872 matches
-
Închinat lui Buddha... Prin urmare, folosise și bețigașe parfumate. Poate aprinsese lumânărele și torțe sau comandase un foc de artificii, creând din această „ieșire” a sa o sărbătoare de neuitat. În timp ce sta Întins În havuz ca un nabab, fumându-și trabucul, mesenii Îl cinsteau, ridicând paharele În sănătatea lui. Cardul EuroLine fusese un „pește gras”. O parte din cont se dusese, probabil, pe apa sâmbetei. Dar el avea să fie umplut din nou. Noimann nu avea de ce să-și facă griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stomatologul Paul o formă de relaxare. La drept vorbind, când venea la cimitir, Noimann se relaxa citind rubricile de la „Mica publicitate”, inclusiv cele de anunțuri mortuare... Faptul acesta Îl distra. Stând comod În fotoliul său de marmură, medicul Își aprindea trabucul (avea aici o Întreagă provizie), apoi lua ziarul și citea cu voce tare, făcând, pe alocuri, anumite Însemnări cu creionul chimic. Contactul cu cimitirul și mai ales cu anunțurile funerare aveau harul de a-i toci Încetul cu Încetul ancestrala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ajungă la destinația finală...Aflat Într-o stare de metamorfoză intermediară, Oliver ocupa un vagon special, călătorind În chip de copac și În chip de pasăre adormită În propriile sale crengi...) Era plăcut să stai cu mâinile sub cap, cu trabucul pe jumătate stins Între dinți, cu paharul de coniac alături, și să te gândești la dulceața clipei de acum și la eternitatea celei de dincolo de mormânt. Viața, ca și moartea, e o călătorie. Unii circulă cu căruța, alții merg În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dincolo de mormânt. Viața, ca și moartea, e o călătorie. Unii circulă cu căruța, alții merg În camionetă. Cei mai mulți călătoresc cu metroul sau cu trenul. Viața durează doar o clipă, În timp ce călătoria În eternitate nu are sfârșit. Mahmureala și fumul de trabuc aveau menirea să-l transpună În așa măsură În această viziune, Încât Noimann simțea chiar și trepidațiile roților Închipuite și rosturile dintre șine și schimbarea de macaz a gândurilor, când trenul eternității sale ajungea la bifurcații. Poate că există, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În expasiune, a doua cu o lume prăbușită În propria-i nimicnicie. Birjarul pocni din bici și brișca se smulse iar din loc, scrâșnind din roți printre cioburile de sticlă mărunțite și dopurile de bere aruncate printre mese. Cravata și trabucul Început se lăfăiau Între jerbele de crini... Noimann se așeză din nou la locul său. Amintirea unui anumit lăcaș de veci din cimitir Îl Învioră pe moment. Aranjase cândva și o petrecere, dacă nu chiar o orgie, acolo. Dar lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rațiunii!? Scurte secvențe din acest dezmăț infernal Îi reveneau mereu În memorie. Ba o vedea pe domnișoara Lily târându-se În patru labe În fața lor, gâfâind cu limba scoasă afară de un cot, și pe Satanovski, stând picior peste picior, cu trabucul aprins și jobenul dat pe ceafă și ochii ațintiți În gol, ba pe sine Însuși ciucit Într-o poziție ciudată, Încolăcit de patru perechi de picioare, două de bărbat, două de femeie... Apoi din nou „filmul” se rupse... După care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sale moi și nările transparente, Învălmășindu-se printre rămășițele zodiilor, ce străluceau acum, rotindu-se În jurul lustrei cu trei brațe... Noimann-penitentul, Îmbrăcat În rochia Mathildei, se târa În genunchi la picioarele sale, cerșind din ochi o țigară. Cinicul Își scoase trabucul dintre dinți și i-l lipi de frunte... Penitentul jubila. „Așa, așa”, făcu el. „Acum eu sunt ea...” Gâtul Îi era Împodobit cu șiraguri de perle, pe brațele sale durdulii străluceau brățări de aur și de-argint. De lobul urechilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
