KorAP: Find »[drukola/base=topică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...48 >

1,191 matches

Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644

dureri fizice (C.D.).” (M. Sadoveanu), „Bunul simț (S) poate înlocui câteodată inteligența (C.D.), dar inteligența (S) nu poate să-nlocuiască niciodată bunul simț (C.D.).” (M. Codreanu) Intonația. Intervenția factorului subiectiv, afectiv, în elaborarea enunțului lingvistic poate anula caracterul relevant al topicii și al determinării în marcarea funcției sintactice de subiect. Împotriva situării sale înaintea verbului copulativ, reliefarea prin intonație a unui termen din structura nucleului predicațional se constituie în marcă a rolului de nume predicativ, purtător al semanticii lexicale a predicației

Gramatica limbii române by Dumitru Irimia (2001) [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
diateză, impersonale sau prin expresii impersonale; sub aspect semantic, propoziția subiectivă este o convertire în subiect a unui „obiect” intrat sub incidența predicației, într-un enunț desfășurat în stil indirect: „Nu s-a aflat nici până astăzi unde a dispărut.” Topica fixează identitatea de subiect sau de nume predicativ a componentelor nucleului predicațional complex: propoziția-subiect stă în stânga verbului copulativ, iar în dreapta verbului se situează numele predicativ: „Ce e cuceritor în orice realitate dată este că focalizează toate universalurile acelea care sunt

Gramatica limbii române by Dumitru Irimia (2001) [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
sau reflexive: „Ca să pot muri liniștit, pe mine / Mie redă-mă!” (M. Eminescu) Expresie concretă a orientării flexiunii de către principiul recțiunii, acuzativul neprepozițional (precedat sau nu de morfemul pe) se impune ca marcă distinctivă a funcției de complement direct. 2. Topica este modalitatea pin care se marchează identitatea funcțională a complementului direct realizat prin substantiv sau pronume nepersonal, când opoziția nominativ-acuzativ se neutralizează sub aspectul dezinenței; complementul direct urmează verbul-predicat, în timp ce subiectul îl precede: „Peștele mare (S) înghite peștele mic (C.D.

Gramatica limbii române by Dumitru Irimia (2001) [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
articol posesiv; când complementul indirect se realizează prin pronume posesiv, la plural, sau prin pronume personal de persoana a III-a: „A trimis alor săi o telegramă.” Dativul neprepozițional se impune ca una din mărcile distinctive ale complementului indirect. 2. Topica intervine în distingerea complementului indirect de atribut; cu excepția structurilor sintactice ambigue, complementul indirect urmează unui verb (adjectiv): „I-am dat lui Dan cărțile.” în timp ce atributul urmează unui substantiv: „I-am dat cărțile lui Dan.” 3. Elementele de relație însoțesc toate

Gramatica limbii române by Dumitru Irimia (2001) [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
măsură de regent. Aceasta face ca marca identității specifice a unei funcții sintactice (complement direct, indirect, de agent) să fie implicită în chiar modul specific de manifestare a relației de dependență în care își are originea. În consecință, flexiunea sau topica sau elementele relaționale (ca atare și nu în individualitatea lor concretă) sunt concomitent mărci ale relației de dependență și ale identității funcțional-sintactice a unui termen (grup de termeni) lexical(i). Întrucât circumstanțialele sunt, pentru autonomia și integritatea structurală a enunțului

Gramatica limbii române by Dumitru Irimia (2001) [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
sunt, pentru autonomia și integritatea structurală a enunțului, cel mai adesea, aleatorii (fapt care atenuează constrângerile formale impuse de regent), între realizarea relației de dependență și marcarea identității funcționale a termenilor determinanți raportul nu mai este de suprapunere. Flexiunea și topica nu mai intervin decât cu totul incidental în realizarea relației de dependență. Elementele relaționale exprimă ca atare relația de dependență (mai exact, o realizează) dar marca identității specifice a fiecărui circumstanțial este preponderent semantică; ea se implică în: • conținutul concret

