1,438 matches
-
editori ai timpului său; atelierul lui folosea o sută de persoane și 24 de prese; el angajase și alți tipografi și dispunea de agenți în principalele orașe ale Europei. Acești mari editori, cu relații extinse, deveneau adesea intermediarii îndatorați ai tipografilor și ai librarilor mai puțin puternici, care rămîneau cei mai numeroși. Condițiile de muncă erau dure în tipografie. Munca se repartiza între culegătorul așezat, apoi în picioare în fața cutiei cu litere, presorul care mînuia presa pentru a imprima, în timp ce un
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
mai puțin specializați, cu toate că pentru a lucra într-o tipografie trebuia să știi să citești și chiar să ai noțiuni elementare de latină. Patronii nu se jenau să facă economii cu hrana și întreținerea calfelor. Ori, în orașele mari, meseriașii tipografi erau numeroși; obișnuiți să lucreze în echipă, formau grupuri foarte unite. De două ori, între 1539 și 1543 și între 1569 și 1573, ele au organizat greve, într-o formă foarte modernă, la Paris și Lyon; au existat mișcări asemănătoare
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Cancelaria regală, de Parlament sau de jurisdicții mai mici, dar prin ordonanța din Moulins (1566) regele rezerva colaționarea numai cancelariei sale. Acest sistem antrena unele inconveniente. Acordînd privilegii prea extinse sau reînnoindu-le la infinit, puterea crea monopoluri ale unor tipografi și librari pe care voia să-i favorizeze. În plus, nu exista nici un acord internațional, iar privilegiile nu erau respectate în afara frontierelor țărilor unde fuseseră stabilite. Ideile vehiculate de cărți au neliniștit repede autoritățile. Dacă biserica favorizase adesea introducerea tiparului
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
rugăciuni este un exemplu excelent al acestei difuzări. O găsim peste tot, legată bogat și în mai multe exemplare la persoanele înstărite și cumpărată cu cîțiva bănuți de la negustorul de mărunțișuri la persoanele sărace. Într-o ediție pariziană din 1533, tipograful explică: "literele oferă pricepere celor învățați așa cum imaginea îi învață pe cei neștiutori de carte și săraci" și consideră că prin ilustrație "cei care nu cunosc literele pot să citească și să înțeleagă taina lucrurilor". O jumătate de secol mai
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cu un secol blocau o piață a cărei extindere nu urmase progresele tipografiei, iar editorii au suferit foarte curînd concurența comerțului de ocazie. În sfîrșit, profesia suferea o depreciere sigură; oricine se putea ocupa de comerțul cu cărți; vremea marilor tipografi umaniști trecuse. În fața dificultăților, am văzut că meseriile cărții au căpătat o structură capitalistă, închizîndu-se într-un sistem de reglementare riguros și unindu-se pentru a-și apăra interesele, eliminînd concurenții și controlînd exersarea profesiei și atingerea perfecțiunii. Astfel, s-
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cărții au căpătat o structură capitalistă, închizîndu-se într-un sistem de reglementare riguros și unindu-se pentru a-și apăra interesele, eliminînd concurenții și controlînd exersarea profesiei și atingerea perfecțiunii. Astfel, s-a format la Paris o corporație a librarilor, tipografilor și legătorilor ale căror statuturi au fost stabilite între 1618 și 1619. În fruntea ei, un sindic și mai mulți adjuncți aleși în fiecare an au fost însărcinați exclusiv să verifice ce tipăreau, vindeau sau primeau colegii lor, autoritatea regală
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
caracterele cele mai diverse. II. Evoluția editării europene 1. Germania. Marile centre tipografice ale epocii precedente intră în declin; principalele trei centre rămîn Köln, Frankfurt și Leipzig. În Köln, numai în secolul al XVII-lea erau 75 de nume de tipografi; cu universitatea, colegiul de iezuiți, refugiații din Provinciile Unite și din regiunile protestante ale Germaniei, acest oraș a devenit un mare centru editorial al Contrareformei. Dar traficul cu carte a cunoscut cea mai mare intensitate la Frankfurt, unde în cursul
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
zilele noastre. Trebuie menționat și un ansamblu de publicații savante datorate lui Juste Lipse, Aubert Lemire, Erycius Puteanus și alții, care fac trecerea între umanismul secolului al XVI-lea și erudiția secolului al XVII-lea. Ar trebui menționați și alți tipografi din Anvers (așa cum este familia Verdussen), din Bruxelles (familia Velpius și, mai tîrziu, Foppens), din Louvain și din Mons. 3. Provinciile Unite. Declinului comercial al Țărilor de Jos spaniole îi corespunde dezvoltarea statelor din nord, care se separaseră și se
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
