tipografului sau a editorului. Aceasta a căpătat atunci o funcție publicitară (reproducînd firma editurii) și decorativă, încărcîndu-se cu ornamente simbolice și alegorice. În sfîrșit, sub ilustrație sau marcă, au fost indicate treptat locul editării, adresa librarului care vindea lucrarea și data
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
jumătate a secolului al XVI-lea. Colophonul a putut atunci să se reducă și adesea să dispară; totuși actuala noastră casetă tipografică este urmașa colophonului. II. Ilustrarea cărții Primele decorări ale cărții tipărite au fost cele ale manuscrisului. La început, tipografii au lăsat în grija ilustratorilor să picteze literele ornate și, pînă la începutul secolului al XVI-lea, unele texte tipărite au continuat să primească miniaturi, ancadramente, "picioare de muscă" și capete de rînd colorate. Atunci cînd cartea tipărită avea propria
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
și capete de rînd colorate. Atunci cînd cartea tipărită avea propria decorație, pictorii și ilustratorii mai interveneau uneori pentru a da strălucire lemnului. 1. Gravura în lemn. De fapt, multe incunabule au scăpat ilustratorilor și au rămas fără decorație; astfel, tipografii au ajuns să-și decoreze singuri edițiile, folosind bucăți de lemn gravat. Fiind în relief, acestea se asamblau cu ușurință în formă, alături de caracterele tipografice; astfel, textul și imaginile puteau fi tipărite în același timp. Chiar din 1460, Albert Pfister
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
au ajuns să-și decoreze singuri edițiile, folosind bucăți de lemn gravat. Fiind în relief, acestea se asamblau cu ușurință în formă, alături de caracterele tipografice; astfel, textul și imaginile puteau fi tipărite în același timp. Chiar din 1460, Albert Pfister, tipograf la Bamberg, practica această îmbinare în edițiile sale. Astfel, decorarea tipărită se extinde progresiv la diversele părți ale cărții, care erau înfrumusețate înainte de către ilustratori: litere ornate, ancadramente de pagină, ilustrații la începutul lucrărilor și în părțile cele mai importante
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
erau înfrumusețate înainte de către ilustratori: litere ornate, ancadramente de pagină, ilustrații la începutul lucrărilor și în părțile cele mai importante, viniete presărînd textul. Introdusă în Germania înainte de descoperiea tiparului, gravura în lemn a pătruns repede în cartea tipărită. Erhard Ratdolt, tipograf la Veneția începînd din 1476, apoi în orașul său natal, Augsbourg, pînă în 1522, a fost un pionier în acest domeniu. Ilustrarea cărții germane a beneficiat atunci de intervenția unor artiști remarcabili, în aceeași măsură pictori și gravori, între care
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
din cărți de rugăciune, care au fost marele succes al editării pariziene timp de jumătate de secol (1485-1535). Toate erau ilustrate din abundență cu subiecte importante gravate în lemn și cu ancadramente pe aproape toate paginile. 2. Gravura în metal. Tipografii au putut folosi plăcile de metal gravate în relief și să le asambleze în formă alăuri de caractere tipografice, dar adevărata tehnică a gravurii în metal era taille-douce. În loc să se păstreze desenul îndepărtîndu-se materia care îl înconjura, ca în taille
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
tipărită, dar, din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, a dominat ilustrarea timp de două secole. Care sînt motivele acestei reînsuflețiri? N-a existat nici o schimbare în producerea cărții și problema dublului tiraj va continua să se pună tipografilor în aceiași termeni. Ceea ce s-a transformat a fost tehnica taille-douce. Înainte, plăcile de aramă erau turnate, apoi suprafața lor era ridicată sau bătută cu ciocanul; ele aveau grosimea diferită și suprafața neregulată. Pentru a înlătura aceaste inconveniente, gravorii preferau
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
pregătirea lucrării și de realizarea sa tipografică. Dar piața și concurența limitau tirajele. Dacă erau prea scumpe, lucrările nevîndute se acumulau, iar capitalurile antrenate erau blocate. În plus, de îndată ce apărea o lucrare de succes, era imediat contrafăcută de un alt tipograf, încît difuzarea mare a unui text se exprima mai curînd printr-o înmulțire a edițiilor decît prin tiraje ridicate. Biblia lui Gutenberg a fost trasă în 300 de exemplare, fără îndoială, dar multe ediții, anterioare anului 1480, s-au mulțumit
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
