822 matches
-
repeta-o pentru simplul fapt, că nu există nimic mai frumos și mai măreț în universul uman decât asemenea sentimente de supremă satisfacție. La capătul traseului avea în fața lui un fel de buturugi dintr-un material cenușiu, spălate de ploi, tocite de timp și uscate de soare, acoperite cu sedimente reflectorizante ce împrăștiau razele de lumină descompunându-le în mii de nuanțe, cu contururi nedefinite și cu forme bizare, caraghios sculptate de cei mai minunați și mai iscusiți sculptori din Univers
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
câtă vreme slujește interesul celui ce îl află. Însă la vérité, l’âpre vérité1 este cel care știe să taie și să sfâșie cu cruzime, căci așa a fost el, încă de la începuturi, conceput: cu tăișul care nu i se tocește niciodată! Toate aceste motive, adunate cu meșteșug laolaltă și împletite cum nu se putea mai bine în conștiința lui Eugen, îl făceau să-și dea deseori frâu liber gândurilor, care îi curgeau șiroaie prin minte și doar în care se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ele cândva, căci erau roase pe la colțuri și uzate întratât, încât parcă îți grăiau singure despre toate generațiile de nebuni, ce își găsiseră, de a lungul vremii, confortul și odihna în ele. Peste tot pe jos, el văzu niște rămășițe tocite dintr-un covor - demodat, desigur - din care creșteau ici și colo pâlcuri de zdrențe, desprinse, probabil, din cusătură, și dedesubtul cărora trona un foarte vechi parchet, ce scârțâia la toți pașii făcuți pe el, din toate îmbinările sale. Din șase
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
atât de multe drumuri dus întors dintr-un colț în celălalt al acelei încăperi, încât, dacă priveai covorul întins pe jos dintrun anumit unghi în bătaia luminii, puteai vedea mai mult decât limpede că deja se formase o dâră foarte tocită pe el! Îl măcina puternic ciuda pe sine însuși că deloc nu vrea să-i înmugurească și lui în minte o soluție inspirată și inteligentă, cu ajutorul căreia toate problemele sale să-și găsească definitiv dezlegarea și s-o poată scoate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bretelelor. Bietul corp omenesc e făcut din bucăți, ca o păpușă; dacă-l desfaci, te alegi cu o lădiță plină de catarame, copci și nasturi asortați! Pe fundul lădiței mai găsiră o pereche de ghete vechi, cu niște ținte mari, tocite de prea mult umblet, de prea multă pîndă pe la colțuri de străzi. — Mă Întreb, ce-or fi făcut cu restul persoanei lui? zise domnul Prentice. — Dar cine era? — Jones... CAPITOLUL III NUMERE GREȘITE „A fost un drum foarte lunecos, Înșelător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
liber până la sfârșitul anului școlar, la liceul din Meaux. Am ezitat puțin, Meaux Îmi lăsase totuși amintiri mizerabile; În fine, am ezitat trei ore, apoi mi-a dat seama că nu-mi pasă. Asta e, probabil, bătrânețea: reacțiile emoționale se tocesc, păstrăm puține ranchiune sau bucurii; mai mult ne preocupă funcționarea organelor, echilibrul lor precar. Coborând din tren și traversând orașul, am fost frapat mai ales de micimea și urâțenia lui - un loc absolut oarecare. În copilărie, sosind la Meaux Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
da!, prea bine că de data aceasta va fi mult mai greu, Întrucât nu putea rezolva problema prin obișnuita cerere a actelor la control sau prin suspendarea unui permis. Îi reveneau Însă În minte toate testele din tomurile de specialitate tocite În lungile săptămâni de școlarizare - „de intersecția din imagine se apropie un tramvai, o ambulanță, o motocicletă și un autoturism; În ce ordine vor trece acestea?“ -, teste care nu fuseseră nicicând fidel reproduse În debandada de la picioarele sale: uneori motocicleta