Gramatica limbii române by Dumitru Irimia (2001) [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
în cap”. (M. Preda, M. Sg., I, 79) și a numelui predicativ, din structura unui predicat descriptiv complex: „Orice se-ntâmplă-i ca și cum / s-ar întâmpla c-o fată.” (L. Blaga, 315) Identitatea specifică de circumstanțială modală este fixată prin topică și prin natura regentului: circumstanțiala de mod determină verbe predicative (sub aspect semantic-lexical), în timp ce propoziția-nume predicativ intră în relație de complementaritate cu un verb copulativ iar atributiva determină un substantiv. Când relația de dependență se exprimă prin prepoziții (caracteristice realizării

Gramatica limbii române by Dumitru Irimia (2001) [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
primului ministru și dacă nu i-ar fi oprit.” (M. Eliade, 195) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin adverbe (locuțiuni adverbiale), identitatea sintactică a circumstanțialului condițional este fixată de împletirea planului semantic al adverbului cu topica lui și cu un element prozodic, pauza; realizând funcția de circumstanțial condițional, adverbele altfel, altminteri preced verbul-predicat: „Slugii să nu-i întinzi mâna și să nu-i lași decât atât cât să răsufle, altfel nu te mai respectă.” (E. Barbu

Gramatica limbii române by Dumitru Irimia (2001) [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
condițională. Relația de dependență dintre circumstanțiala de condiție și regenta ei se lipsește uneori de elemente de relație; termenii sintagmei, singurii constituenți sintactici, propoziționali, ai frazei se juxtapun. Identitatea specifică a circumstanțialei de condiție este marcată în aceste enunțuri prin topică; propoziția care ocupă primul loc, reliefată și prin intonație, actualizează funcția de circumstanțial de condiție: „Ai carte, ai parte.” „Banul trebuie să meargă; îl strângi, îl furi.” (N. Iorga, 56) CIRCUMSTANȚIALUL CONCESIV (DE CONCESIE)TC "CIRCUMSTAN}IALUL CONCESIV (DE CONCESIE

Gramatica limbii române by Dumitru Irimia (2001) [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
ca mărci absolute ale identității sale sintactice conjuncția deși și locuțiunile conjuncționale chiar dacă (de, să), și dacă, măcar că (să), cu toate că. Când circumstanțiala se introduce prin adverbe nehotărâte, marca identității sale sintactice rezultă dintr-o împletire a elementului de relație cu topica, cu termenii corelativi și cu modul verbului-predicat din concesivă: • circumstanțială spațială: Te găsesc oriunde te duci. • circumstanțială concesivă: Oriunde te-ai duce, tot te găsesc. Termenii corelativi au rol hotărâtor și în marcarea identității circumstanțialei concesive introduse prin conjuncția să

Gramatica limbii române by Dumitru Irimia (2001) [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
soarelui; plecarea Doinei; culesul strugurilor; recoltarea merelor. În aceste sintagme, atributul este expresia sintactică a unei componente semantice cerute de regent. În legătură cu sfera semantică (lexicală și gramaticală) a regentului, sfera semantică a termenului (grupului de termeni) prin care se realizează, topica și perspectiva din care actualizează sfera semantică a regentului, atributul dezvoltă cinci tipuri semantice: • atribut calificativ • atribut de identificare • atribut de clasificare • atribut de complinire • atribut descriptiv. Într-o legătură relativă cu gradul de implicare în procesul de actualizare a

Gramatica limbii române by Dumitru Irimia (2001) [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
relație de dublă dependență, identitatea sintactică a complementului predicativ este marcată de prezența simultană a unor modalități de manifestare în planul expresiei a dependenței față de nume (flexiunea) și a unor modalități de manifestare în planul expresiei a dependenței față de verb (topica). În funcție de planul semantic sau de structura complementului predicativ, mai intervin elementele de relație și articolul. Dintre cele două variante, complementul predicativ nominal se caracterizează prin identitatea cea mai marcată. Flexiunea Flexiunea este orientată de acord și, mai rar, de recțiune

Gramatica limbii române by Dumitru Irimia (2001) [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
69) sau în frază, când precede pronumele relativ prin care se introduce o completivă predicativă: „Pentru ce, adică, m-aș gâtui cu îmboldirile propriei mele firi (...) și aș trece în ochii... celor proști drept ceea ce nu sunt?” (C. Hogaș, 304) Topica Expresie a celei de a doua direcții în desfășurarea relației de dependență, topica se asociază flexiunii (orientată de acord) în fixarea identității sintactice a complementului predicativ, varianta nominală. Spre deosebire de atribut, cu care are în comun modificarea formei, pentru a se