1575, era frecventată de studenți din toată Europa, veniți să urmeze cursurile profesorilor iluștri; alte universități se deschiseseră la Franeker, Groningen, Utrecht și Harderw˙k. În timp ce în secolele al XV-lea și al XVI-lea se evidențiază numai 250 de tipografi, librari și editori în această regiune, în secolul al XVII-lea se numără mai mult de 2 500. Provinciile Unite erau o putere maritimă, iar cartografia se dezvoltase foarte mult. Familia Blaeu ilustrează editarea în acest domeniu la Amsterdam, dar
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
a limitat mai întîi la tipărituri de lux, pentru a ridica nivelul editării franceze, și la publicarea colecțiilor mari, care cereau o finanțare amplă. Librari importanți servesc Contrareforma, la Paris (Sebastien Cramoisy) ca și la Lyon (Jacques Cardon). Și alți tipografi parizieni merită să fie citați: Antoine Vitré, care a tipărit o Biblie poliglotă în 10 volume (1628-1645), Augustin Courbé, care a fost editorul la modă în vremea sa (1629-1660), Coignard, care publică primele două ediții din Dictionnaire de l'Académie
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
l'Académie française etc. Dar atelierele, prea numeroase, vegetează; ele trebuie să se pună la dispoziția unui mare editor sau să se consacre producției lucrative, dar periculoase, a contrafacerilor și a cărților interzise. În 1704, un edict general limitează numărul tipografilor în orașele regatului "de teamă ca, negăsind suficiente lucrări pentru a supraviețui, să nu se deda contrafacerilor sau altor tipăriri contrarii bunei orînduiri"; în 1739, un nou edict reduce și mai mult numărul tipografilor autorizați. Tipăriturile franceze ale secolului al
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
1704, un edict general limitează numărul tipografilor în orașele regatului "de teamă ca, negăsind suficiente lucrări pentru a supraviețui, să nu se deda contrafacerilor sau altor tipăriri contrarii bunei orînduiri"; în 1739, un nou edict reduce și mai mult numărul tipografilor autorizați. Tipăriturile franceze ale secolului al XVII-lea sînt adesea de calitate mediocră; puține cărți luxoase, numai pentru autorii la modă: Chapelain (Pucelle, 1656), Desmaret, Scudéry, în timp ce forma foarte modestă în care fuseseră publicate textele clasice nu uimește. 5. Spania
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Desmaret, Scudéry, în timp ce forma foarte modestă în care fuseseră publicate textele clasice nu uimește. 5. Spania. Și în acest caz se constată o recesiune în editare. Cenzura obligatorie, stabilită începînd din 1502, se agravase în timpul lui Filip al II-lea. Tipografii Țărilor de Jos spaniole sînt activi și fac concurență celor din metropolă; de exemplu, familia Plantin-Moretus deține monopolul asupra cărților liturgice. Chiar în Spania, chiar și mănăstirile și comunitățile religioase se ocupă cu comerțul cu cărți scăpînd de taxele care
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Este totuși secolul de aur al literaturii, epoca lui Cervantes, Gongora, Lope de Vega, Tirso de Molina, Calderon, dar acești scriitori nu se bucură de un tratament mai bun decît clasicii francezi. 6. Geneva. În timp ce colegii catolici lucrează pentru Contrareformă, tipografii protestanți își vînd cu greu producția. În Franța, cei mai mulți vegetează, în afară poate de Saumur. În ce privește prosperitatea editurii olandeze, ea ține de cauze economice și intelectuale. Rămîne Geneva, devenită un important centru de editare în cursul secolului al XVI-lea
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
ține de cauze economice și intelectuale. Rămîne Geneva, devenită un important centru de editare în cursul secolului al XVI-lea; producția sa se orientase spre export, dar fixarea frontierelor religioase și controlul cărții în țările catolice au restrîns difuzarea. Astfel, tipografii și librarii genovezi abandonează comerțul local cu cărți religioase pentru a publica lucrări din alte discipline, neexpunîndu-se cenzurii și putînd să pătrundă mai ușor în țările catolice; ei ajung chiar să tipărească operele teologilor Contrareformei (Suarez). De altfel, numele de
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
explică existența unor cărți clandestine, nepermise și netolerate; Spiritul legilor și Candid trebuie să fie publicate la Geneva, Noua Héloďse la Amsterdam, edițiile originale și contrafacerile se înmulțesc în afara frontierelor. Contrafacerea devenise o formă de editare ca oricare alta; un tipograf din Yverdon, de Félice, scria în 1770: "Cărțile bune nu aparțin librarilor, ci umanității care cere să fie luminată și formată pentru a fi virtuoasă... tipografii și librarii nu sînt decît intermediarii acestei lucrări salutare. Așadar, orice librar sau tipograf
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
se înmulțesc în afara frontierelor. Contrafacerea devenise o formă de editare ca oricare alta; un tipograf din Yverdon, de Félice, scria în 1770: "Cărțile bune nu aparțin librarilor, ci umanității care cere să fie luminată și formată pentru a fi virtuoasă... tipografii și librarii nu sînt decît intermediarii acestei lucrări salutare. Așadar, orice librar sau tipograf, care prin contrafaceri răspîndește mai prompt cărți de bună calitate, merită recunoștință din partea umanității și cred chiar că este obligat de conștiință să o facă". Acest
