5,887 matches
-
le mai consideri ale tale - de asta ți se par neutre - Îi servești Întîmplări care ar putea fi la fel de bine ale ei, sînt chiar ale ei, nu-ți dai seama că aveți amintiri comune? Plimbările acelea pe malul DÎmboviței vechi, trăsurile, bisericile și birturile și lăptăriile din Drumul Sării... un trecut În care ați existat amîndouă. Și dacă scormonești și mai adînc, ai să descoperi că Întotdeauna de-a lungul existenței tale, Într-un colț de bucătărie, a existat o doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mine, m-a pus să mă îmbrac, și m-a luat pe sus. În stradă, ne aștepta deja un birjar pe care-l tocmise de la gară, un birjar, deci, nu dintre cei mai buni. Calul era prea sfrijit pentru o trăsură atât de înaltă, care mai avea și roți de automobil. Coșul trăsurii era serios știrbit în partea unde stăteam eu, aripile lăcuite erau împânzite de crăpături, iar balamalele ușilor năpădite de rugină. Iag purta un costum de un cenușiu-deschis, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sus. În stradă, ne aștepta deja un birjar pe care-l tocmise de la gară, un birjar, deci, nu dintre cei mai buni. Calul era prea sfrijit pentru o trăsură atât de înaltă, care mai avea și roți de automobil. Coșul trăsurii era serios știrbit în partea unde stăteam eu, aripile lăcuite erau împânzite de crăpături, iar balamalele ușilor năpădite de rugină. Iag purta un costum de un cenușiu-deschis, cu niște cute pe mâneci lăsate, probabil, de geamantan. Pe cap avea tuflită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
strigă el cu hotărâre, prevenindu-mi refuzul, doar iei de la un rus, prostule, nu de la un european necunoscut. Apoi începu brusc să vorbească despre Kazan și despre tatăl său, pe care-l numea tătuțu’. Îl auzeam mai bine pentru că acum trăsura luneca lin pe asfalt. Eu, însă, nu mă simțeam în apele mele. Această bancnotă de o sută de ruble, care mă luase prin surprindere și de care mă bucuram atât, mă făcea dependent de Iag într-un mod umilitor. Ascultând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pasajul întunecat și plin de ecouri, unde a trebuit să le așteptăm, am făcut cunoștință. Se numeau Nelly și Kitty, dar Iag, botezându-le pe loc Natiuha și Katiuha, le lovi părintește peste fund și le zori să urce în trăsură. În ce-o privește pe Kitty, am reușit să disting fețișoara ei slăbuță și cârlionții lipiți de obraji, ca niște cozi de șoarece. Eu a trebuit să merg cu Nelly, iar plimbarea mi s-a părut plăcută și plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
începea să se desprindă din sărut. După ce am trecut pe lângă o poartă întunecată deasupra căreia un felinar nevăzut își arunca lumina galbenă pe numărul opt compus din două cerculețe cochete, care nu se atingeau, și după ce birjarii au sărit din trăsuri și cu un ton jignitor și amenințător ne-au cerut un preț mai mare, Nelly și Kitty ne-au prins de mâini și ne-au tras pe o scară neluminată. Moșmolindu-se mult timp cu niște lacăte, ne-au introdus apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe scări, era ceva îngrozitor de jignitor, ceva înjositor și rușinos. Jos, lângă intrare, pe Stein îl aștepta un echipaj, iar el se despărțea de mine indiferent, întinzându-mi o mână inertă și retrăgându-și-o imediat pentru a urca în trăsură și a pleca. Mi-amintesc cum i-am cerut odată niște bani împrumut, o sumă neînsemnată, câteva ruble. Fără un cuvânt, Stein a scos dintr-un buzunar lateral, cu o mișcare largă și mijindu-și ochii (deși în momentul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
că acesta își va face treaba impecabil. Mai avea de aranjat ultimele detalii privind transportul de cherestea. Toate documentele erau deja întocmite și semnate, nu mai rămăsese decât să treacă data pe factura "in voice" și să semneze scrisoarea de trăsură. Lemnul era încărcat în containerele care așteptau aranjate frumos pe platformele vagoanelor de cale ferată. Unul singur mai rămăsese așezat pe rampă. Acesta era gol. Lângă el se afla un morman de bușteni tăiați la aceeași dimensiune. Acolo urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