conjugal, ce ardea deasupra capului lui Noimann-cel-puternic, coborî, așezându-se Între sprâncenele frumos conturate ale lui Noimann-cel-bicisnic. Acolo se aflau Vărsătorul și Scorpionul și Fecioara și o altă zodie necunoscută. Cinicul răsuflă adânc. „Minți”, făcu el cu o voce moale. Trabucul Îi alunecă dintre degete, rostogolindu-se pe dușumea. Penitentul Îl culese și-l băgă În gură cu capătul aprins. Limba sa Îl roti printre gingii, umplându-se de scrum, apoi Îl Întoarse, așezându-l Între dinți. Fața penitentului căpătă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann arăta cu degetul spre un alt Noimann, Îngenuncheat În fața sa, pe care inginerul, desfăcând cărțile pe masă, Îl Îmbrăca În rochie de seară. Satanovski Își savura cafeaua, scuturând scrumul de țigară peste dama de treflă, și Noimann-cinicul Își lipea trabucul de fruntea penitentului. Ce fel de joc mai era și acesta, În care alături de cărți intrau În combinații Înseși zodiile? Era oare posibil ca un simplu om, călăuzindu-se după legile hazardului, să Învârtă Între degetele sale destinul unor alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și la arșiță, și la ger, pe când bărbații se sting ca muștele... Pentru a ajusta statistica, ar trebui inventat un gen ambivalent... Poate că Oliver nu e chiar atât de nebun cum pare... Vom medita la asta...” Pufăind tacticos din trabuc, inginerul Edward reveni la „Horoscop”, oprindu-se la rubrica dedicată Vărsătorului: „Uranus guvernează zodia dumneavoastră și influența sa asupra celor născuți În Vărsător este mai mare decât a celorlalte planete. Sunteți un om sensibil și original, care dorește să transforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
O IRITA LA CULME) PĂREA DOAR UN OBIECT MĂRUNT ÎN IMENSUL HANGAR MILITAR. DAR ÎN TIMP CE SE APROPIA AUTOAVIONUL EI ÎNSOȚIT DE VASELE DE PATRULARE, CĂPĂTĂ TOTUȘI PROPORȚII. PÎNĂ LA URMĂ ERA O CONSTRUCȚIE IMPUNĂTOARE, UN OBIECT LUNG ÎN FORMĂ DE TRABUC, FĂCUT DIN METAL MULTICOLOR, ÎNTINS ORIZONTAL PE SUPORTUL CARE-I SERVEA DREPT RAMPĂ. VEDEA GĂURILE URIAȘE, SPĂRTURILE FĂCUTE DE MARILE TUNURI ENERGETICE PENTRU A CUCERI NAVA ÎN FAVOAREA EI, A ÎMPĂRĂTESEI. DAR URCÎND SPRE CAMERA DE COMANDĂ UITĂ ACEST LUCRU. ACUM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
bătută la un nuc, De țigle arse târgul roșea până departe; O toamnă despuiată, un vânt de balamuc Se călăreau la vale pe ierburi multe, moarte. Și cel căzut cu capul în pălmi, pe vis năuc, De-atîta lâncezire scăpase un trabuc, Muc desfoiat și umed la capătul subțire: Din sufletul acelei amiezi de-ngălbenire. Lumina îndoită părea cu-un fel de apă; A drum, locomotive fumau dintr-o supapă; Era la ora albă, când nu știai să zici De-i patru, două
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de neașteptata mea grosolănie, „Dah eu îți sunt ca o sohă...“. „Surori ca dumneavoastră am văzut eu multe, doamnă Gerda, era una, de exemplu, doamna Ojog, de vârsta dumneavoastră actuală pe când eu abia împlinisem patrusprezece ani, venise din America, fuma trabuc, juca poker cu mama, avea un cățel, Buster, o javră împuțită, fără păr; o dată, seara, după joc, a zis că i e urât să meargă singură pe străzi, acasă, mama a zis că nu-i nimic, te conduce Gellu, am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
O figură se contura Într-un crîmpei de umbră Întins peste caldarîm, inertă. Slaba clipire de chihlimbar a jarului unei țigări i se reflecta În ochi. Era Îmbrăcată În culori Întunecate, cu o mînă adîncită În buzunarul jachetei, cealaltă Însoțind trabucul care Îi țesea o pînză de păianjen din fum albastru Împrejurul profilului. Mă urmărea În tăcere, cu chipul ascuns În contralumina felinarelor. Rămase acolo preț de aproape un minut, fumînd cu nepăsare, cu privirea fixată Într-a mea. Apoi, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am apucat să umblu la voia Întîmplării, ignorîndu-l pe străinul care mă observa nemișcat dinspre Puerta del Ángel. Purta același costum Întunecat și avea mîna dreaptă vîrÎtă În buzunarul de la jachetă. Ochii săi oglindeau crîmpeie de lumină la strălucirea unui trabuc. Șchiopătînd ușor, Începu să mă urmărească. Am bătut străzile fără nici un țel mai bine de o oră, pînă cînd am ajuns la monumentul lui Columb. Am traversat pînă la cheiuri și m-am așezat pe treptele care se scufundau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o literă-n mână? - Da, era un C mare de la editorialul la Chemarea... - M-ai însemnat! - Ce să faci, profesore, l-avem în sânge... - Plumbul? - Dac-ar fi numai ăla... Te-așteaptă Șefu’... Paul e fercheș ca de obicei. Iau trabucul și m-așez cu spatele la țestoase. - Voievoade, intru direct în subiect, mai am o întâlnire cu senatorul Frunză peste vreo oră... Uite, a venit la mine un român plecat în Olanda de vreo cincisprezece ani, să-i public o carte despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rai pentru domnișoara Cătălina. Între 4 gutui bătrâni, un hamac marinăresc, peste hamac o pătură fină din păr de cămilă, peste pătură un cearșaf de atlas. Domnișoara avea obiceiul să se reculeagă