1,870 matches
-
și își va supune prin iubirea de avuții pe cei pe care nu îi va putea supune prin teamă” (11, 39). Un episod cu totul inedit, care apare pentru prima dată în scenariul anticristologic la Ieronim, este cel al morții tiranului pe Muntele Măslinilor, în contrapunct cu Înălțarea lui Cristos. Ieronim explică Dan. 11,45 (et figet tabernaculum suum Apedno inter maria super montem inclytum et sanctum; et ueniet usque ad summitatem eius; et nemo auxiliabitur ei) în felul următor: Iată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care o consideră o schiță a Anticristului viitor: „Relele nenumărate și păcatele cu care Nero, cel mai nedemn dintre cezari, covârșește lumea zămislesc venirea Anticristului, iar ceea ce trebuie să se întâmple mai târziu este deja în parte împlinit prin acest tiran” (ibidem). În ultimele pasaje ale epistolei, mânia lui Ieronim se dezlănțuie împotriva iudeilor, care nu au fost capabili să‑l recunoască pe adevăratul Cristos și care se vor lăsa amăgiți de adversarul său. Într‑adevăr, explică el corespondentei sale, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
astfel, conținutul său profetic NT. Această secțiune prezintă un dublu interes. Mai întâi, Augustin expune aici schema sa hermeneutică capabilă să descifreze profețiile eshatologice. Ulterior, pe baza acestei scheme, faimoasa profeție despre tÕ bdšlugma tÁj ™rhmèsewj atribuită prin tradiție figurii tiranului eshatologic, este sustrasă, după cum vom vedea, contextului anticristologic, o dată pentru totdeauna. În ceea ce privește „modelul său ternar”, Augustin se inspiră chiar din materialul oferit de Evanghelii. Metoda sa, dacă putem vorbi de o metodă proprie, se întemeiază pe o lectură atentă și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se vede nevoit să modifice cronologia propusă de Apocalipsă și să situeze stăpânirea lui Anticrist ulterior stăpânirii sfinților. Potrivit viziunii ioanice, Anticrist declanșează persecuțiile înainte și nu după instaurarea împărăției de o mie de ani (cap. 19), momentul victoriei asupra tiranului fiind cel care marchează așezarea lumii pământești sub stăpânirea aleșilor lui Dumnezeu. Augustin răstoarnă dintr‑o mișcare această ordine a lucrurilor, devenită tradițională, fapt care îl angajează într‑o serie întreagă de ipoteze, chiar tururi de forță exegetice. Procedând astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
20, 13, 1). Ea trebuie interpretată în sens alegoric, ca și millenium‑ul. Al doilea fragment, mai amplu, se referă la 2Tes. 2,1‑11 (20,19). Nu există nici o îndoială pentru exegetul nostru că apostolul se referă la domnia tiranului eshatologic. Rămân totuși două probleme spinoase: instalarea Anticristului în templu și misterul katechonului. Augustin le enunță, citează sistematic principalele interpretări frecvente în epocă, dar se ferește să facă o alegere personală. 1) Prima problemă! Despre ce templu vorbește apostolul în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al sfârșitului lumii” diortosit. Nu ne vom opri asupra conținutului acestui capitol, pe care îl traducem integral în cele ce urmează. Remarcăm doar, cu titlu anecdotic, că Theodoret întocmește aici cea mai completă listă a apelativelor Anticristului din întreaga Antichitate. Tiranul eshatologic apare rând pe rând ca: ® ϑ™洀< <2ΔφΒΤ< 8ςΦϑΤΔ, ® <ϑ∴2γ≅Η ∗∀∴:Τ<, ® ϑ↑Η 2γ∴∀Η ΒΔ≅Φ0(≅Δ∴∀Η 8→ΦϑΖΗ, Β∀:Β <0Δ≅Η ∗∀∴:Τ<, aceasta bineînțeles alături de denumirile tradiționale, întâlnite la Pavel sau în Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
