828 matches
-
rolurile ca niște membri ai unui grup de teatru amator care pun În scenă o farsă plasată Într-un bordel din vremea Restaurației. Într-o scurtă pauză Între două Îmbrățișări, femeile ridicară priviri fals-uimite la apariția În cadru a unui tors și-a unor șolduri masculine. Bărbatul rămase lîngă pat, cu penisul erect; cu coapsele și pieptul musculos lucind ca date cu ulei și cu greabănul de taur, părea genul tipic de armăsar pasiv din nenumărate filme porno. Camera Îi prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care mai ajungeau ca turiști până în nord, pentru cursele ilegale de motociclete. Shams îl târâse afară, cu buza de jos șiroind și cu un ochi vânăt. Atunci simți prima oară câtă forță avea Shams într-un singur braț și în torsul lui de zeu tânăr: — Pentru ce mă obligi să fac asta? Era mânios și dezamăgit, dar avea o furie rece, tăioasă, ca un pumnal, cum nu mai văzuse. — Dar tu cum suporți toate astea? Și pentru ce? Nu e treaba
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-i pe furiș. Îi tremurau mâinile și-i venea să plângă de mila fii-si. - De ce nu-l iei, tată? a întrebat meșterul cu răbdare. Ea nu răspundea. - Mă, copila tatii, eu îți vreau ție răul? Spune! Se auzea numai torsul motanilor, alături. - Crezi că e vreun părinte care dorește să-și nenorocească fata? Ai auzit tu de asta? Zi! Lina nu răspundea. Pe obraji îi curgeau lacrimi. - Haide, nu plânge, fu cuminte! Domnu Stere o să fie ca un părinte, o să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gutuie, parcă-i în grădină la Mitropolie! 184 Era înalt de atingea candela. Avea jambiere și bocanci. Mirosea a bărbat și a vin. Ninsoarea i se topea pe cojocul scurt și călduros. Se auzea trosnetul lemnelor în godinul pântecos și torsul pisicilor adormite pe o sofa scundă. Așa a început dragostea lui cu Sinefta. Copila 1-a frecat ce 1-a frecat, îl aducea noaptea, îl ținea în odaia ei, la căldură, dar nu-i credea vorbele mincinoase, că vorbea Piele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o liniște În care s-ar fi spus că Pămîntul rămînea anormal de neclintit, iar odată cu liniștea aceasta sosiră calmul și tăcerea unei clipe În care ființele vii nu ar fi Îndrăznit nici măcar să respire. Mai tîrziu, un zgomot ca torsul unei pisici În măruntaiele pămîntului cîștigă În intensitate pe măsură ce urca din nou, și din nou pereții peșterii Încercară să se unească, cîteva stalactite se prăbușiră cu un zgomot asurzitor, uleiul din lămpi se Împrăștie pe jos, iar focul dintr-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
făceam nimic... El e cel mai bun prieten al meu. Râse ca de o glumă bună: îmi zice "tembelul", dar știu că n-o gândește cu adevărat. Pricepi? ― Bineînțeles. Lucrară un timp în tăcere. Își scoseseră cămășile. Sudoarea le lustruise torsurile goale, păreau turnați în bronz, lumina chioară de mucegai învăluia totul într-un abur umed. Scarlat trăi pentru câteva clipe un sentiment acut de ireal, imaginile se diluau. Dascălu îl atinse cu degetul. Zâmbea cu ochi strălucitori, iar trăsăturile destinse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
după obicei -, cu apele îmbătrânite... o sobă cu ocniță albă, ușor coșcovită, cotruța și strachina mâțelor. Ca orice om al singurătații, din îndelunga nevoie de a sta de vorba cu cineva, baba Săftica povestește... povestește mereu, apoi se întoarce la torsul gândurilor ei... Privind-o, te simți mereu îndemnat să-ți fixezi înfățișarea ei bătrână, care necontenit descurcă gânduri încâlcite. O viață... a fost gata să deie o mână de ajutor celor în nevoie. ...De două zile și două nopți, neostenită
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o ascultau. Seara și dimineața cânta privighetoarea, iar cucul se striga mereu pe nume. Ca un fluviu, primăvara se revărsa peste întreaga ființă a naturii... Soarele s-a stins pe orizont... În ceardac, lângă dereg, bătrânul pădurar, încă își continua torsul gândurilor lui. Se uita în vale, dincolo de gard și de jur-împrejur, cât prindea ochiul, la pădurea adânca... fară sfârșit. Pârvu, neclintit de ceasuri întregi, stătea pe pântece, cu botul pe labe și se e uita la stăpân, cu ochi deștepți
