816 matches
-
dădea identitate și coerență în timp, însuși timpul biologic care structura dinăuntru o ființă umană, prin impulsuri abisale: Vinu-mi ori/ Într-uneori/ Să mă sui pă munți cu flori. Din păcate, odată cu prelingerea mileniilor printre cuvintele graiului viu, s-au tocit sensurile lor primordiale, sâmburul și miezul lor inițial, germinator de sens, și or ca una dintre cele mai arhaice rădăcini ale limbii române naturale, cu sensul de timp al ființei vii, fire s-a mai conservat în uzanța vorbirii, topindu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ori, de-atâtea ori, oriunde, oricând, oricum, oricine, orice, prima oară, a doua oară, sau în conjuncții disjunctive: ori-ori, ori vii, ori pleci, cât și în straniul rudiment adversativ or. Dar cine ar fi bănuit că în aceste vocabule umile, tocite de vorbire ca treptele unui tribunal, sau ca oțelul subțiat al cuțitelor de bucătărie tăind doar fragilități din grădină, generații la rând, se ascund adevărate cristale geologice din straturile cele mai adânci ale graiului originar al lumii? Abia descoperind aceste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Băi, rămân cu voi !” Erau prin secții, pe-acolo, erau bucuroși, erau cutare, dar ce-am pățit, să mă ferescă Dumnezeu. O și apărut liderii de sindicat. Ca ciupercile după ploaie. Dom'le, vă dau cuvântul meu, mă forfeca, cum toci varza. Dimineață, azi erau niște lideri de sindicat, a doua zi se schimbau, îi întreba pe ăia: „- Băi, ce-ați obținut de la director ?”. Noi habar n-aveam ce-i ăla sindicat, cu ce se mănâncă, ce trebuie să spună la
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cînd devenea bănuitor, dar vederea banilor Îl liniștea. Există mai multe soiuri de rețetari. Unii dintre ei Îți scriu doar dacă sînt siguri că ești dependent, alții doar dacă sînt siguri că nu ești. Cei mai mulți dependenți vin cu povești obosite, tocite după ani de zile de folosire. Unii pretind că au pietre la vezică sau la rinichi. Asta-i povestea cea mai uzată și deseori doctorul se ridică și deschide ușa de Îndată ce ai pomenit de pietre la vezica biliară. Am obținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o parte pe alta. Tot corpul mă ustura, tremurînd tumefiat - carne congelată de marfă În agonia dezghețului. M-am Întors pe burtă și un picior mi-a alunecat de pe banchetă. M-am Întins În față și marginea rotunjită a băncii, tocită de frecarea cu pînza, mi-a alunecat printre picioare. La senzația de alunecare, sîngele mi-a năvălit brusc În organele genitale. În străfundul orbitelor mi-au explodat scîntei, iar mușchii picioarelor mi s-au contractat - orgasmul unui spînzurat cînd i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Cele mai proaste sunt spiritele... de glumă. * Obrazul subțire cu spirit se ține. * O minte ageră nu e neapărat și profundă. * Glumeții sunt parteneri plăcuți, dar nu te baza pe statornicia lor. * Toate cele ce trec prin mâinile omului se tocesc; toate cele care trec prin mintea omului se ascut. * Nu toate căderile sunt dezastruoase; vezi căderea în ridicol. * Orice urcuș îi amețește pe cei nepregătiți. * Dacă înoți pe sub apă, nu înseamnă că ești submarin. * Toate curgerile duc către un sfârșit
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
împotriva curentului. * Lăcomia stimulează lipsa simțului măsurii și a bunului simț, adică nerușinarea. * Casa regală preia o parte din greutățile poporului român, ușurându-l de bunuri. * Dacă ai mâncat usturoi, nu mai deschide gura. * Rostite în exces, unele cuvinte se tocesc; nu și buzele care le pronunță. * La noi, moliile se bucură cel mai mult la tunsul oilor. * Produsele modificate genetic nu dăunează celor ce le comercializează. Alcoolul dăunează grav sănătății celor ce-și confundă stomacul cu o distilerie. * Și fumatul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
de frică. Îmbracă-te bogat dar nu țipător, pe măsura pungii tale, căci adesea haina face pe om. Dă-ți urechea orișicui dar glasul numai câtorva. Prietenii încercați leagă-i de inima ta cu legături de oțel, dar nu-ți toci palmele strângând mâna oricărui boboc ce nu și-a luat încă zborul. Și mai presus de toate, să-ți fii ție însuți credincios și va urma precum ziua urmează nopții, că nu vei fi cu nimeni fățarnic.” Plecarea mea ilegală
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
