870 matches
-
om. Noi suntem oamenii din spate, trăgătorii de cortină. Atâta tot. Și ar fi bine să avem grijă să nu-i dăm artistului cu cortina-n cap și să ne vedem de treabă. Eu n-am venit aici să mă tocmesc, nici nu caut atenție să mă las convins, am venit cu o plasă de texte din care poate dumneata o să scoți ceva. La fel de bine, poți s-o arunci. Eu îndată ce mă voi ridica de la masa asta, dus voi fi. — Mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
boi, cai, vaci, 1500 de oi. Plătește un administrator cu 2400 și tain care mai râdică la 1200 de lei pe an. Apoi supt administratori, contabili, ajutori de contabili, feciori boerești, chelar, așa zișii zilari etc. Servitorii de jos se tocmesc cu anul (170 de lei), tain, o piele de oae, manta, încălțări, unii și vite scutite. La vremea secerișului vin din satele mai depărtate a Dorohoiului, unde e mai deasă populația. În urma legilor nouă, s-a mai urcat și prețul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Pe lângă scrisoarea polonului din 21 august 1476, Baltazar de Piscia scria că aflase de la niște fugari că Ștefan fugise în Polonia. Unii spuneau că l-au văzut ospătându-se într-un han din Sniatin, iar alții că Ștefan ar fi tocmit lefegii la Camenița. Cum turcii n-au reușit să cucerească Hotinul, s-au retras și e posibil ca, în 8-9 august, să fi făcut joncțiunea cu oastea comandată de sultan. Dlugosz scrie că sultanul „fiind strașnic înfrânt sub amândouă cetățile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scrie că, în lupta de la Teleajen, dintre Mihai Viteazul și Zamoyski, husarii au decis soarta bătăliei, fiind „nedeprinsă oastea lui Mihai cu acest fel de oaste, ce s-au pomenitu husarii”. Toți îmbrăcați în fier și pe umeri pun „aripi tocmite de pene de hultur”. Al. Gonța credea că hânsar vine de la hus, care în cehă înseamnă gâscă, și de la gans în polonă, care înseamnă tot gâscă. După o altă opinie, hânsarii alcătuiau un corp de cavalerie ușoară, format din „mercenari
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
venit și cu domnișoara Popescu o cumnata a sa. Ne-am cununat religios în biserica din Boboiești de către nașii noștri scumpi și dragi Maria și Neculai Stoleriu atunci învățători în Comuna Baea, județul Suceava. Socrul meu preotul Mihai Vasiliu a tocmit o muzică bună din Târgu Neamț, alcătuit din 4 muzicanți, 2 erau români și 2 erau jâdani. Și au cântat destul de frumos ba și din gură. "Frunză verde fir de linte, Ghiorghiță cu mândre multe, Când se duce pe la toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
meu să mă aprovizionez de la negustori de mâna a doua, a treia. După nici zece minute mi-am schimbat complet gândirea. Nu era un talcioc decât aparent, în modul de organizare, produsele erau chiar noi, de calitate și toată lumea se tocmea și cumpăra cu moneda lor locală solii -, astfel că transformând prețurile în dolari totul era incredibil de convenabil, accesibil. Începuse să îmi placă, deși îmi aducea în memorie perioada studenției, când vizitam talciocul din Dudești doar să îmi încânt ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Piară omu-acesta rău Că se face Dumnezeu Și-ntr-a-noastră Lege mare Vrea să facă strâmtoare Servitorii făr’ de minte Îl dezbracă din veșminte Și cu biciul Îl lovesc Până când Îl ostenesc Din spini cununa-i Împletesc Și pe frunte i-o tocmesc Peste obraz Îl lovesc Și tare Îl batjocoresc. Iisus Crucea o ducea Și de slab se-mpiedica Se-mpiedica-n veșmânt Și cade jos la pământ Fața Lui de sânge plină Se proptează În țărână Iar peste El, Crucea grea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
-i dăm la eșirea din posesie, proprietății”. La 15 ianuarie 1848, mazilii din Băsești-Fălciu se plâng Isprăvniciei că șapte dintre ei au fugit și de aceea strâng cu mare greutate birul de la dânșii, „iar slujbele ce-i ajung a face tocmim noi oameni în locul lor și le plătim de le fac [...] și de la dânșii nu putem scoate nimic”. Mazilii din Deleni-Fălciu reclamau la Isprăvnicie, în ianuarie și februarie 1847, că din satul lor au fugit patru oameni. Rezoluția oficialităților obliga la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