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu păr proaspăt de dihanie și nu se teme de lup... totuși, avea nevoie de ragilă. Luna nouă își arătase secerea pe cerul asfințitului. Toate în jur apăreau sub lucirea slabă de lună nouă și luceferi. Bătrânul, încă își continua torsul gândurilor... -...Anuca‟i la Șuletea, femeia de la Jigălia, n-a vrut s-o mai alăpteze... Domnica a s-o crească, o vremi, cu biberonul... sărmănica fată, numa‟ Dumnezău Sfântu‟ știi ci soartî o așteaptî... și cu un oftat adânc intră
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înecase o cămilă. R’Orab se agită, neliniștit. își întoarse gâtul lung și își îndreptă botul cu jind spre cortina de apă ce înainta descompunând lumina și transformând peisajul. A mugit ușor și din gâtlejul său s-a auzit un tors de pisică uriașă, satisfăcută. Gacel s-a ridicat încet în picioare, i-a scos șaua și, la rândul lui, și-a scos straiele, pe care le-a întins cu grijă peste tufele de scaieți ca să se ude cât mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și blândă, ca o materie schimbătoare. O să vedeți. Cerul, și el, este viu. 6 Michel Închirie un apartament lângă Clifden, pe Sky Road, Într-o fostă clădire a pazei de coastă, reamenajată pentru turism. Camerele erau decorate cu roți de tors, cu lămpi de petrol, cu alte obiecte vechi considerate a fi pe placul turiștilor; pe Michel nu-l deranjau. Știa că de-acum Înainte, În această casă, În viață În general, se va simți ca Într-un hotel. Nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care șoselele se intersectau, dar m-am trezit rașchetând parchetul: picioarele respective nu aparțineau aceleiași nimfe. Am revenit pe partea carosabilă, hotărât să găsesc traseul corect. GPS-ul dădea Însă erori maxime În acea intersecție aglomerată de șolduri, umeri și torsuri identice, unde se suprapuneau foarte multe benzi curbe, acoperind pasajele și căile de acces, bașca furtuna de fire blonde care se stârnise din senin. Am redus viteza până la limita evitării oricărui pericol, mai ales că un antebraț apărut pe turnantă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
amintesc tot, da, da, clipă de clipă, de parc-ar fi fost azi, cum treceau bărbații rînduri-rînduri și cum plîngeau femeile și cum se ridica praful și toate prin cîte-am trecut și cît am muncit, la lînă, la in, la tors, tot ce-am crescut și tot ce-a trebuit să facem cu mîinile noastre și o mulțime de lucruri de care tu nici n-ai auzit și nici n-ai visat, vara și rîul și cîntecele, sărăcia, mîhnirea și durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
e bine legat, se bagă o șatenă cu ochii verzi. O privesc cu coada ochiului: blugii cu ținte stau să plesnească pe ea. Piciorul cambrat corect, fundul în formă de pară. Talia dezgolită e fină și se desface într-un tors rotund cu sâni plini, urcați până lângă clavicule. Deși cumplit de obosit după noaptea petrecută în mesteacănul de lângă Clubul Diplomaților, simt cum mă trece un fior de-a lungul șirei spinării. Ca să câștig timp, aprind un Winchester. Îi surprind chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
obstacol i s-ar fi înălțat în față. Înjunghiată de moarte, Sabina gemu prelung și își lăsă capul în piept. Părul negru i se prăbuși pe chip și, o clipă, păru că nu mai poate duce bătălia. Leo își ridică torsul și, prinzând-o de plete, îi răsuci cu furie capul în sus. Privi încrâncenat în ochii femeii și, ținând-o strâns de coamă, îi devastă gura, o pătrunse cu limba, îi mușcă până la sânge buzele. Victima țipă scurt, se zbătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
votați cu Băsescu! Stripăre, hai, vii să băgăm brațe? Ieșirea din vestiar se face cu izbirea ușii în sens invers și cu răcnet mare: bibanii și așchilopații să elibereze aparatele! a venit artileria grea! Se fac fandări și răsuciri de tors. Încălzirea continuă cu gantere și cu dispunerea echipamentului în punctele strategice ale sălii: bidonașele cu proteine trebuie să fie la îndemână. La fel mobilele sau ceasurile - seriile se cronometrează. Baronu’ intră la băncuța de umeri și, curând, bara primește discuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cutia craniană. Uneori își spune că la pensie va învăța și ea în sfârșit o meserie, se va apuca de ceva concret, cu fire, cu bucăți de lemn, cu lucruri de apucat în mână și de potrivit cu mâna și de tors și așa mai departe. Se și visează, o figură poetic-romantică, un soi de Goethe feminin, țesând la război, cu soarele de dimineață sticlindu-i în lentilele ochelarilor astfel încât nimeni să nu poată spune, nici chiar ea, dacă în ochi i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