constituie o confirmare a caracterului de anomalie al personajului, dat fiind că este vorba despre un tânăr (vezi prima parte a textului) cu părul alb. În schimb, pasajul din 2Cr. oferă o explicație plauzibilă petei de lepră. Ozia este prototipul tiranului profanator și cu un orgoliu nemăsurat. El intră în templu pentru a aduce jertfa pe care numai preoții, fiii lui Aaron, o puteau aduce, dar, în momentul în care ia în mâinile sale cădelnița, îi apare pe frunte o pată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
urmată de renașterea într‑o formă „complet nouă”. Părinții adoptă în schimb o viziune mai curând istorică, fără a reuși totuși, prin demersurile lor, să realizeze o demitologizare completă. Anticristul apare, la unii dintre ei sub forma, extrem de politizată, a tiranului eshatologic ce va domina lumea pentru un anumit timp înaintea venirii adevăratului Cristos. Această viziune este proprie în special autorilor care își redactează poemele, tratatele sau monografiile lor în perioade de persecuții, ca de pildă, Hipolit, Commodian, Victorin din Poetovio
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
reflectă în scrierile Sfinților Părinți, face parte dintr‑un ansamblu, mai bogat și complex, care este mitul eshatologic creștin, construit în jurul celei de‑a doua veniri a lui Cristos. Numai prin raportarea la cea de‑a doua parusie apariția ultimului tiran anti‑mesia poate avea un sens, în același timp opresiv și soteriologic. Nu există mântuire decât prin suferință iar Anticristul este un nume al suferinței. A trece încercarea suferinței înseamnă a se iniția în viața cerească, în bucuria Împărăției veșnice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în 1897, a cărui acțiune se derulează într‑o Sicilie în care ideile socialiste (pseudocreștine) încep să câștige teren. De asemenea, la testamentul literar și filozofic al lui Vladimir Soloviov, Court recit sur l’Anticrist (1900), care zugrăvește portretul unui tiran eshatologic umanist, pacifist, ingenios și cultivat, al cărui farmec diabolic cucerește aproape întreaga lume, cu excepția câtorva creștini refractari. În 1907, Monseniorul Robert Hugh Benson publică Lord of the World, roman polemic în care autorul denunță materialismul crescând și pseudodivinizarea omului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de pe fața pământului cetăți întregi,/ Și, cu îngăduința lui Dumnezeu, pustiesc tot ținutul locuit./ Umplându‑și cuferele cu prăzile lor de aur și argint/ Și acoperiți de bogății, cântă cântare de biruință./ De îndată ce se apropie de cetatea părinților lor,/ Cumplitul tiran fuge îngrozit,/ Dimpreună cu mulți, [căutând scăpare] la regii de la Miazănoapte/ Silind poporul la război./ Dar nici nu încep bine răzvrătiții lupta împotriva oștirii lui Dumnezeu/ Că sunt răpuși de îngeri./ Înșelătorul și profetul său cel mincinos sunt prinși/ Și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Capitolul II. HYPERLINK \l " Toc125451240" Irineu al Lyonului: Incipit uita Antichristi PAGEREF Toc125451240 \h 95 HYPERLINK \l " Toc125451241" Introducere PAGEREF Toc125451241 \h 95 HYPERLINK \l " Toc125451245" Figura Anticristului și structura mitului PAGEREF Toc125451245 \h 99 A. HYPERLINK \l " Toc125451246" Anticristul tiran de la sfârșitul istoriei PAGEREF Toc125451246 \h 103 HYPERLINK \l " Toc125451247" Anticristul și Roma PAGEREF Toc125451247 \h 109 HYPERLINK \l " Toc125451248" Mărturia Apocalipsei lui Ioan PAGEREF Toc125451248 \h 110 HYPERLINK \l " Toc125451249" B. Anticristul magician și pseudotaumaturg PAGEREF Toc125451249 \ h 112
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