dracu’ scriu io când sunt așa buimac, bezmetic? - e întrebarea. Când nici măcar nu sesizez care, din ce mi se întâmplă, e faptul esențial și care e umplutura. Când mereu am plecat într-o direcție și am ajuns în alta. Am tocit să dau la Drept - și am ajuns la Jurnalism. Am încercat să mă fac jurnalist - și-am ajuns să fac proză. Vreau să fac proză - și rezultă un fel de antropologie la mișto. Asta e. Uite, odată, când m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de vorbă cu ea. Avea un prieten mai mare decât noi, care era deja la facultate. Și ăsta, în weekend, când dădea p-acasă, o solicita la greu. Îi rămânea puțin timp pentru mine, mai ales că, în timpul săptămânii, învăța, tocea, avea pregătiri. Așa mi s-a întâmplat mereu. Să fiu tratat ca supliment narativ. Și atunci m-am apucat să scornesc ceva cu alea șase cuvinte. Asta e cea mai bună atitudine atunci când te apuci de scris. Să scornești. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
învățat de la tata...); de asemenea, mi-e la îndemână să intru fără efort în mintea și în sufletul oricărui om și, dintr-o dată, am cunoștință de atâtea lucruri complicate, pe care înainte ar fi trebuit să le învăț, să le tocesc și tot nu le-aș fi ținut minte, iar acum sunt așezate în memoria mea limpede, parcă dintotdeauna. (Chiar, acum probabil aș face față la discuțiile filosofice purtate de tata cu domnul Stamatiad!...) Sau, în rezumat: acum dețin, în compensație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
urnea din loc pe a treia. „Popoarele oprimate nu răspundeau la forță numai prin forță, ci apelând la propria lor cunoștință. Sau conștiință? Oare nu cumva conștiență?“ Îl surprinsesem împrumutând un dicționar de la bibliotecă și înapoindu-l foarte nervos. Învăța, tocea din manualul dactilografiat de patriotism științific că „fascismul a fost înfrânt în propria-i vizuină de popoarele care nu răspundeau la forță numai prin forță, ci apelând la conștiința de clasă“. Dar când trebuia să spună fraza pe de rost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de o sută de ori e un performer. Mintea omenească dezvoltă o seamă de acuități nebănuite prin repetiție. Totuși, după câteva zeci de mii de ziceri ale aceluiași cântec și cu un glas care nu se ameliorează ci, dimpotrivă, se tocește, intră în ruginire, într-un soi de mormăială duhovnicească, e greu de sperat la un salt calitativ. Ai putea să crezi că insul e un resemnat, dar nu e. La prima oră își acordează chitara întocmai ca un profesionist așteptat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să chibzuim: Amândoi am umblat jumate de drum și tare am fost cuminți! Pe nime n-am supărat, nimic străin n-am luat, Câte-am avut, toate le-am dat! Ne-am secat merindele, ne-am zdrențuit straiele, ne-am tocit ciubotele... și am ajuns doar la jumate de drum. și am ostenit. și nu mai avem de nici unele, Că tare cuminți am mai fost! Ce ne facem, Suflete? Vom zvârli ciubotele. Vom lepăda straiele. Vom lăsa drumurile și vom porni
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din jocul de șah al bunicului. Cunosc în dialect texte țesute pe carpete, rugăciuni, zicale despre vreme - toate rimate. Pe când eram copil, le luam în serios, iar mai târziu, ca adolescentă la oraș, în derâdere. La gimnaziu a trebuit să tocim pe de rost, luni în șir, baladele lui Goethe și Schiller. Pe care le debitam mecanic, prostește, cu mintea aiurea, mereu cu accentul pe ultima silabă. Ca și cum am fi avut în cap ritmul bătutului de covoare. „Copile, tu tremuri, ți-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Imperium: vechi cuvânt roman care semnifica puterea de a te face respectat de aliați și de inamici deopotrivă, prin amenințarea cu moartea și puterea de a duce la îndeplinire această amenințare. Cred că toată teoria relațiilor internaționale pe care o tocesc acum pe băncile Institutului European se reduce la această definție crudă. Cele mai multe promisiuni într-o viață de om se fac în timpul călătoriilor. Dacă este vorba de călătorii de vacanță, cu atât mai mult: se schimbă adrese, numere de telefon, mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe un buton de unde apăreau un sendviș și un pahar cu lapte. R.P. Vă rog să-mi faceți radiografia unei zile obișnuite din viața studentei Stein Antoinette, alias Antoaneta Ralian. Și apoi radiografia unei sesiuni de examen. Cum vă pregăteați? Toceați vârtos? Vă permiteați răgazuri? Cum era? A.R. Locuiam pe strada Izvor, cu încă trei studente, într-o casă unde li se închiriau camere studenților și unde proprietăreasa ne fura regulat din pachetele cu mân care pe care ni le