din satul Pogănești în anul 2002 (p.99), cel din 2005 (p.100), su prafața agricolă în CAP necorelată cu cea destinată culturilor (p.269 ) și nu numai. Nu îi sunt clare: ce a existat mai întâi în gospodăria casnică - torsul ori întrebuințarea firelor d e câ nepă, lână sau in (p. 250); când se umple butoiul cu apa pentru aghiazma Bobotezei, în ajunul zilei sau a doua zi după slujba de Bobotează (p.233). Este important să știm că în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
abține să nu-l dezvălui). Crétinon e sălbatică, dar arta o va ajuta să străbată prin ani. Anne vorbește cu pictura, și-i spune că ea (pictura) nu este nici bărbat nici femeie. Ernest e foarte cerebral și are un tors impudic. Face dragoste cu Anne ca o fiară. Pauline Crétinon se Îndrăgostește-n alt oraș de profesorul ei de desen, care n-are un braț. Anne ne spune că sînt zile cînd se simte mai sexuală decît alții, așa că vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doar un an de zile. Abia în 1895 se va reînființa, tot în curtea Galatei din Deal, această școală. Timp de 5 ani, elevele (la început doar în număr de 14) învățau: creșterea viermilor de mătase, cultura agudului, inului, cânepii, torsul mătăsii cu mâna sau cu mașina, torsul lânii, inului și cânepii, țesutul diferitelor stofe fine și duble, de mătase, lână, in, cânepă și bumbac, în mai multe ițe; diverse cusături pe pânză , curățenia și ordinea necesare pentru a deveni o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
1895 se va reînființa, tot în curtea Galatei din Deal, această școală. Timp de 5 ani, elevele (la început doar în număr de 14) învățau: creșterea viermilor de mătase, cultura agudului, inului, cânepii, torsul mătăsii cu mâna sau cu mașina, torsul lânii, inului și cânepii, țesutul diferitelor stofe fine și duble, de mătase, lână, in, cânepă și bumbac, în mai multe ițe; diverse cusături pe pânză , curățenia și ordinea necesare pentru a deveni o bună gospodină (Doamne, ce nevastă ai fi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de ulcelele cu vin și de lăutarii care după o pauză au pornit să cânte parcă și mai cu foc... Prietenul meu și-a tras ulcica cu vin mai aproape și, în timp ce privește niciunde, furat de cine știe ce aducere aminte, mângâie torsul ulcelei ca pe mijlocul unei femei. După o vreme, își scutură capul, ca și cum ar fi vrut să alunge cine știe ce gânduri... Privește la mine puțin jenat - fapt ce nu-i stă bine - fiindcă peste toate i se așterne pe ochi un
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Nu pot să nu-i răsplătesc pe cei care îmi fac un bine. Cine îmi pregătește mâncarea, mă mângâie, îmi schimbă nisipul, merită, cred eu, măcar un mieunat de mulțumire, sau câțiva pași de defilare, un gudurat mătăsos și un tors plin de recunoștință... Altfel obosește și nu mai face nimic. E periculos, copii, să nu le mulțumiți celor care fac lucruri bune pentru voi... Știți de ce? Pentru că se pot descuraja și nu le mai fac. Pe coada mea stufoasă, prieteni
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
zice PAM că se numește „comunicare non-verbală”. Non - vine de la Nu și verbală - de la Vorbe. Deci „nu - vorbe”, fără vorbe, frate! Spui o grămadă de lucruri, fără să scoți un cuvânt. Pe coada mea că e mai ușor cu torsul, cu mersul și cu privirea, decât cu vorbele! Cel puțin pentru mine. Vorbele sunt păpușile oamenilor mari, cu ele se joacă ei până amețesc și amețesc și vorbele. Dar dacă vrei să spui într-adevăr ceva, nu trebuie neapărat să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
viol. S-o fi gîndit la Courbet, la Originea lumii sau la Picasso, de-construind? Tabloul care m-a șocat atît e un sex de femeie, ocupînd tot cîmpul pînzei. Ca un ochi plesnit, scurs. Uite și șoldurile, bucăți de tors... Titlul? Care altul decît Ceasul izgonirii din grădină? Pe ultima foaie e el. Cu palmele ca bătute-n cuie, pe-o cruce, dar pe-o cruce de carne, într-o "rugăciune profană". Se distinge și un fragment de sîn, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]