3,672 matches
-
altă legendă, piatra se metamorfozează în broască țestoasă, iar aceasta „Prin bolți de-azur/ Face-nconjur...// Stele de mare, aștri marini/ Îi trec prin preajmă fluizi, felini...” În alt poem, povestea despre „Michelangelo și meduza” rezumă sensul „zbaterii sisife” a titanului renascentist cu „găvana lui [a ochiului] secată de forme” și pe care eroul năzuiește s-o umple „c-un freamăt nou,/ [...] imens, inform ca marea”. Însetatul de puritățile „azure” și de infinitul oceanului se îmbogățește cu noi ipostaze în Baladele
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
o călătorie în timp, pare-se impulsionată de statuetele date la iveală de șantierul arheologic de la Istrița. Glorificată din nou pentru că păstrează lumea primordială este civilizația țărănească, singura depozitară a ritualurilor specifice în illo tempore; țăranii, semne trimise de zei, titani constructori și totodată purtători de hieroglife sfinte, „făptuiesc ceea ce pune la cale soarele”. Ca și în Megalitice, este contestată, în mod abil, expansiunea civilizației industriale distrugătoare a ceea ce a întemeiat satul în matca și leagănul său care este natura. „Poemul
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
Francisca, primul roman al lui Nicolae Breban. În scopul recuperării literaturii ostracizate timp de decenii, numere întregi sunt închinate memoriei ori operei unor creatori precum G. Călinescu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Al. Macedonski, Liviu Rebreanu. Tot acum Ov.S. Crohmălniceanu recenzează Titanul și geniul în poezia lui Eminescu, o carte încheiată de autorul ei, Matei Călinescu, încă de pe vremea în care era silit să producă articole elogioase despre comilitonii literari ai lui Mihai Beniuc. Din 1965 la G.l. își fac loc Adrian
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
în colaborare), În lupta cu demonul, București, 1946 (în colaborare); Emil Ludwig, Conducătorii Europei, București, 1934, Fiul Omului. Istoria unui profet, București, 1935, Convorbiri cu Masaryk, filosof și bărbat de stat, București, 1935, Hindenburg (Legendă Republicii germane), București, 1936, Trei titani (Michelangelo, Rembrandt, Beethoven), București, 1937, Cleopatra. Istoria unei regine, București, 1938, Roosevelt. Studiu despre fericire și putere, București, 1938; Jacob Wassermann, A treia existența a lui Joseph Kerkhoven, pref. trad., București, 1935; Romain Rolland, [Articole, note și scrisori despre URSS
RELGIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
află, după părerea lui Iustin, la baza mitului lui Dionysos, zugrăvit de demoni ca un creator al podgoriilor și al misterelor dionisiace (1 Apol. 5, 6). Mitul păgân spune că zeul, născut din Zeus și din Semele, deși devorat de Titani, s‑a ridicat din nou la ceruri, așa cum se întâmplă mai târziu cu Isus. În realitate, prorocia lui Moise nu are nici o legătură cu mitul lui Dionysos, ea referindu‑se în mod strict la înălțarea lui Isus la cer, după
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și ieșit din comun (uetus et semotum); - este un nume divin (romanii numeau astfel zeul Soare); - face aluzie la ideea de răzbunare, a evreilor, bineînțeles, împotriva creștinilor; Irineu aplică etimologia substantivului Teitanos verbului ϑ∴<<Λ:4 , „a pedepsi”, „a răzbuna”; - „Titan” este predestinat, într‑o oarecare măsură, a fi numele unui tiran. Irineu se gândește, fără îndoială, la episodul mitologic al revoltei Titanilor împotriva lui Zeus, revoltă asimilată, în registrul creștin, cu revolta îngerilor corupți de Satan. Prin urmare, „numele de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a evreilor, bineînțeles, împotriva creștinilor; Irineu aplică etimologia substantivului Teitanos verbului ϑ∴<<Λ:4 , „a pedepsi”, „a răzbuna”; - „Titan” este predestinat, într‑o oarecare măsură, a fi numele unui tiran. Irineu se gândește, fără îndoială, la episodul mitologic al revoltei Titanilor împotriva lui Zeus, revoltă asimilată, în registrul creștin, cu revolta îngerilor corupți de Satan. Prin urmare, „numele de Teitan pare atât de convingător și de verosimil (tantam habet uerisimilitudinem) încât, dintre multe (ex multis colligamus), am înclina să credem că
