1,017 matches
-
întreabă el, polemizând cu decedatul Zigu Ornea (considerat "de inspirație realist-socialistă și kominternistă"), să nu fie totuși, acesta, altceva decât "izolaționism, autarhie mortificatoare, stagnare", să nu fie el tocmai din contra: "posibilitatea inovărilor firești, organice, ferite de riscurile artificiale, manieriste"? Tradiționalismul, ca și protocronismul, ar duce, în absența rațiunii, a inteligenței critice, la "reducționisme" primejdioase de felul "șovinismului și a egoismului imperial național" (acesta din urmă fiind consemnat în secol de URSS și, astăzi, de Rusia). Suntem adică, filosofic (și politic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
totuși de a le și vedea (cum își îngăduia s-o facă, spre amuzamentul lui I. Barbu, matematicianul, Camil Petrescu). Theodor Codreanu e în cunoștință de cauză, cum se spune, afirmă: "Opțiunea lui Mihail Diaconescu pentru romanul istoric vine din tradiționalismul său programatic, pe de o parte, iar pe de alta din viziunea fenomenologică a autorului, îndatorată nu atât celei moderne a lui Husserl și Heidegger, cât mai degrabă celei monumental istorizante a lui Hegel". Opera romanescă a lui Mihail Diaconescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în sine, ca una de proză, voi încerca o povestire cât se poate de prescurtată a lor. Deci: Civilizația umană a cunoscut, de-a lungul istoriei, trei paradigme culturale (adică trei modalități de proiecție a lumii obiective în conștiința omului): tradiționalismul, modernismul/postmodernismul și transmodernismul. Prima a fost paradigma oamenilor vechi și clasici. Sistemul lor de valori se baza pe antropocentrism coroborat cu divinul în calitate de catalizator al lumii, legile sacre erau și legile naturii, inclusiv ale firii omenești. Modernismul a continuat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
umane, dar care tind să submineze poziția divinului. Alături de științe se dezvoltă artele. Adevărul este pus în slujba națiunilor. Există o preocupare permanentă pentru emanciparea mulțimilor prin știință de carte, pentru iluminarea popoarelor. Modernismul n-a pierdut orice legătura cu tradiționalismul și clasicismul, fiindcă amândouă paradigmele aveau un numitor comun: sacrul. Înfierbântat de succesele sale științifice, omul modern se simte tot mai strâmtorat de Ideea că divinul stăpânește lumea și-atunci, prin nihilismul lui Nietzsche, se proclamă moartea lui Dumnezeu. "Grație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a dat consistență termenului, a renunțat la el, creatorul termenului a renunțat la el, pronunțându-se pentru "rescrierea modernității". Postmodernismul consideră că ființa ca "Dasein" nu mai are nevoie de nici un fel de transcendență care să o susțină. Departajându-se de tradiționalism și modernism, exegetul a încercat să propună un temei antropologic nou, omul concret bacovian, trăind într-un "gol istoric", într-un vid sufletesc, pândit de nebunie. Or, am putea recurge la sintagma "omul recent" propusă de H.-R. Patapievici, pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sau viitorul recent al postmodernismului Pentru a respecta inițial viziunea autorului asupra propriei cărți (Theodor Codreanu, Transmodernismul, Iași), vom prelua în diagonală câteva idei din rezumatul final: în evoluția culturii europene și universale, ar exista trei paradigme principale, și anume tradiționalismul, modernismul și postmodernismul, ultimul reprezentând doar faza crepusculară, de decădere a modernismului. Chiar François Lyotard, care a consacrat acest termen, în anii '80, a afirmat că postmodernismul nu este de fapt decât un fel de rescriere a modernității, rămasă astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a deveni transmoderne, rămânând neschimbate în același timp, părțile ecuației fiind foarte importante aici, căci metamorfoza trebuie produsă, acomodată, pe când principiile de bază ale