atmosfera de boemie care concurează pe cea a buchiniștilor de pe malurile Senei. Făcându-mi "rondul" prin zonă, unde deja eram cunoscut ca un cumpărător avizat, care avea avantajul în fața vânzătorilor de a vorbi spaniola, dar și dezavantajul de a se tocmi "la sânge" nu de dragul prețurilor ci de dragul tocmelii, am dat peste o carte plină de interes, parfum și culoare: "El hijo alegre de la cana de azucar biografia del Ron'' "Copilul vesel al trestiei de zahăr biografia romului", publicata de Fernando
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Guvernul a cerut egumenului grec al mănăstirii să înalțe, deasupra "clădirii joase" menționate, un spital și să aducă un doctor, dar, ca și la Neamțu, cererea a întâmpinat rezistență, egumenul refuzând organizarea medicală a azilului, răspunzând că "doctor nu va tocmi pentru că, în mănăstirea Golia, pe bolnavi îi vindecă Maica Domnului". Ca urmare a unei epidemii de febră tifoidă care a determinat o mare mortalitate printre bolnavi, în 1850, Comitetul Sănătății a numit ca medic al azilului pe doctorul I. Finkelstain
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Contra mea. No! ce-i asta? Am făcut o greșală, domnule, și vin să mă denunț eu singur, spre a-mi primi pedeapsa ce vei socoti că merit. I-am istorisit, deci, toată daravera 91 cu evreul, cum ne-am tocmit cu dânsul, cum nu s-a ținut de tocmală, cum s-a obrăznicit cu noi și, în fine, cum, scoși din fire, i-am dat două palme. În măsura în care eu îi istoriseam, fața lui se descrețea. Și câți bani îi plătiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se-ncurcă în vorbă, repeta aceleași cuvinte de zece ori, se văicara ca și când ar fi fost pe moarte, în fine, făcea un scandal, de începuse neamțul iarăși a se încreți. No?... Schön recht!95... Răspunde, mă rog, dacă te-ai tocmit cu zece galbeni și cu condiția să ajungi în astă sară la Dorna-Vatra. Da. Pentru ce, dar, ai vroit să petreci noaptea în drum? Pentru că dam de sabaș și d-lor tot una le era să ajungă în astă sară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Apoi, când mă vedea luând pușca din cui, își perdea cumpătul cu desăvârșire. Făcea raite prin odăi, sărea pe scaune, pe canapele, schâncea, latra, îmi punea labele pe pept, răsturna casa cu susu-n jos. Dacă din întâmplare aveam o căruță tocmită dinaintea scărei, el, de frică să nu fie uitat, se urca cel întăi în căruță, de unde nu mai era cu putință să-l dai jos. Nici chiar sunetul farfuriilor, muzica cea mai plăcută urechilor lui, nu-l atrăgea; trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tonul între noi, deoarece era pictor de profesiune; dar cel mai guraliu și mai cu pretenții era Pogor. Noi ceilalți patru, nefiind tocmai încrezători în talentele noastre, lucram cu sfială și ne temeam să nu ne facem de râs. Am tocmit, deci, în primele zile după instalarea noastră un biet cerșetor cu patru lei pe zi, a cărui portret am întreprins cu toții să-l facem din diferite părți. Bietul om la început era foarte bucuros că poate sta la căldură și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
asta cumpăram, ca la hotel, întotdeauna mi-a plăcut să trăiesc la hotel, acum aveam o ocazie, în București trăiam pe permanent picior de plecare, ca într-un perpetuu tranzit. Eterna tobă târguiam, ceva cu preț fix, ca să nu mă tocmesc, să nu fiu obligat să negociez, să dialoghez. Îmi era interzis să vorbesc. Variantele de dialog sunt mereu aceleași. De obicei, pot citi de pe buze. Și prețurile de pe cântarul electronic, la fel. Ăsta e avantajul tehnicii. Cică oamenii au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
neuniform, în toate direcțiile, nehotărâtă. Figură de copil bărbos. Surâs calin, naiv. Când încerc să mi-l aduc în minte, îl văd întotdeauna în câte o dimineață rece, venind spre școală. Spre liceu. Ar trebui să vi-l desenez. Să tocmesc un papparazzo care să-l tragă în poză. Dimineața se grăbea și era permanent transpirat. În mâini, mănuși negre de piele. De piele neagră. Nici nu putea cuprinde cumsecade ghiozdanul lui vechi de pe vremea lui Pazvante. Ghiozdan de meșină încrețită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
palmă. Grădina lui Baboi, unde trebuie să jucăm. Și-a săpat singur grădina ailaltă din coastă, povestește Jderilă. Un om greu de înțeles. Umblă în trening și cravată. Și mai ales asta e problema - că-și sapă singur grădina. Nu tocmește pe altul. E problematic de ce face asta. Pe drum se fixează tactica. Dacă tot s-au făcut alegerile. - Jucăm la înaintare cu doi inși. P-ăla micu’, pe Dadanu, îl băgăm să apere, că e gras și umple poarta. Măslină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