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
revolta îngerilor corupți de Satan. Prin urmare, „numele de Teitan pare atât de convingător și de verosimil (tantam habet uerisimilitudinem) încât, dintre multe (ex multis colligamus), am înclina să credem că poate cel ce va să vină se va chema Titan” (30, 3). De ce însă Ioan ne‑a făcut cunoscut numai numărul adversarului, ferindu‑se să descopere numele exact al acestuia? Răspunsul lui Irineu este tot atât de misterios ca și întrebarea: „Acesta nu e vrednic să fie rostit de Duhul Sfânt. Căci
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o dispute. Pe de altă parte, afirmă Celsus, credința în existența diavolului nu este decât o variantă nelegitimă, alterată, a vechilor mituri care descriu confruntarea dintre zeii suverani și anumite grupuri de zei rebeli, ca de exemplu, Cronos, zeii și Titanii, în mitologia greacă, sau Horus și Osiris, în mitologia egipteană (ibidem). Astfel, creștinii imită o lume anterioară, religia lor nu aduce nimic autentic. Culmea ridicolului rămâne totuși, pentru senatorul păgân, transformarea înfrângerii lui Cristos în model existențial: „Pedepsirea Fiului lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
flori”, de unde, prin extensie, „colorat în multe feluri”. În mitologia greacă, supranumele atribuit Ariadnei și lui Dionysos. . Al doilea nume este considerat „foarte verosimil” (ualde uerisimile). Credem că traducerea corectă este „dintre numeroase nume”, subînțelegem, „propuse”, „alegem” pe cel de Titan. Traducerea din SC are însă rațiunile sale. . „Auzi‑vom nechezatul cailor sprinteni [veniți] de la Dan; la nechezatul cailor călărimii lui a tremurat pământul; el va veni și va mânca pământul și tot ce e pe el, cetatea și pe cei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ambele sunt intim legate Între ele, motiv pentru care le vom trata În același cadru. 1. Mitul prometeic Această temă pune, pentru prima dată În istoria culturii, problema omului ca valoare eternă și supremă În raport cu creația originară. Mitul lui Prometeu, titanul reformator, stă la baza culturii și moralei noastre europene. Acțiunile omenești, structurate după modelul prometeic, sunt orientate către realizarea unor idealuri de perfectibilitate În care este concentrată armonia lumii, de care depinde și armonia omului. Totul se concentrează În efortul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Octavian L. Cosma și Vasile Dinu), București, 1964; Fantastica aventură, București, 1969; Drumurile lui Ion Neculce, București, 1984; Convorbiri cu Dimitrie Cuclin (în colaborare cu Ella Istratty), București, 1985; Eșafodul din Bosfor, București, 1995; Amintiri din lumea cealaltă, București, 1996; Titanul Nicolae Iorga, București, 1996. Ediții: Cronica faptelor regale. Cu discursurile M. S. Regelui Carol II în 1937-1938, I-II, București, 1938-1939; Carol II. Lozinci regale, București, 1939; Scrisori inedite ale unor muzicieni români, București, 1955; Octavian Goga, Poezii inedite, București
SMANTANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
devoalează „lumea” poetului, concentrată în jurul unor arhetipuri, ale căror semnificații simbolice transcend realitatea empirică, coborând în profunzimile sensurilor spirituale. Așa ar fi, de pildă, ființele misterioase, expresii simbolice ale unui indicibil dublu, ce populează poezia lui Eminescu (călătorul, strigoiul, demonul, titanul, geniul) sau metaforele simbolice ori miturile, cu întreaga lor încărcătură imaginativă și de semnificație, unde are loc - cum precizează exegetul - „procesul deschis al disocierii și reasocierii imaginii cu ideea, în limbajul poetic”. Mitul în sine a reprezentat pentru T. o
TODORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
amoniacul) antrenează o creștere excesivă a algelor și plantelor pe fundul râurilor. Sărurile nutritive (compușii sulfați, fosfați, cloruri) accelerează fenomenul de eutrofizare a râurilor, proliferarea masivă a anumitor alge în detrimentul altor specii. Metalele precum cadmiul, cuprul, mercurul, plumbul, zincul sau titanul sunt prezente în deversările lichide provenite de la diverse industrii: chimică sau metalurgică. Aceste substanțe fac parte din seria “materiilor inhibitorii pentru viață ‘’, fiind periculoase atât pentru plantele și animalele acvatice, cât și pentru om (de exemplu, mercurul și plumbul se
Un mediu curat – o viaţă sănătoasă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Dimofte Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1201]
-
primatul persoanei” și „antiinginerismul” 247 13.9. Maturizarea antimoderniștilor și postmodernismul 250 Note și referințe bibliografice 251 Capitolul XIV. Deceniul cataclismelor curriculare 253 14.1. Liniștea dinaintea furtunii 253 14.2. Moartea Casandrei din Hyde Park 254 14.3. Ultimii titani ai pedagogiei moderne 257 14.4. Către curriculumul umanist: „garanții” și „futuriștii” 261 14.5. De la „curriculumul caricaturizat” la „curriculumul înnobilat” 266 14.6. Atacurile „perfidului Albion” asupra curriculumului american 268 14.7. Seismul instituțiilor și decesul curriculumului modern 270
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sale de formare. Este vorba, în mod clar, de o resurecție a paideia, cu hybris-ul ei cu tot: cu ambiția formării „omului complet”, a „omului desăvârșit”, precum androgynos, a omului creativ și curajos care a zburat în cosmos, asemenea titanilor care au vrut să uzurpe tronul olimpian al lui Zeus. Cu această perspectivă pedagogică frumoasă și înfricoșătoare a debutat, în mod aproape evident pentru toată lumea, secolul XXI. Ea reclamă o viziune exhaustivă asupra rostului și puterii educației în viața omului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
găsească pe Descartes. Își cunoșteau bine, amândoi, operele și se admirau. Totuși, la Leiden nu s-au înțeles. Descartes, cum am mai spus, fusese în Boemia și luptase de partea catolicilor în sângeroasa confruntare de la Muntele Alb. Între cei doi titani ai gândirii s-a iscat o violentă dispută filosofică și politică. Descartes renunțase complet la citit, încredințându-se exclusiv „propriei judecăți”. Visa la o mathesis universalis, dar aceasta nu era pansophia comeniană. Cehul insista, în bună tradiție rozicruciană, asupra puterii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dezgroapă morții pentru disecții și studii anatomice și care construiește mașini dedalice spre a ajunge la Cer; nu este nici Michelangelo, care se încăpățânează să-l sculpteze pe piticul David mai gigantic decât Goliath. Pe scurt, Homo pansophicus nu este „titanul” Renașterii. Pansophia christiana nu se rezumă, dar se sprijină pe Adevărul revelat; ea își extinde împărăția asupra întregii cunoașteri omenești, dar își are izvoarele în Atotștiința Sacră. Prin urmare, Homo pansophicus nu-i doar un erudit. Pe lângă eruditio, el este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o apreciere exagerată. Este însă cert că „deceniul cataclismelor curriculare americane” a fost anticipat de mintea sa sceptică și iscoditoare, ce a pus sub semnul întrebării prejudecățile behavioriste și eficientismul în plină perioadă de triumf al acestora. 14.3. Ultimii titani ai pedagogiei modernetc "14.3. Ultimii titani ai pedagogiei moderne" Două mari personalități ale „științei obiective” au pus în umbră cariera și opera de excepție ale lui Schwab, purtând cu mândrie stindardul modernismului și al gândirii pedagogiei moderne: Benjamin Bloom