tradiției, sursa identității și sacralității rămân aceleași" (p. 193). Urmărind astfel cele patru coordonate implicite tradiție/tradiționalism, modern/ism/itate, postmodern/itate/ism transmodern/ism, mai ales prin prisma metaistorică, decât istorică propriu-zisă (și prin intermediul teoriilor lui Francis Fukuyama), trebuie să înțelegem că acestea presupun o ambivalență specifică, în sensul că, luate în considerare în perechi, sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sofisticat" și "pe jumătate absurd", iar psihologia lui Toma Nour din Geniu pustiu e "confuză", fiind o imagine a "unui nihilism steril". Iar publicistica lui Eminescu, din punctul de vedere al Istoriei... manolesciene, a susținut tot felul de extremisme: "autohtonismul, tradiționalismul, șovinismul, naționalismul din Basarabia (subl. aut.), xenofobia, legionarismul, reacționarismul, antisemitismul etc." Dacă reacția de supraviețuire a ființei naționale românești din Basarabia, la acțiunile șovine, demolatoare de spirit național, ale altei națiuni, mult mai mari și mai puternice, este contestată de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reprezentantul de marcă al generației '60" (p. 92), unul care "în mod normal, ar trebui să stea alături de Grigore Vieru" (p. 254), în fine un poet care "a reușit un salt peste marile tendințe literare ale sfârșitului de veac XX (tradiționalism, neomodernism, postmodernism), plasându-se intuitiv în transmodernism, care are ca suport ontologic atitudinea transdisciplinară" (p. 255). Altfel zis, e o carte extrem de utilă în opera de valorizare continuă a creației neordinare a lui Victor Teleucă. "Literatura și arta", nr. 21
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
colonelul rezervist care era dascălul de la Bârlad, dar și o exprimare al optimismului său de oștean care își cunoștea bine camarazii, niște flămânzi și interesați să cunoască viața și a oamenilor în vârstă, în semn de prețuire și respect pentru tradiționalismul care nu l-a părăsit niciodată... Și într-adevăr, consăteanul meu a lucrat cu hărnicie și spor, așa cum făceau părinții noștri la secere sau la prășit, la orice treabă începută... Așa de spornic, că la 26 iunie 2011 își nota
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ediția a II-a, Ed. PIM, Iași, 2008, 257 p. * Carte... Editura PIM, Iași, 2009, 412 p. * Elogiu muncii. Cartea cărților mele, Editura PIM, Iași, 2009, 460 p. * Lumânărică - Sfântul Ioan de la Tutova, Edit. PIM, Iași, 2009, 411 p. * Vaslui. Tradiționalism, vol.I, Editura PIM, Iași, 2010, 473 p. * Vaslui Itinerarii, vol.II, Editura PIM, Iași, 2010, 409 p. * Vaslui - Itinerarii, vol.III, Editura PIM Iași, 2010, 560 p. * Scurte medalioane. Semnal istorico-literar, Ed. PIM, Iași, 2010, 566 p. * Bârlad, istorie
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Iași, 2009.; Petre Bejinariu, în „Academia bârlădeană” nr.3 (36), 2009, Note de lector: Carte. Omagiu mamei, p.17.; Constantin Ostap, în „Academia bârlădeană” nr.4 (37) 2010, Lumânărică. Dar cine a fost „Lumânărică”, p.13-14.; Petre Bejinariu, 1 Vaslui. Tradiționalism... Oameni și întâmplări, II Vaslui Itinerarii. Locuri - oameni - fapte și III Vaslui. Itinerarii - locuri - oameni - fapte, Editura PIM Iași, 2010, p.26.; Mircea Ciubotariu, Istoriografia locală între exigență științifică și „iubirea de moșie”, în Gheorghe Ghibănescu, revista Catedrei de Științe
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
nr.4 2009, p.89 editorial „Reprezentația începută", publicat și în volumul „Carte..." Editura PIM Iași, 2009, p.136 141.; „Academia bârlădeană” nr.2 (31), 2008, p.17, Profil Ion N.Oprea.;„Elanul” nr.98, Semnal, Ion N.Oprea, Vaslui, Tradiționalism, 2010, 473 p., Vaslui Itinerarii, 2010, 409 p. și Vaslui, Itinerarii, 2010, 500 p., 2010, p.19.; Constantin Ostap, în „Pagini medicale bârlădene” nr.128-129, 2008, p.22-23, Pasiune și modestie...; Constantin Ostap, în „Lohanul” nr.16/2011, p.98-100