crezut, firește, nici de astă dată În realitatea acestui Adrian Maniu, nume neverosimil după sonoritățile lui prea alese și agreabile urechilor, ca Împrumutat parcă din romane sau piese cu personaje factice, socotindu-l pe acel adus În fața mea vreun figurant, tocmit pe un capuținer, al farsei literare Încercate de Nae Ionescu și de alții, poate, fără altă treabă, de la Terasă, unde atâția tineri cu părul lung, lavalieră și fără man șete la cămașă debarcau fără nici un gologan În pungă, dar plini
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sunt, în felul lor, niște ciudați. Cel mai ciudat dintre toți e cumpărătorul care intră pentru prima oară într-un magazin cu tablouri, se duce glonț la un peisaj sau la o natură moartă și scoate portofelul fără să se tocmească. După care pleacă la fel de precipitat cum a venit cu lucrarea sub braț. Stai așa, va spune cititorul. Ce-i atât de special la omul tău? E vorba despre o marfă și despre un cost, despre o plăcere și despre o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ciripeala soției. Trebuie să le facem să exclame tot timpul: «Oh!», «Vai!», «Super!», «Colosal!», «Fantastic!». De la ele vine plăcerea doamnei, nu de la tablou sau de la noi.“ „Mai e nevoie de ceva“, spune domnul, care scoate portofelul și, fără să se tocmească, cere prin semne să i se împacheteze tabloul generalului scăpătat, tablou pictat de un geniu mort de tuberculoză în brațele iubitei, care s-a stins curând și ea de dorul pictorului într-un hotel de două stele, la Nisa, fecioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
s-a dovedit a fi stricat. „O să vă sunăm să reluăm discuția“, a zis evaziv reporterul evitând privirea inventatorului. „E vina noastră“, a mai zis el, deși toată lumea știa că despre altceva era vorba. Despre soartă. Cu ea nu te tocmești: „Hai, soarto, să mai încercăm o dată!“. Definiția boului Un senator i-a zis altui senator că e bou. Nimeni n-a mai văzut de mult timp un bou, așa că nici insulta nu mai e ce-a fost cândva. În magazine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
reîmperechindu-se și dobândind un nou aspect la fiecare împerechere. Măsura inferioară a lucrurilor se dedă la incursiuni prădalnice. Cele ce ți se întâmplă ulterior îți par de o noutate nerușinată în raport cu ceea ce credeai a ști până acum. Măsura inferioară se tocmește cu prezentul pentru ceea ce la vremea sa nu merita făcut, și nici discutat. Amestecul cu prezentul dă la iveală, sarcastic, o a treia, a cincea ori a douăzecea fațetă a timpului de odinioară, țesătura de fire discret disimulată care pe-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
satului). Nu e mult, dar nu e rău. Statistica nu ne vorbește și despre numărul de galițe pe care tot omul le ține în curte pentru ouă, pentru carnea lor gustoasă și chiar pentru puful din care boresele au mai tocmit oarece perne moi. Și care după cum se vede în gospodăria fiecăruia, s-ar părea că nu-s tocmai puține. Iar dacă aruncăm privirea peste pălan până mai în spatele curții, încolo către grădină, o să observăm, după cum și statistica ne informează, că
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și îi spui... în linii mari, că îl iubești. Iar eu îl conving să facem nunta la Plaza. Și tu ai parte de nunta cu care dorești să-ți epatezi prietenii. Ăsta-i târgul pe care ți-l propun. — Te tocmești cu mine ca la piață? — Îhm... da. Mă întorc spre ea și o fixez, cu pumnii încordați pe lângă mine. Elinor, adevărul adevărat este că am venit la tine dintr-un motiv cât se poate de egoist. Luke a suferit foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ruși) <endnote id="(3, p. 73)"/> ; „Nu există târg fără un evreu” sau „Poți să faci o afacere bună fără un evreu, dar nu fără câțiva” (la maghiari) <endnote id="(107, p. 120)"/> ; „Neînduplecat ca un negustor evreu [când se tocmește]” (la polonezi) <endnote id="(127, p. 88)"/> ; „Cu un evreu nu se face un târg” (la germani), dar „Doi evrei și două fete fac un târg” (la polonezi) <endnote id=" (3, p. 73)"/> etc. Evreul se autopercepe În mod similar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]