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de bogăția, organizarea și spațiul alocat bibliotecii liceului nostru, unde fiecare elev avea fișa lui. Între 1948-1952, după reforma învățământului am nimerit într-o clasă de matematicieni, față de care mă simțeam complexat. Ionel Luchian era tot premiantul clasei, fără să tocească având o înzestrare intelectuală nativă. Mentorul clasei noastre, dirigintele, era profesorul de matematici, Traian Galan, care deși părea dur, a avut un rol deosebit pentru formarea noastră viitoare, știa ce-i trebuie la fiecare chiar dacă nu o spunea direct. Înainte de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93322]
-
cei sârguincioși, puteau ajunge departe că marile personalități din domeniu medical cum au fost: prof. dr.Th. Burghele, I. Arseni, P. Hortolomei, V. Butureanu, R Chipail și alții care s-au format la școala de la Iași. Am invatat anatomia fără să „tocesc mecanic” ci făcând scheme, desene spațiale că cei de la politehnica. La Iași, am dus cea mai frumoasă viața studențeasca, aici am format un ansamblu de estrada „Seringă” care, împreună cu orchestră de la medicină, era cea mai bună formație culturală studențeasca din
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93312]
-
Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru proză; ediția a II-a All, 1998; edițiile a III-a și a IV-a Polirom, 2003 și 2008). Are în pregătire la Editura Polirom volumul Amazoanele. O poveste. Sarsanela Așa cum trebuia s-o tocim la școală sau cum o citeam din cărți, istoria cu i mare îmi părea un bloc uriaș de granit în care se învălmășeau ani, secole, domnitori, războaie, victorii și din care nu puteam să desprind nici o așchie, darămite un colț
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cum trebuie să fie cînd o faci de-adevăra telea. În sacoul de elev, în căptușeală, loc la care ajungeai prin spărtura buzunarului, aveam de multă vreme un prezervativ Protex, „pentru orice eventua litate“, al cărui ambalaj ajunsese să se tocească rău de tot. Oricum, eram foarte prevăzător. Cum se întîmplase, atunci, să uit de asta tocmai în mo mentul pentru care mă pregătisem cu atîta logistică ? Dacă tipa rămîne gravidă ? Am încurcat-o ! Tocmai cînd gîndeam așa, apare și Ioana
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ți-am spus-o; am învățat și eu că arta înseamnă drumul spre niște esențe simple, umane, nesofisticate -; de-aceea Beethoven și Shakespeare sînt așa de mari, chiar dacă se mai apucă unii să dea cu barda în ei, dar se tocesc bărzile înainte de-a fi sărit vreo așchie... Și-n concluzie? îl întreb eu, încercînd să țin pasul cu el, așteptînd cu nerăbdare să-l aud cum îmi dă sfaturi să fiu cuminte, să-și anuleze toată explozia aceea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Hrisostomul (sfârșitul secolului al IV-lea), din cauza „odioasei ucideri a lui Hristos”, pentru evrei „nu este posibilă nici mântuirea, nici indulgența, nici iertarea” <endnote id="(121, p. 46)"/>. În Evul Mediu Însă, acuzația de deicid Începuse deja să-și cam tocească colții. Sigur că evreul generic era urât În continuare din aceeași cauză, dar acesta era cumva un evreu abstract, un „evreu imaginar”. Creștinului medieval Îi era mai dificil să-l urască cu patimă pe „evreul real” - contemporan și concitadin cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pp. 217-221 ; vezi și 19, I, pp. 149-155 ; 20, pp. 225-226. 66. În propaganda antisemită interbelică evreii sunt asimilați fie cu animale necrofage („hienele morții”, „șacali”, „stoluri de corbi”), fie cu animale carnasiere (lupi, rechini, crocodili, căpcăuni, „năpârci cu colți tociți de ură”, „bestii hâde” etc.) sau hemofage : „balaur sau șarpe băutor de sânge românesc”, „păianjen”, „ploșnițe” și „lipitori umflate de sânge românesc” (dr. N. Paulescu, 1923 ; cf. 188, p. 181 ; vezi și 718), ca În această strofă din Imnul Legiunii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
filmul nu e atît de infantil cum pare. Sau, chiar dacă e, are ceva din talentul copiilor de a veni pe neașteptate cu cîte o observație care pune într-o lumină proaspătă, frapantă, un adevăr de care adulții civilizați sînt prea tociți ca să se mai sinchisească sau pe care preferă să nu-l bage în seamă. Atunci cînd un arab stabilit la New York i se plînge unui israelian care locuiește de cealaltă parte a străzii că americanii ne cred pe toți teroriști
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]