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o femeie. Din mers, Anna atinge ușor o halbă de bere pe jumătate goală și fleoșc, conținutul curge deja pe blugii nou‑nouți ai tânărului intelectual care o face pe deșteptul; vor trebui spălați și cu ocazia asta se vor toci un pic, ceea ce‑l va arde pe student la buzunar. Fain. Rainer o bate la cap pe Sophie care soarbe dintr‑o limonadă, îi spune să nu trăncănească, ci să asculte, deși ea oricum nu zice nimic. Hans se gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a Închis și s-a lăsat liniștea; seară și zgomote Îndepărtate și frînturi de strigăte În Brooklyn, Brooklyn, În pustiul vieții fără formă, fără număr, măcinat de vreme. Și acum lumina roșiatică se stinge iute peste zidurile de cărămidă roșie, tocite de vreme, ale caselor; În aer plutesc glasuri și undeva muzică, iar noi zăcem aici, atomi orbi În adîncuri de celulă, atomi cenușii și fără glas În tristețea furnicarului uman al pămîntului, iar gloria noastră a pierit, numele noastre s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ajunsese În monotonia pustie a acestui țărm. Un țărm atît de arid și de sumbru nu mai văzuse nicicînd spaniolul cel chior. Într-adevăr, pentru un om care acostase de atîtea ori pe marile țărmuri ale Europei și văzuse malurile tocite de calcar, verdele luxuriant al dealurilor și pămîntul cultivat Împărțit În parcele, care Întîmpină marinarul ce se Întoarce după o călătorie lungă și periculoasă - imagini ce trezesc În sufletul său emoția de nedescris a pămîntului arat și muncit de secole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vedeți“ - zice - „Nici nu m-așteptam să vă puneți pe plîns. Păi, dacă-i vorba pe-așa“ - zice - „mă duc Înapoi.“ „Vai de mine, Bob“ - zice mama - „ești desculț, dragul mamei, n-ai Încălțări.“ „Nu“ - zice Bob - „mi s-au tocit de grabă s-ajung acasă mai curînd. Am umblat pînă mi s-au dus cu totul din picioare“ - zice - „dar, dacă știam c-o să mă primiți așa, nu mă mai grăbeam“ - zice el și-atunci au Început să rîdă toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
răpea acesteia orice șansă la Judecata de Apoi a instituțiilor culturale. Din păcate, Biblioteca Universitară din București nu mai avea nicio șansă de a pătrunde în paradisul bibliotecilor, unde s-ar fi putut lăuda cu marii intelectuali români care-și tociseră coatele pe pupitrele ei. La tribună a urcat George de la Prut, universitar, deputat PSDR și realizator al emisiunii TV „Doar o vorbă s-ăți mai spun”, în care susținea vechimea limbii române de pe firmele supermarketurilor. La început, știindu-l deputat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ele pe vremea când au fost puse În gorgan? Valedulcean se gândi dacă puștiul ăsta nu e cumva un mic geniu, adică dacă nu cumva În mod intenționat a folosit cuvântul „gorgan“ În loc de cuvântul „tumul“ pe care el Îl tot tocise prin uzaj În acea oră. Dacă era așa, vântul unei ciudate ipoteze de lucru sufla deja cu putere dinspre elevul nedisciplinat către naivul profesor. — E important? - Întrebă profesorul. Copilul lăsă privirea În podea. Obosise sau Își atinsese micul lui scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Oamenii au anumite preferințe, fac motivat unele lucruri iar pe celelalte le evită pe cât posibil. La chimie trebuia să învețe multe substanțe, tabelul lui Mendeleev îl știa din ciclul primar însă nu îi plăcea materia și considera că trebuie să tocească prea mult. De aceea studia în salturi, fără tragere de inimă în schimb se distra la orele de laborator cu balanța analitică, mojarul, baloanele și eprubetele, paharele Berzelius dar și cu unele substanțe pe care le mânuia cu scrupulozitate și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mai și știe despre ce vorbește. Dar știa că n-o să facă asta, fiindcă fiecare zi În care nu scria și se bucura de comfortul său, În care era ceea ce-i era scârbă să fie, fiecare zi din asta Îi tocea Îndemânarea și-i slăbea voința de a scrie, așa că până la urmă nu mai scria deloc. Oamenii printre care se-nvârtea acum erau mult mai ușor de suportat când nu scria. Africa era locul În care fusese cel mai fericit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lui. Prostii. El cu mâna lui Își distrusese talentul. De ce să dea vina pe femeia asta care-l ținuse bine? El Își distrusese talentul nefolosindu-l, trădându-și lucrurile În care credea și trădându-se pe sine, bând până-și tocise ascuțimea simțurilor, și-l distrusese prin lene, indolență, snobism, prin mândrie și prejudecată, prin dacă și cu parcă. Da’ ce era asta? Un index de cărți vechi? Care era de fapt talentul lui? Era cu siguranță un talent, dar În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Mai poți rezista încă pe atâta? De rezistat oi rezista eu întrebarea-i dacă voi mai puteți trage? Eu m-am gândit să vă ajut. Cum să ne ajuți, omule? Cum? Am să folosesc cuțitul din dotare. De s-a toci, oi cere altul. Măi, că multe îți mai umblă prin tărtăcuță! Să ne hodinim oleacă și om face-o și pe asta. După ce au mai răsuflat, Trestie a dat semnalul de plecare: La drum, fraților, că prea mult bine strică