secolul al XV-lea cu o pleiadă de scriitori și de erudiți ca: Poggio, Enea Silvio Piccolimini (Pius al II-lea), Lorenzo Valla. Revigorarea literaturii antice era principala preocupare a umanismului, care a găsit în tipar un instrument de calitate. Tipografii difuzează textele clasice păstrate în Evul Mediu, dar aceste scrieri sînt revăzute. Umanismul face o selecție a manuscriselor și inventează critica textuală; înlocuiește vechile comentarii cu cele ale lui Beroaldo, Mancinelli, Sabellico etc. În același timp, tipografia prezintă publicului savant
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
fondate Colegiul celor Trei Limbi la Louvain (1520) și Colegiul Regal la Paris (1530). Caracterele ebraice au apărut mai întîi tot în citate, dar cea mai mare parte a cărților tipărite în întregime în limba ebraică au fost realizate de tipografi evrei pentru comunitățile evreiești. Expansiunea textelor clasice se completa cu o multiplicare a traducerilor lor, extinzînd o piață saturată de texte originale și venind în întîmpinarea dezvoltării limbilor naționale. Regii încurajau traducerea clasicilor de către scriitori talentați: Claude de Seyssel, Mellin
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cărții ilustrate: culegeri ample de Vésale și de Charles Etienne pentru anatomie, de Brunfels și de Fuchs pentru botanică, de Gessner și de Belon pentru zoologie, de Agricola pentru mineralogie etc. Toate acestea au fost posibile prin acțiunea eficace a tipografilor și a editorilor, care nu s-au mulțumit să fie tehnicieni abili și buni comercianți, ci au știut să participe și la lucrurile de spirit și să fie ei înșiși erudiți. Nu putem cita aici decît cîteva figuri caracteristice. La
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
și să fie ei înșiși erudiți. Nu putem cita aici decît cîteva figuri caracteristice. La Basel, Jean Amerbach se străduiește să ofere texte corecte din Sfinții Părinți; Jean Froben, editor și prieten al lui Erasmus, și o întreagă pleiadă de tipografi dau acestui oraș un loc de frunte în lumea cărții la începutul secolului al XVI-lea. Italia este bogată în tipografi umaniști; Aldo Manuzio îi depășește pe toți. Mai întîi profesor, el deschide un atelier tipografic la Veneția în 1494
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
ofere texte corecte din Sfinții Părinți; Jean Froben, editor și prieten al lui Erasmus, și o întreagă pleiadă de tipografi dau acestui oraș un loc de frunte în lumea cărții la începutul secolului al XVI-lea. Italia este bogată în tipografi umaniști; Aldo Manuzio îi depășește pe toți. Mai întîi profesor, el deschide un atelier tipografic la Veneția în 1494; pînă în 1515, tipărește 150 de lucrări, preocupîndu-se în mod deosebit de publicarea autorilor greci; el se înconjoară de un cerc strălucit
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
răspîndesc textele clasicilor latini. Chrétien Wechel, Conrad Néobar, Guillaume Morel se specializează în edițiile grecești. Geoffroy Tory, erudit și artist abil, dezvoltă în a sa Champfleury (1529) teorii moderne asupra construcției literei. Umaniștilor și savanților li se întîmplă să devină tipografi, pentru o mai bună publicare a operelor lor; este cazul astronomului Regiomontanus la Nürenberg, a matematicianului Appianus la Ingolstadt, a istoricului și teologului Sebastian Frank la Ulm și la Basel. Arhitectul și gravorul Androuet Du Cerceau este propriul său editor
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
lor obișnuit: cartea. Ca și în țările catolice, controlul editării se organizează rapid în regiunile protestante. La Geneva era interzis să se tipărească fără permisiunea Marelui Consiliu, iar infractorii erau pedepsiți; au existat arestări, chiar execuții capitale, ca cea a tipografului Nicolas Duchesne, în 1557. Cenzura protestantă nu viza numai lucrările "papistașe". Reforma a trebuit să facă față dizidențelor și să împiedice difuzarea ideilor eretice. Astfel, Hans Hergot, tipograf la Nürenberg, a fost executat la Leipzig, în 1527, pentru că a publicat
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
infractorii erau pedepsiți; au existat arestări, chiar execuții capitale, ca cea a tipografului Nicolas Duchesne, în 1557. Cenzura protestantă nu viza numai lucrările "papistașe". Reforma a trebuit să facă față dizidențelor și să împiedice difuzarea ideilor eretice. Astfel, Hans Hergot, tipograf la Nürenberg, a fost executat la Leipzig, în 1527, pentru că a publicat scrieri anabaptiste. În 1574, sinodul de la Dordrecht lua măsuri împotriva cărților "eretice", în termeni asemănători cu cei ai ordonanțelor din țările catolice. Principalele centre de difuzare a cărții
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