Gramatica limbii române by Dumitru Irimia (2001) [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
completivă predicativă: „Pentru ce, adică, m-aș gâtui cu îmboldirile propriei mele firi (...) și aș trece în ochii... celor proști drept ceea ce nu sunt?” (C. Hogaș, 304) Topica Expresie a celei de a doua direcții în desfășurarea relației de dependență, topica se asociază flexiunii (orientată de acord) în fixarea identității sintactice a complementului predicativ, varianta nominală. Spre deosebire de atribut, cu care are în comun modificarea formei, pentru a se acorda în gen și număr cu un termen regent nominal, complementul predicativ urmează

Gramatica limbii române by Dumitru Irimia (2001) [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
și tremurând din apă.” (M. Eminescu, I, 179), iar prin poziție, atributului: „S-apar-o zână liniștită / Cu ochi mari, cu umeri goi.” (M. Eminescu, I, 228) și atributului circumstanțial: Gabriela, acum liniștită, l-a privit cu mai multă încredere. Deosebirea de topică dintre complementul predicativ și atributul circumstanțial corespunde distincției din plan semantic; însușirea exprimată prin atributul circumstanțial precede (ca timp, cauză, condiție etc.) sau urmează (scop, consecință) acțiunea verbală: Mihaela, obosită, s-a întors acasă. în timp ce însușirea (acțiunea) exprimată prin complementul

Gramatica limbii române by Dumitru Irimia (2001) [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
pronumele relativ ceea ce, cu sens neutru și caracter anaforic: „M-am sculat și m-am apropiat de mare. Era acum rece ca gheața, ceea ce mi s-a părut cu totul de neînțeles.” (O. Paler) • pauza; însoțește elementul de relație ceea ce; • topica; propoziția apozitivă este totdeauna termenul secund în desfășurarea relației de apoziție. Prin această complementaritate, apoziția se distinge de alte funcții realizate propozițional, introduse în frază prin pronumele relativ compus ceea ce: • apozitivă: S-au întâmplat în dimineața aceea lucruri incredibile, cu

Gramatica limbii române by Dumitru Irimia (2001) [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Aceasta îți va fi cu atât mai lesne, cu cât, desigur, proiectul de carte va rămânea (...) pururea în stare de proiect...” (Al. Odobescu, 176) El vine sigur. șsigur - circumstanțial de modț El vine, sigur, cu Anamaria. șsigur - fără funcție sintacticăț Topica fixează caracter de incident enunțului sintactic - expresie a planului enunțării - într-un text lingvistic, organizat în stil direct. Enunțul organizat în jurul unui verb ilocutiv este incident, termen secund într-o relație de incidență dacă urmează unui enunț-expresie a planului obiectului

Gramatica limbii române by Dumitru Irimia (2001) [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
la mine.” (M.Caragiale, 86). dar și dacă precede enunțul-dialog: „Am răspuns: „Pădure dragă, Ea nu vine, nu mai vine...” (M. Eminescu, I, 122) Identitatea de enunț incident a propozițiilor care marchează stilul direct, în prima variantă este fixată, pe lângă topica acestora în organizarea enunțului complex, de topica propriilor constituenți sintactici: în interiorul enunțului narativ, subiectul urmează verbul-predicat: „Asta-i întrebarea, zise Dan încet, enigma ce pătrundea ființa mea.” (M. Eminescu, P.L., 53), „- Acuma trebuie să pleci, zise ea stăpânindu-se deodată

Gramatica limbii române by Dumitru Irimia (2001) [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
dacă precede enunțul-dialog: „Am răspuns: „Pădure dragă, Ea nu vine, nu mai vine...” (M. Eminescu, I, 122) Identitatea de enunț incident a propozițiilor care marchează stilul direct, în prima variantă este fixată, pe lângă topica acestora în organizarea enunțului complex, de topica propriilor constituenți sintactici: în interiorul enunțului narativ, subiectul urmează verbul-predicat: „Asta-i întrebarea, zise Dan încet, enigma ce pătrundea ființa mea.” (M. Eminescu, P.L., 53), „- Acuma trebuie să pleci, zise ea stăpânindu-se deodată și ștergându-și lacrimile.” (M. Preda, Delirul