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
își croiau drum pe cărarea nu mai lată de două laturi de palmă. Opririle au devenit din ce în ce mai 73 dese. O bucată din lama cuțitului lui Toaibă a rămas înfiptă cine știe unde. Mâinile îi sângerau, iar crengile de sub foaia de cort se tociseră. Le-au înlocuit cu altele și, după puțină odihnă, au pornit mai departe. Soarele se trăgea spre chindie când Trestie a anunțat că mai au puțin până la punctul de observație de unde au pornit ieri. Când au ajuns la observator, au
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
treabă, iese și de-o bursă. Numai să ajungem sănătoși până la anul. Da’... ia spune tu, la ce facultate ai vrea să te duci? Că eu zic că dacă te duci la facultate, apoi să-ți placă, nu să-ți tocești coatele degeaba. Păi am stat eu și m-am tot gândit și până la urmă mi-am zis că mie mi se potrivește medicina. De ce crezi tu asta? Ei. Povestea îi mai lungă, tată... Mie poți să mi-o spui, Gruia
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și rămas locului, din spiță domnească, moldovenească... Ca și în cazul Lumânărică și Titinaș, povestea Curții Domnești de la Iași, pusă de el în „Convorbirile literare” ale timpului, nu-i doar o legendă, ci un trecut care, după cum se vede, se tocește, dar dăinuiește ca și ... Lumâ nări că... Și au mai trecut încă alți ani. La 20 iunie 2008 în „Ziarul de Iași” citeam: „Un caz deosebit de complex în mâinile medicilor ieșe ni” puși să aleagă între două vieți - a mamei
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
că puteți orbi. Ați înțeles că nu se poate naște o fetiță pe așa ceva? Primul lucru pe care l-am observat la Ana sunt pantofii ei albaștri. Niște pantofi fermecați. Ana umblă mult prin lume, iar ei, pantofii, nu se tocesc niciodată și nici nu prea greșesc drumul. Dar de ce sunt albaștri? Albastrul e culoarea păcii din suflet și a gândului înțelept - spune PAM. Albastrul te ajută să descoperi mai repede adevărul? Vom vedea. Albastru, adică senin, fără nori, fusese și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
antenele extratereștrilor ci mai degrabă cu coarnele unui melc. Sunt însă destul de lungi și grele, motiv pentru care s-au îndoit în jos, ca două paranteze. Poartă de obicei o rochie albă și pantofii ei albaștri, fermecați, care nu se tocesc niciodată, o ajută să pășească nu numai pe orice drum de pe Pământ, ci și pe oricare stea. Sau, mai bine zis, pe oricare planetă, care a fost cândva o stea. Nu numai pe „Steaua Iubirii”, unde zice PAM că s-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
o dată.” Cugetarea asta avea să-l însoțească toată viața, dovedindu-se adevărată și ajutându-l la greu, când fusese nevoit să se descurce singur. Mama-l mângâia, încercând să-i ostoiască plânsul și... minune! Văzuse stele verzi, aproape că-și tocise dinții strângând maxilarele, însă meritase, mâna era ca înainte! - Va trebui să-ți porți mâna legată c-o ață de gât o vreme, până se va vindeca încheietura. Dar, o sfătui nașul pe mamă, poate ar fi mai bine să
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
vânzătoarele. Tinerele, frumușele și dornice să fie băgate În seamă de un tătic tânăr și dotat cu ce trebuie pentru a face copii” - i-a sugerat gândul de veghe. „Drept-Îi că m-ai ajutat cu asupra de măsură. Eu Îmi tocesc mintea cu treburi serioase și tu...” „Și eu ți-am spus doar ce ai de făcut. Nu trebuie să te dai cu capul de pereți, să inventezi roata. Ai să vezi că fetele o să-ți spună ce culori sunt potrivite
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Și Carp i-a făcut referat negativ la un volum de poezii. "Subdezvoltat ieu?" a ripostat Vova în plenul unei plenare. Carp scrie despre literatură necaracteristică, tovarăși, dînd dovadă de infiltrări estetizante și psihologizante. Un demobilizator". Pentru că multora li se tocise spiritul revoluționar, a cerut, ca șef ARLUS, "vizionări colective de scurt și lung metraje Moskfilm, urmate de discuții". La Ilf și Petrov, se repartiza spectatorilor fideli și bere. După '90, s-au găsit îndosariate la sediul Asociației "întîmpinări", "note", "proteste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]