a cărții protestante s-au situat mai întîi în Germania. În a doua parte a secolului, Geneva, unde se instalase Calvin în 1541, a jucat un rol esențial. Numărul de refugiați francezi din regiune era enorm; printre ei, librari și tipografi ca Jean Crespin, Conrad Bade, Robert Estienne etc. Figura cea mai tipică a fost cea a lui Laurent de Normandie, care a întemeiat la Geneva o întreprindere editorială considerabilă; cînd a murit, în 1569, avea 35 000 de volume în
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
numeau scriitori), ilustratori, librari care au trecut progresiv de la fabricarea și traficul cu manuscrise la comerțul cu cartea tipărită. Ori aceste meserii erau organizate, cel puțin în orașele universitare; membrii lor aparțineau Universității și, atunci cînd s-au instalat primii, tipografii au trecut cu ușurință sub tutela sa, cu atît mai mult cu cît interesul pentru comerțul lor îi aduna în același cartier, iar mulți lucraseră și înainte în domeniul cărții. În alte orașe, exercitarea meseriei a rămas pentru moment flexibilă
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
a ocupa un loc preponderent în diversitatea mărfurilor pe care le vindeau. Totuși, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, criza economică, revendicările confraților, concurența, înmulțirea contrafacerilor i-au obligat pe patroni să se regrupeze, creîndu-se corporații de tipografi în toate marile orașe ale Europei pentru a face respectate regulamente din ce în ce mai complicate și ca să le apere interesele profesionale. La început, distincția dintre tipografi și librari nu era foarte clară. Dacă anumiți librari angajau tipografi, cei din urmă vindeau ei
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
revendicările confraților, concurența, înmulțirea contrafacerilor i-au obligat pe patroni să se regrupeze, creîndu-se corporații de tipografi în toate marile orașe ale Europei pentru a face respectate regulamente din ce în ce mai complicate și ca să le apere interesele profesionale. La început, distincția dintre tipografi și librari nu era foarte clară. Dacă anumiți librari angajau tipografi, cei din urmă vindeau ei înșiși cărțile pe care le produceau și, în schimbul celor pe care le livrau colegilor lor, primeau adesea alte cărți pe care le vindeau în
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
se regrupeze, creîndu-se corporații de tipografi în toate marile orașe ale Europei pentru a face respectate regulamente din ce în ce mai complicate și ca să le apere interesele profesionale. La început, distincția dintre tipografi și librari nu era foarte clară. Dacă anumiți librari angajau tipografi, cei din urmă vindeau ei înșiși cărțile pe care le produceau și, în schimbul celor pe care le livrau colegilor lor, primeau adesea alte cărți pe care le vindeau în magazinele lor, și nu bani. Turnarea și comerțul cu caractere tipografice
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
pe care le produceau și, în schimbul celor pe care le livrau colegilor lor, primeau adesea alte cărți pe care le vindeau în magazinele lor, și nu bani. Turnarea și comerțul cu caractere tipografice au fost asigurate mai întîi chiar de tipografi. În ceea ce-i privește pe legători, ei au rămas multă vreme simpli lucrători în atelierul unui tipograf sau în magazinul unui librar. Confuzia era și mai mare în orașele mai mici, în care practicarea unei singure meserii nu-i ajungea
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
pe care le vindeau în magazinele lor, și nu bani. Turnarea și comerțul cu caractere tipografice au fost asigurate mai întîi chiar de tipografi. În ceea ce-i privește pe legători, ei au rămas multă vreme simpli lucrători în atelierul unui tipograf sau în magazinul unui librar. Confuzia era și mai mare în orașele mai mici, în care practicarea unei singure meserii nu-i ajungea să trăiască unui om; aici librarul vindea și pergament și hîrtie, fabrica cerneală, lega cărți și confecționa
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Marea problemă a tipografiei este cea a finanțării. Pregătirea materialului, cumpărarea materiei prime cereau fonduri importante, recuperabile într-un termen mai lung sau mai scurt, după cum vinderea producției era mai lentă sau nu; aceasta este explicația dificultăților pecuniare ale multor tipografi, începînd cu Gutenberg. Reușitele se datorau intervenției unui finanțator, un capitalist care suporta riscurile întreprinderii și uneori chiar lua inițiativa. Astfel, alături de tipograful care produce cărțile se dezvoltă o altă meserie, cea a editorului care își asuma responsabilitățile comerciale, subvenționînd
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]