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
deceniul cataclismelor curriculare americane” a fost anticipat de mintea sa sceptică și iscoditoare, ce a pus sub semnul întrebării prejudecățile behavioriste și eficientismul în plină perioadă de triumf al acestora. 14.3. Ultimii titani ai pedagogiei modernetc "14.3. Ultimii titani ai pedagogiei moderne" Două mari personalități ale „științei obiective” au pus în umbră cariera și opera de excepție ale lui Schwab, purtând cu mândrie stindardul modernismului și al gândirii pedagogiei moderne: Benjamin Bloom și Robert Gagné. Într-adevăr, în anii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
revelat a început să cedeze locul adevărului cercetat - produs al minții omului. Tronul celest al lui Dumnezeu - centru al Lumii - a fost uzurpat de l’uomo unico, l’uomo universale, pe care Pico della Mirandola îl descria ca pe un Titan „făurit după chipul lui Dumnezeu” și capabil, ca și acesta, să devină atotcunoscător și atotputernic. Obsesia erei moderne a fost, fără îndoială, rațiunea - înțeleasă ca virtute infailibilă pentru găsirea și stabilirea „tuturor adevărurilor lumii acesteia”. Diavolul Secolului Luminilor a devenit
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
explorările hermeneutice ezoterice fără intenția de a le dezvălui publicului larg. Actualmente se continuă încă publicarea operelor complete în seria Husserliana, care, în 1989, a ajuns la volumul XXVII. Încă necunoscut complet, Husserl a fost nu numai un erudit, similar „titanilor” din Renaștere, care a reușit, în chip miraculos, în plin veac XX, să evite capcana „prăpastiei culturale”, ci și un geniu ce, prin gândirea sa revoluționară, a reușit să penetreze granițele dintre obiectivitate și subiectivitate - decretate ca inexpugnabile de știința
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Îndeamnă-l către mări nemărginite/ Cât mai departe de pământ/ Și du-ne sufletele ostenite/ De căutarea unui cer mai sfânt.” Poemul Izgonirea lui Prometeu poate fi un exemplu de ajustare a temelor romantice trecute prin grila modernității. Personajul este titanul, excepția, geniul care, spre deosebire de Luceafărul eminescian, își trece în faptă disponibilitățile de generozitate și de trăire activă. Actul său înseamnă, deopotrivă, revoltă împotriva unei ordini încremenite, dăruire și autentificare a unor avânturi lăuntrice. Între zei și oameni, Prometeu va fi
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
de iarnă, Clamavi in deserto, În parc, Palinodie, Imagini sumbre ș.a., cu mijloace vechi, romantice, între care un loc deosebit îl ocupă culorile tari, antiteza, hiperbola, declamația grandilocventă. Poetul este fascinat și de unele figuri lirice romantice - marele damnat (Cain), titanul (Pe Muntele Golgotha) - ori de cazurile anormale, maladive (somnambulismul - în Lunatic „după Rollinat” sau debutul demenței - în Spre nebunie), amintind oarecum de viziunile lui E. A. Poe. Atmosfera sumbră ar fi trebuit să prindă relief, prin contrast, și cu ajutorul unor scene
MUNTEANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
metaestetică, București, 1972; Reîntoarcerea la zero, Iași, 1972; Cămașa lui Nessus, București, 1973; Hans Eder, București, 1973; Pana de gravitație, București, 2001. Antologii: Literatură și cunoaștere, pref. edit., București, 1975 (în colaborare cu A. I. Brumaru). Traduceri: Hans Barth, Hermann Oberth, titanul navigației spațiale, București, 1975; Deák Tamás, Memoriile unui celibatar, pref. Edgar Papu, București, 1978 (în colaborare), Un celibatar în lumea largă, București, 1980 (în colaborare); Majtényi Erik, Clopot de bord în strada Lunii, București, 1978. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, „O
NADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288348_a_289677]