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
tipograf din Yverdon, de Félice, scria în 1770: "Cărțile bune nu aparțin librarilor, ci umanității care cere să fie luminată și formată pentru a fi virtuoasă... tipografii și librarii nu sînt decît intermediarii acestei lucrări salutare. Așadar, orice librar sau tipograf, care prin contrafaceri răspîndește mai prompt cărți de bună calitate, merită recunoștință din partea umanității și cred chiar că este obligat de conștiință să o facă". Acest tip de editare care se dezvoltase în Olanda chiar din secolul al XVII-lea
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Diversitatea statelor germane și a legislației lor favoriza această stare de lucruri și vor trebui să vină primele decenii ale secolului al XIX-lea ca să fie luate măsuri eficace în acest domeniu. În Franța, Parisul domină piața cărții; printre principalii tipografi și librari să-i menționăm pe Jacques Collombat (care a fost și fondatorul caracterelor), familia Didot de care vom mai vorbi, Lebreton, editor al Enciclopediei, Jombert, specializat în lucrări matematice și tehnice etc. Centralizarea și sistemul de reînnoire a privilegiilor
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
este cea a lui William Caslon; la Glasgow, frații Foulis publică, din 1740 pînă în 1795, ediții clasice îngrijite. Cartea spaniolă cunoaște o reînnoire în epoca lui Carol al III-lea (1759-1788); prezentarea sa se ameliorează și este favorizată de tipografi buni ca Joaquim Ibarra și Antonio Sancha la Madrid sau de familia Montfort la Valencia. Totuși trei tipografi joacă un rol determinant în evoluția generală a cărții: Baskerville, Didot și Bodoni. John Baskerville, muncitor într-o turnătorie de caractere și
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
îngrijite. Cartea spaniolă cunoaște o reînnoire în epoca lui Carol al III-lea (1759-1788); prezentarea sa se ameliorează și este favorizată de tipografi buni ca Joaquim Ibarra și Antonio Sancha la Madrid sau de familia Montfort la Valencia. Totuși trei tipografi joacă un rol determinant în evoluția generală a cărții: Baskerville, Didot și Bodoni. John Baskerville, muncitor într-o turnătorie de caractere și tipograf la Birmingham din 1750 pînă în 1775, creează un nou tip de literă, foarte geometrizată, accentuînd literele
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
buni ca Joaquim Ibarra și Antonio Sancha la Madrid sau de familia Montfort la Valencia. Totuși trei tipografi joacă un rol determinant în evoluția generală a cărții: Baskerville, Didot și Bodoni. John Baskerville, muncitor într-o turnătorie de caractere și tipograf la Birmingham din 1750 pînă în 1775, creează un nou tip de literă, foarte geometrizată, accentuînd literele pline și pe cele dezlegate, elegantă, dar puțin subțire; împreună cu John Whatman se preocupă de fabricarea hîrtiei albe, numită velină; publică mai ales
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
o lovitură și a înlocuit formele de lemn cu cele metalice, a creat punctul tipografic, pentru măsurarea caracterelor, și tot el a dat comandă lui Waflard și fiului său Firmin de noi caractere, care au claritatea și rigiditatea stilului neoclasic. Tipograf la Parma din 1776 pînă în 1813, Gianbattista Bodoni lucrează în același sens ca și Baskerville și Didot; el creează caractere foarte regulate, accentuează geometrizarea literei și opoziția dintre pline și dezlegate; cercetările sale tipografice sînt condensate într-un Manual
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Bodoni lucrează în același sens ca și Baskerville și Didot; el creează caractere foarte regulate, accentuează geometrizarea literei și opoziția dintre pline și dezlegate; cercetările sale tipografice sînt condensate într-un Manual publicat în 1818, după moartea sa. Acești trei tipografi reînnoiesc forma de prezentare a cărții și impun gustul tipografic al secolului al XIX-lea. Ei eliberează cartea din forma sa de prezentare arhaică, marcată de o mare sobrietate a ornamentației și o construcție care este adesea pur tipografică; este
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
modestă perioadă de cinci ani (1985-1989). 1. Evoluția editării. Dînd o mai mare libertate meseriilor legate de carte, Revoluția franceză le-a făcut accesibile unor oameni fără pregătire; astfel, în perioada Imperiului a trebuit să se restrîngă această libertate, iar tipografii și librarii să fie obligați să obțină brevete al căror număr rămînea limitat; dar era vorba și despre o măsură polițienească, nu numai de o organizare profesională. Imperiul, Restaurația, Monarhia din Iulie cenzurau cu ușurință publicațiile ostile politicii lor. Producția
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]