în fiecare weekend de pe la 16 până la asfințitul soarelui. Trabucuri havana, whisky scoțian, pișcoturi franțuzești, ciocolată elvețiană, muzică jazz, reviste de modă. Domnișoara, în costum de plajă, șapcă Che Guevara, prosopul împăturit în 6 sub cap. Bronzul de munte face bine la circulație domnișoara, mereu pe drumuri. În week-end nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zâmbetul ei ușor nesigur, și cu sfârcurile care apăreau ca o invitație. Glumea prea mult cu Manlio în seara asta. Era ginecologul ei, îi facea testul Papanicolau, îi pusese spirala. Uitase toate astea. El, fără îndoială, nu le uitase. Cu trabucul între dinți și cu ochii roșii ca jăraticul. Și cu marioneta acolo, la mijloc, trăgând din țigara mentolată. M-am dus să-mi iau alt pahar de vin, am atins ușor satinul roșu al Elsei. Manlio ridică paharul în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Manlio este în fața mea. Vorbește despre orice. Despre bărci, despre Martine, care se află din nou în clinică pentru dezintoxicare, de o sutură abdominală întinsă ca un funduleț de copil care apoi s-a infectat, s-a umflat. Are un trabuc în mână, iar mâna este prea aproape de fața mea. Și tu ce mai faci? — Trabucul, Manlio ... — Ah, da, scuză-mă, și îndepărtează puțin trabucul. — Trebuie să-ți vorbesc. Mă privește și pufnește, răsuflarea îi este urât mirositoare. — Ai o față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nou în clinică pentru dezintoxicare, de o sutură abdominală întinsă ca un funduleț de copil care apoi s-a infectat, s-a umflat. Are un trabuc în mână, iar mâna este prea aproape de fața mea. Și tu ce mai faci? — Trabucul, Manlio ... — Ah, da, scuză-mă, și îndepărtează puțin trabucul. — Trebuie să-ți vorbesc. Mă privește și pufnește, răsuflarea îi este urât mirositoare. — Ai o față de zombi, ce s-a întâmplat? — Au sosit pastele. La masă nu ascult pe nimeni, mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
întinsă ca un funduleț de copil care apoi s-a infectat, s-a umflat. Are un trabuc în mână, iar mâna este prea aproape de fața mea. Și tu ce mai faci? — Trabucul, Manlio ... — Ah, da, scuză-mă, și îndepărtează puțin trabucul. — Trebuie să-ți vorbesc. Mă privește și pufnește, răsuflarea îi este urât mirositoare. — Ai o față de zombi, ce s-a întâmplat? — Au sosit pastele. La masă nu ascult pe nimeni, mănânc, mă uit în farfurie și înfig furculița, beau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Manliò. Accentul pus pe ultima vocală din numele său îl înnebunește de bucurie. Și cine știe, în avion, în mijlocul unui cer intercontinental, cu ochelarii de dormit pe nas, poate îl face să plângă. Și-a vârât celularul în buzunar. Ține trabucul stins între buzele negre. Te adoră, te-a considerat întotdeauna fiica lui ideală. — Mă duc la aeroport s-o iau pe Elsa. Ne vedem mai târziu. Nu băteam la ușă, desprindeam cheia de pe guma americană și intram. O găseam întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că Geoană nu vine cu camarila aia după el? O trage cu ața sau Îl trage ea pe el. Vine, Își instalează baronii de la pesede, ia să vezi ce vesel va fi Mazăre, Își mai trage o șalupă și fumează trabuc pe sub zidurile de la Cotroceni... Și Îi dă cu flit lu’ Băse, că nu se au la inimă. Bă, când mă gândesc că vine pesedeul la putere din nou nu-mi arde să mai adorm cu capul pe sânul cald al
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
bâlbâi! -, iar ea și-a adus aminte de clinton și de aia mică de sub birou, leuinschi. Stagiara de i-au băgat-o serviciile pe sub nas. Nici ea nu știa să vorbească, da` nici clinton nu vorbea. Doar prin semne, cu trabucul. Ce dracu ` sunteți așa de proști și credeți toate balivernele? Noroc, că e ziua noastră, iar nevestele s-au dus drept la țintă, cu medelin ionescu... La ăla nu e cu scut. 03.05. 2011 Apocalipsa Cald. Un soare plictisit
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cînta la saxofon, ce mai bărbat! În sfîrșit, America avea În frunte un om potrivit! Numai că potriveala fusese doar În stricăciune, și-a zis Rusoaica pe urmă, aflînd de partidele de sex de toate felurile din Salonul Oval, de trabucurile vîrÎte de tip În vaginul unei fetișcane, ce mare lucru, la urma urmei, de vreme ce făptașului nu i se Întîmplase mai nimic, condusese țara mai departe, ba chiar stîrnise un val de simpatie populară! Antonia, de atunci, ajunsese pentru totdeauna dușmanul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]