Gramatica limbii române by Dumitru Irimia (2001) [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
COORDONARE 48. Când relația de coordonare ar implica numai doi termeni, absența unuia înseamnă absența relației și, ca atare, absența mijloacelor de manifestare a relației în planul expresiei: și, sau, când. În relația opozitivă, schimbarea ordinii termenilor implică și schimbarea topicii opoziției afirmativ-negativ iar absența unuia dintre ei atrage și absența mărcii negative sau afirmative. 49. Pentru alte funcții sintactice realizate prin constituenți sintactici multipli să se vadă capitolul Tipuri structurale din descrierea diverselor funcții sintactice generate de relațiile de interdependență

Gramatica limbii române by Dumitru Irimia (2001) [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789

răspândire mare în lexicul religios, dovada fiind faptul că peste 70 % dintre cele 946 de înregistrari pe internet în care poate fi regăsit aparțin unor site-uri având conținut religios. Față de celelalte multiplicative, întreit dovedește o foarte mare libertate de topică. Utilizat adverbial, numeralul multiplicativ poate fi: - antepus imediat verbului pe care îl determină: Stăpână, arătat-ai îndoita putere a darului Tău pe pământul Moldovei, când în locul pe care Te-ai arătat, întreit ai inmulțit averile cu Icoana Ta cea... (www

[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
uv.ro). Se poate vorbi de o preferință a limbajului de acest tip pentru numeralul întreit, mai bine zis de o extindere a folosirii sale de la contexte rigide (întreit sfântă cântare) la alte contexte, neconstrânse lexical sau gramatical (restricții de topică). 2.3. Numeralele împătrit, încincit, înșesit nu prezintă particularități de folosire și utilizare deosebite; pentru frecvență, vezi infra, 4.2. Atât numeralul multiplicativ înșeptit, cât și înoptit sunt utilizate în limba română actuală, dovadă fiind prezența lor în înregistrările de pe

[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231

greu până la 6 7 ani). De la folosirea propozițiilor scurte, copilul de varsta preșcolara își dezvoltă, treptat, vorbirea dialogata. Comunicarea gândirii se produce adesea fragmentat, uneori copilul pierde din vedere ansamblul iar vorbirea devine dezlânata, cu inversiuni, cu reveniri, intercalari, ezitări. Topica în propozițiile și frazele mai complicate se realizează cu greutate, fiind supusă și influentelor afectivității și dezorganizării gândirii. În momentul intrării în clasa I, copilul trebuie să fie pregătit pentru învățarea de tip școlar. Pregătirea implică și dezvoltarea limbajului la

Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela (2006) [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651

și facial. Din punct de vedere gramatical, de foarte mult timp s-a constatat că limbajul verbal este puternic influențat de limbajul mimico-gestual. Categorii gramaticale specifice limbajului verbal precum flexionarea și cuvintele de legătură (prepozițiile și conjuncțiile) lipsesc cu desăvârșire. Topica și construcția frazei urmează liniaritatea limbajului semnelor. S-a observat că datorită învățării mecanice, fără medierea limbajului mimico-gestual, copiii au un vocabular limitat, pe care și l-au însușit în forma inițială de prezentare. Ei nu sunt capabili de a

Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA (2011) [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
dificultate. La aplicarea metodei în sens învers (copilul pronunță cuvinte, propoziții, iar profesorul le reproduce) am constatat o dezvoltare a limbajului expresiv al copilului, atât în ceea ce privește volumul vocabularului activ, cât și a expimării, începând să utilizeze propoziții în exprimarea curentă. Topica nu este întotdeauna corectă și nu utilizează pronumele personal. Chiar și atunci când se referă la persoana lui utilizează numele. („Cristi face bine”. „Cristi merge cu mașina roșie”). Etapa a 5-a urmărit dezvoltarea capacității de înțelegere auditivă. Prin utilizarea comenzilor

Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA (2011) [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]