moralizatoare și parabole biblice. Fiecare perioadă din viață, fiecare eveniment, toate fuseseră Înregistrate, fiecare pește prins În undiță, fiecare pagină citită, numele fiecărei plante culese de băiețel. Iată-l acum pe tata adolescent, prima lui pălărie, prima lui plimbare cu trăsura În zorii zilei. Iată și cîteva nume de fete, iată cuvintele cîntecelor care se cîntau pe atunci, și textul unei scrisori de dragoste, și ziarul pe care-l citea - toată perioada tinereții lui timpurii condensată Într-un singur alineat. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
noroios, dacă nu era total desfundat. Dar și ploaia preface praful Într-o noroială aurie vîrtoasă, care se lipea de roți și de spițe, iar caii se Înglodau În lut ca-n aluat. Chiar și șaretele ușoare, și pînă și trăsura domnului subprefect lăsau urme adînci În glod, darămite o căruță greoaie la care erau Înhămați doi cai povarnici și silnici. Pe locul din față, fără coviltir, stătea un domn În jur de patruzeci de ani, cu niște ochi mari, negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vieții. Deși totul era acum Împotriva morții, totul era de partea vieții În acel vis coșmaresc: tinerețea sa, descendența sa, renumele familiei sale, dragostea mamei sale, bunăvoința imperială, ca și soarele care cădea pe el pe cînd se urca În trăsură cu mîinile la spate, ca un tîlhar. Doar că toate acelea aveau să fie de scurtă durată, pînă să ajungă cu trăsura În bulevard, unde era așteptat de mulțimea gălăgioasă, adusă din tot imperiul. Printre bătăile sacadate ale tobelor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sale, dragostea mamei sale, bunăvoința imperială, ca și soarele care cădea pe el pe cînd se urca În trăsură cu mîinile la spate, ca un tîlhar. Doar că toate acelea aveau să fie de scurtă durată, pînă să ajungă cu trăsura În bulevard, unde era așteptat de mulțimea gălăgioasă, adusă din tot imperiul. Printre bătăile sacadate ale tobelor se auzea murmurul gloatei, un freamăt amenințător, văzu chiar pumni ridicați În semn de ură. Gloata chiuise la pronunțarea sentinței, căci mulțimea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
V. Puiu ce mai face. I-a spus că s-a făcut mare. El i-a răspuns că s-a căsătorit și că are și copii. Pe V. Puiu îl cunoștea mai bine căci fusese rândaș la caii boierești de trăsură. Sterian și-a exprimat bucuria față de noi, spunându-ne că îi pare bine că s-a cumpărat moșia de către săteni și că el singur avea de gând s-o vândă prin obște, după cum încercase el mai înainte. Dar acum, el
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tehnice: un francez, Alphonse Beau de Rochas, este cel care inventează automobilul echipat cu un motor cu explozie. Totuși, noua „inimă” se instalează în America: în timp ce Europa și mai ales Franța nu văd în automobil decât un vag substitut al trăsurii, coloniștii americani, aflați pe drumuri încă de la începuturile cuceririi Vestului, obsedați de reducerea duratei traseelor interioare, extrem de individualiști, prea nerăbdători pentru a accepta trenul, întreprinzători prin natura lor, sunt mai bine plasați pentru a face înaintea altora din trăsura-automobil un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Vechiului Regim, industria automobilului consideră încă mașinile niște obiecte de lux și le proiectează ca pe niște calești. De aceea, atunci când la Paris apare prima piață de masă, aceea a taxiurilor, Louis Renault și muncitorii săi, foști lucrători în industria trăsurilor, refuză să treacă la producția în serie. în 1914, Franța produce de unsprezece ori mai puține automobile decât America, deși, cu numai șapte ani înainte, producția celor două țări era egală. Ford produce 250 000 de automobile și deține aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
-i permitea să trăiască fără excese, permițându-și adesea să cumpere carne și bând în fiecare seară un păhărel de porto. Așadar, în fiecare duminică, Bourrache o trimitea pe fetița lui cea mică în vizită la nașa ei. Ajungea cu trăsura de la amiază și pleca cu cea de la ora șase. Adălaïde Siffert îi gătea friptură de porc și fasole verde, salată și o prăjitură de mere. Meniu invariabil. O știu de la ea. Micuța cerea încă o porție de prăjitură. Și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de când intra în casă. Toată lumea era mulțumită. Când era vreme urâtă, dacă ploua tare sau dacă zăpada cădea cu putere, se întâmpla ca micuța să rămână la nașa ei peste noapte. Nimeni nu se îngrijora în astfel de cazuri, lua trăsura din dimineața următoare, de la ora opt.. În seara crimei - fiindcă, după Victor Desharet, care și-a pus labele murdare pe trupul copilei, despicându-i vintrele cum ai deschide o cămașă, este chiar seara în care fetița a fost ucisă -, Adălaïde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