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
valori) a comunității; b) este un fenomen modern, antamat de destructurarea lumii tradiționale și a Weltanschauung-ului specific acesteia sub asaltul forțelor modernității (industrializare, urbanizare, democratizare etc.). Din acest punct de vedere, o distincție importantă trebuie operată între fundamentalism și tradiționalism. Tradiționalismul presupune doar acceptarea tradițiilor ca fiind de la sine înțelese și neproblematice. În schimb, fundamentalismul, ca fenomen reactiv împotriva schimbării, implică dorința de întoarcere în lumea pierdută a tradițiilor din trecut; c) este o tentativă de restaurare sau recuperare a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a comunității; b) este un fenomen modern, antamat de destructurarea lumii tradiționale și a Weltanschauung-ului specific acesteia sub asaltul forțelor modernității (industrializare, urbanizare, democratizare etc.). Din acest punct de vedere, o distincție importantă trebuie operată între fundamentalism și tradiționalism. Tradiționalismul presupune doar acceptarea tradițiilor ca fiind de la sine înțelese și neproblematice. În schimb, fundamentalismul, ca fenomen reactiv împotriva schimbării, implică dorința de întoarcere în lumea pierdută a tradițiilor din trecut; c) este o tentativă de restaurare sau recuperare a tradiției
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
termen lung/scurt. Dacă primul pol al acestui continuu (PTL) descrie culturile alcătuite din subiecți sociologic majoritar orientați spre moderație, spirit adaptativ, orientarea spre recompense viitoare, cel de-al doilea (PTS) lămurește cum opțiunea implicită a membrilor societății este spre tradiționalism, respectarea obligațiilor sociale, pe baza unei atitudini regresive sau centrate pe prezent. Rezumînd succint, modelul lui G. Hofstede inventariază cele mai importante tipare atitudinale din mediul organizațional, care, în urma analizei datelor, s-au grupat în cinci factori: individualism/colectivism (centrarea
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
schimbare va fi pusă în evidență de scoruri ridicate la valorile care reprezintă universalismul (deschidere, dreptate socială) și stimulare (îndrăzneală, diversitatea vieții, o viață interesantă), pe cînd conservarea va fi evidențiată de note ridicate la valorile care desemnează conformismul și tradiționalismul. De asemenea, dimensiunea individual-social poate fi reprezentată ca un continuum, care la un capăt e ilustrată de valori care evidențiază consecințele diverselor acțiuni asupra sinelui, cum ar fi hedonismul, iar la celălalt capăt de valori cu impact social, ca de
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
doar zece itemi cîte unul pentru fiecare categorie valorică supraordonată) a fost aplicată în cadrul ESS și în România, unde s au înregistrat următoarele rezultate convenționale, înfățișate în figura 5. Pentru eșantionul românesc, cele mai pregnante valori prețuite sînt, în ordine, tradiționalismul, securitatea, conformismul, universalismul, românii fiind europenii cei mai tradiționaliști și mai conformiști, alături de ruși, polonezi, bulgari, precum și de cetățenii din Republica Moldova. Pe de altă parte, în privința celorlalte categorii valorice supraordonate, atît în privința stimulării, cît și a hedonismului, românii se plasează
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
evaluări semnalează, de exemplu, cum, în cazul României, înregistrăm o și mai puternică inerție a orientărilor culturale în registru axiologic față de alte culturi naționale, care atestă practic o absență a schimbărilor semnificative în ultima decadă, precum și o persistență a mediei tradiționalismului din țara noastră pe un interval de timp de peste un deceniu, începînd din 1993 (Voicu, 2010, pp. 24-25). 7.9. Axiomele sociale ca model de cercetare a dimensiunilor culturale 7.9.1. Miza cercetării implicitului social Ultimii ani au generat