elemente pentru recunoașterea Anticristului PAGEREF Toc125451253 \h 117 HYPERLINK \l " Toc125451254" Funcția teologică a mitului la Irineu PAGEREF Toc125451254 \h 128 HYPERLINK \l " Toc125451255" Recapitulare și concluzie PAGEREF Toc125451255 \h 134 HYPERLINK \l " Toc125451256" Capitolul III. HYPERLINK \l " Toc125451257" Anticristul tiran și katechon în scrierile lui Hipolit PAGEREF Toc125451257 \h 137 HYPERLINK \l " Toc125451258" I. Enigma Hipolit PAGEREF Toc125451258 \h 137 HYPERLINK \l " Toc125451259" II. Tratatul De Christo et Antichristo PAGEREF Toc125451259 \h 142 HYPERLINK \l " Toc125451260" Introducere PAGEREF Toc125451260 \h
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la poziția atribuită, în gândirea creștină, lui Cristos.” (p. 363) Jenks insistă asupra faptului că Anticristul este, în primul rând, un pretendent la funcția de mesia și apoi un adversar al lui Cristos. Potrivit spuselor lui Bousset, această trăsătură a tiranului eshatologic își face apariția în eshatologia creștină și devine predominantă o dată cu Epistola 2 Tesaloniceni. . În realitate, Bousset distinge cel puțin două tradiții - cea a monstrului primordial și cea a tiranului eshatologic sau persecutorului - care aveau să se întâlnească în mitul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al lui Cristos. Potrivit spuselor lui Bousset, această trăsătură a tiranului eshatologic își face apariția în eshatologia creștină și devine predominantă o dată cu Epistola 2 Tesaloniceni. . În realitate, Bousset distinge cel puțin două tradiții - cea a monstrului primordial și cea a tiranului eshatologic sau persecutorului - care aveau să se întâlnească în mitul creștin al Anticristului, însă nu le acordă prea mare importanță, lăsându‑le deoparte pe celelalte două. . Într‑o secțiune a cărții sale, The Prophet‑King. Moses Traditions and the Johannine
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la rândul lor la „monoteism”, mai bine zis, la monoidolatrie. Activitatea lui Cristos este centrifugă. Centrul său de iradiere este Ierusalimul, de aici ea se răspândește către toate colțurile lumii locuite. Contrar acesteia, activitatea Anticristului va avea un caracter centripet. Tiranul eshatologic va respinge mesajul universalist al lui Cristos, concentrând mesajul său naționalist în mod exclusiv la cetatea Ierusalimului. În legătură cu aceasta, cf. lucrările lui B. Rigaux, L’Antéchrist et l’opposition au royaume messianique dans l’Ancien et le Nouveau Testament
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
5, 16. . Hill, art. cit., p. 109. . Cf. paginile consacrate lui Commodian în această lucrare. Cazul lui Irineu este foarte dificil, chiar imposibil de clarificat; identitatea Anticristului fiind, în cazul său, destul de imprecisă. El vorbește în repetate rânduri de un tiran, dar nu spune despre el nimic mai mult decât că va conduce al optulea imperiu rezultat din destrămarea Imperiului Roman și că va fi un evreu din tribul lui Dan. El se ferește să‑l identifice cu un împărat roman
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Augustus. Alții o situează în vremea lui Caesar (ex. Flavius Iosephus, Christ. 18, 32; Or. sib. V 12‑14; 4 Ezr. 11,12‑13). . L’Anticristo..., p. 237. . Cf., de asemenea, Com. Dn. IV, 50. . Pentru tema groaznicului sfârșit al tiranilor, cf. Herodot, Hist. IV, 205; Is. 66,24; Jud. 16,17; Sir. 7,17; Zah. 14,12, apud Norelli, op. cit., p. 239. . Ps. 83,7‑8; Am. 1; Is. 11,14; Est. 35; Is. 34, apud Norelli, L’Anticristo..., p.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prin foc, poporul, prin animalele sălbatice, și Senatul printr‑o moarte asemănătoare, căutând o nouă capitală imperiului. El a fost îndemnat la acestea mai ales de legatul parților”). La rândul său Suetoniu (Vie de Néron 40, 1) vorbește de intenția tiranului de a conduce imperiul din Ierusalim: „Astrologii îi preziseseră demult lui Nero că va fi înlăturat, iar, referitor la aceasta, el pronunțase celebrele cuvinte: Prin artă dobândim nemurirea, astfel se arată și mai întemeiată cultivarea artei lirei, plăcută prințului, necesară