toate felurile. Cred că gândul ăsta m-a făcut și să zâmbesc puțin. Când am ajuns la bariera orașului, eram ud și înghețat. Mi-era frig la picioare, dar gândeam din nou limpede. Capul nu-mi mai vâjâia, deși băusem. Trăsura era acolo și mulți oameni gesticulau în jurul unui căpitan de geniu, părând că îi cer socoteală pentru ceva. M-am apropiat. Ofițerul încerca să discute cu toată lumea. Flăcăii ridicau deja pumnii amenințător. Femeile, altădată resemnate, așteptau înfipte în mijlocul drumului, neluând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
grăbim. Am ridicat-o pe Clămence. Era ușoară ca un fulg. Ai fi spus că nu-i mai trăia decât pântecul, că viața i se refugiase în acel pântec prea mare, devorator, înfometat. Am ținut-o strâns lângă mine în trăsură, în timp ce doctorul lovea cu biciul cele două dobitoace. Am ajuns la clinică. M-au despărțit de ea. Două infirmiere au dus-o cu un cărucior. Clămence a adormit inspirând eterul, învelită într-un cearșaf alb, șifonat. Mi s-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a întors încet la Castel. Deși ieșit la pensie de patru ani buni, se mai ducea din când în când la V. Gravul înhăma caii la ora zece fără zece. La zece fix, Destinat ieșea din Castel, se urca în trăsură și îi poruncea birjarului să mâne caii. Ajuns în oraș, mergea pe străzi, făcând mereu aceeași plimbare: strada Marville, Piața Prefecturii, aleea Baptiste-Villemaux, strada Plassis, strada d’Autun, scuarul Fidon, strada Bourelles. Gravul venea după el cu trăsura, la douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
urca în trăsură și îi poruncea birjarului să mâne caii. Ajuns în oraș, mergea pe străzi, făcând mereu aceeași plimbare: strada Marville, Piața Prefecturii, aleea Baptiste-Villemaux, strada Plassis, strada d’Autun, scuarul Fidon, strada Bourelles. Gravul venea după el cu trăsura, la douăzeci de metri în urmă, și-i liniștea bătându-i cu palma pe cei doi cai care aveau obiceiul să lovească pământul cu copita în timp ce se băligau. Destinat întâlnea lume care îl saluta. Înclina puțin capul, nu schimba niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mare, a bună, să discute și să-și dea acordul, eu eram în bucătărie și așteptam, tu știi că nu se stătea cu musafirii, am zis da și-a fost o nuntăăă, mi-a rămas în suflet nunta mea, cu trăsuri și cai, nașu glumea și-mi zicea: uite, vezi muntele ăla?, acolo te duce, în vârf, te închide Împăratul într-o peșteră și nu mai ieși dacă-l minți pe mire. Kogaionul o să te judece dacă faci tu ceva rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un teatru și am încercat să fac o trupă și, ca și el, am avut bucurii și nenumărate eșecuri, mai ales eșecuri în planul relației cu actorii, cărora le-am trecut cu vederea nenumăratele și nedreptele trădări, ducând cu încăpățânare trăsura teatrului meu spre ceva la care năzuiam, luptându-mă să mă înfrâng pe mine pentru a descoperi în fiecare zâmbet al actorilor bucuria de a face teatru în detrimentul bucuriei de a-și cumpăra frigidere și mașini. M-am întors la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
candel, pânza lunii se răsuci - turbane - Și-o stea ilic de umbră cusu, cu ibrișim. CONVERTIRE Unei femei din Nord Prin ce-nnodate drumuri, pornind, la ce răscruce, Începe noaptea noastră să curgă, nu mai știu. Văd doar la geamuri fuga trăsurii ce ne duce, C-un sac de somn pe capră: ghebosul vizitiu. În limba țării tale mă necăjeam a spune Că ești supremul bine, înaltul meu regat, Că nu cuprinde altă dulceață și minune Orașul-zmeu, orașul țestos și ferecat. Cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ochi pe jumătate, căci nu țineai să-l măsuri, Întâia mea cucoană de voaluri și mătăsuri! Pe crengi de vis, doi umezi de muguri: ochii tăi Se deschideau în floare, când lampe din odăi Burau lumină scumpă la geamul de trăsură, Cu foarte mare frică te-am sărutat pe gură. Și te-am rugat cu ciudă, de mila mea plângând, Să uiți de stângăcia băiatului ce sânt Că eu visez... cum pruncul flămând la sân, la maică, De carnea ta curată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]