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
asupra self-ului unei persoane, în timp ce valorile sociale sînt centrate pe societate. S. Schwartz (1992) ia ca reper tipologia lui Rokeach și transformă valorile personale și sociale în valori individuale (realizare, hedonism, putere, autodirecționare și stimulare), respectiv valori colective (conformitate, tradiționalism, bunăvoință). Teoria lui Schwartz sugerează un conflict sau o incompatibilitate între aceste valori individuale versus valori culturale. Asemenea lui G. Hofstede, în cadrul modelului său structural din 1980, psihosociologul israelian descrie individualismul și colectivismul ca doi poli ai aceleiași dimensiuni. La mijlocul
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
relevante în această cercetare au fost denumite de psihosociologi tradițional vs modern, ca tipare relaționale distincte, ce corelează puternic cu cele două dimensiuni polare construite de G. Hofstede, după cum urmează: tradițional-colectivism, modern individualism. O anchetă de teren care operează cu "tradiționalismul" (privit ca un tipar relațional "conservator") a fost realizată mai de timpuriu de D. Byrne și colaboratorii (1971), în mai multe arii culturale: India, Japonia, Mexic, SUA, Hawaii. Psihosociologii au încercat să testeze ipoteza balanței atitudinale, care exprimă teza similarității
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
praful, fiind învăluite în pînză misterioasă a istoriei la care mai ajung din cînd în cînd doar niște specialiști în arheologie. Irlanda a moștenit tradiția culturală celtica îmbogațind-o și transformînd-o într-o manieră decisivă în altceva. Amestec de modernitate și tradiționalism, de spiritualitate deplin asumată și de nepăsare, integrată în structura principala a Europei zilelor noastre, Uniunea Europeană, dar păstrîndu-și toate particularitățile care o deosebesc atît de vecină să mai puternică, Marea Britanie, a cărei limba o vorbește cît și de celelalte țări
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
să reflecteze cu atenție asupra originilor identității sale mentale și a modului său de raportare la lume. Ce am putea însă schița ca elemente tipice ale modului cultural bizantin? Să observăm că un semn ce este pretutindeni de găsit este tradiționalismul. Cu semnificație mai ales peiorativă astăzi, apelul la autoritatea tradiției a reprezentat mereu pentru bizantin calea privilegiată în afirmarea identității sale. Dar ce a însemnat de fapt tradiția? Este remarcabilă complexitatea semantică sub care stă acest termen pentru bizantin. Desigur
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
comune, revista formulează un principiu inatacabil, din punct de vedere filologic și estetic; nu încape îndoială că unitatea de limbă și literatură constituia, la acel moment, un pas înainte către unitatea politică a națiunii. S-a vorbit o vreme de tradiționalismul programatic al "Daciei literare". Chestiunea e, în orice caz, discutabilă, dacă nu amendabilă, ori esențial nefondată. E mai curând vorba de un revoluționarism în forme organice, de o luptă pentru transformarea radicală, dar nu total negatoare, a unor realități date
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
mai curând vorba de un revoluționarism în forme organice, de o luptă pentru transformarea radicală, dar nu total negatoare, a unor realități date, imposibil de a fi șterse ori ignorate. Referirile care s-au făcut la tradițiile națiunii, nu înseamnă tradiționalism, ci întâmpinarea istorică a inovației, încercarea de a descoperi cadrul instituțional obiectiv și orizontul sufletesc specific pe care se poate întemeia adaptarea românilor la exigențele civilizației moderne. Este adevărat că "Dacia literară" a fost revendicată printre precursoarele unor reviste violent
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]