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înseamnă decât trei ani.” (12, 7) . Codexul Z aduce și mai multe precizări asupra morții Anticristului: Tradunt autem doctores quod in monte Oliueti Antichristus occidetur in papilione et in solio suo in illo loco contra quem Dominus ascendit ad caelos. Tiranul va muri, așadar, chiar pe tronul pe care și l‑a însușit ilegitim. . Cf. Sfântul Ieronim, Lettres, text selectat și tradus de J. Labourt, ed. cit., pp. 8‑60. . Cf., de asemenea, Tertulian, Resur. 24, 18. . Cf. F. Paschoud, Roma
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
că era „fruntaș în această țară, după naștere și inteligență”). Ici și colo fulgeră câte un nume ilustru din Turcocrație, precum ale celor două fete ale lui Andronic Cantacuzino, nepoate ale faimosului Șeitanoglu, măritate cu Ștefan Surdul și cu Aron-Vodă Tiranul. în rest, familii mai mult sau mai puțin din Levant ce-și trimit fetele în țările Române. Radu Mihnea a fost însurat cu o anume Arghira, grecoaică desigur, și apoi și-a dat fiicele - „grecizate”, zice Iorga - după Moise Movilă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe Ionașcu, pe Mihail și pe Ilie „Blănarul”; a avut și mai multe fete: Anghelina, Tudora, Cneajna, Teofana, Martina, Trifana și Nastasia. A avut, în fine, Lăpușneanu și doi fii nelegitimi: pe Aron (care va fi Domn în Moldova - Aron Tiranul) și pe Petre Cazacul, și el o prezență efemeră în jilțul voievodal al Moldovei. Doar Petru Rareș a fost mai „prolific”. Copiii lui (făcuți cu cele două soții legitime - Maria și Elena-Ecaterina Brancovici -, cu săsoaica Ecaterina din Brașov și cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Timuș Costin face un excesiv, un impulsiv (are aprehensiuni scriitorul - și nu și le ascunde - și cu privire la conaționalii „ginerelui” în ansamblu), arbitrar și sanguinar (deci periculos) în dezechilibrele sale, un fals creștin. Pe seama „hirii” lui Timuș („hirea lui acea de tiran ce era și de om sălbatec și fără nice o frică de Dumnedzău”, nebuniia lui Timuș”, „omŭ tânăr și fără nice o socoteală”, „omŭ în hirea hierălor”, „acela om cu hirea de hiară sălbatecă...”) Costin pune și înfrângerea de la Finta
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pretendenți A scăpat ușor acel Ionașco - își zicea Bogdan Vodă -, care voia să ocupe tronul Moldovei sprijinit de răsculații din Soroca și Orhei, niște „nemulțumiți de profesie”, incitații de excesele lui Aron Vodă (caracterizările pe care i le fac acestui „Tiran” Grigore Ureche și Miron Costin seamănă izbitor). A fost mutilat și trimis la mănăstire acest „domnișor”, după ce oastea sa a fost învinsă, în luna mai 1592, la Răut (prilej pentru Domn să se dezbare de alți adversari spune Ureche în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
boierii puternici și incomozi (precum hatmanul Vartic - căsătorit cu Stanca -, „prim sfetnic” al lui Iliaș Rareș, dar tăiat în 1548 din ordinul aceluia 71; fiul lui Petru Vartic, marele vornic Vartic, însurat cu Nastasia, va fi omorât de Aron Vodă Tiranul)72 și adversarii apăruți accidental ori cei ce puteau continua linia politică a unui adversar abia anihilat (Paul de Alep ne spune că Gheorghe Ștefan, care, victorios, i-a ucis și pe nepoții lui Vasile Lupu, „a scos din cetate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]