1,181 matches
-
nostru de percepție, cât și În modul de a analiza cele percepute: nesfârșite secvențe scurte și stop-cadre, nesfârșita nevoie de a edita și clasifica acest material brut. Mi-am petrecut toată tinerețea ca naturalist amator mai mult sau mai puțin tradiționalist; ca pseudo-savant, abordând natura ca pe un fel de enigmă sau joc intelectual, În care faptul că eram În stare să aplic denumiri și să explic comportamente - prin urmare, să identific și să Înțeleg mecanisme - constituia tot ce-mi puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
mai aveam puțin și terminam școala militară, ea lucra în atelierul de croitorie al părinților ei. În seara aceea am stat numai împreună, am dansat și am vorbit vrute și nevrute ore întregi. A urmat o perioadă frumoasă, chiar dacă părinții ei, evrei tradiționaliști, vedeau legătura unicei lor fiice cu un creștin ca imposibilă. Până la urmă s-au muiat în fața dragostei dintre noi și speram cu ajutorul lui Dumnezeu să întemeiem o familie. Găsisem chiar și o garsonieră unde să ne mutăm. S-a întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
determinat pe unii cercetători să facă legătura între sprijinul acordat democratizării și cel acordat introducerii economiei de piață. Însă datele sondajelor arată că populația nu le-a sprijinit neapărat pe amîndouă, așa cum s-ar aștepta democrații pieței libere sau comuniștii tradiționaliști. McIntosh, McIver și Abele (1994) au introdus indicatori separați ai sprijinului pentru noile instituții economice și politice în sondajele din Ungaria, Polonia, România și Bulgaria, pentru a-și da seama dacă populația este "liberală" în politică, dar "socialistă" în principiile
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
mai ales atunci cînd datele arată că populația are o "mixtură" de valori. O concentrare exclusivă asupra culturii politice democratice ignoră cealaltă jumătate a problemei: sprijinul pentru culturile nedemocratice concurente, fie că e vorba de cea leninistă, fascistă, naționalistă sau tradiționalistă. Pentru a testa ipoteza lui Churchill, asemenea informații sînt esențiale. IDEALURILE ÎN PRACTICĂ Sprijinirea idealurilor democratice abstracte nu este suficientă pentru a fonda o democrație, pentru că un regim înseamnă, întîi de toate, instituții politice. A contura caracterul instituțiilor doar din
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
din astea în mutră. (Vorbi mai încet.) O port mereu cu mine. Pentru lupta de aproape. Rămâne între noi: nu cred că poate face mari pagube la distanță. ― Oricum, e drăguță, confirmă Hudson aruncând o ultimă privire admirativă. Ești al naibii de tradiționalist, Hicks. Caporalul schiță un zâmbet. ― Sunt un nostalgic. Se auzi glasul lui Apone. ― Înainte. Hicks, că tot îți place să rămâi în urmă, asiguri spatele. ― Cu plăcere, sergent. Caporalul propti patul flintei de umărul drept, balansând-o lesne în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
tipografic redus coordonată de același autor (Mituri istorice românești, 1995), Istorie și mit... a lansat paradigma critică, a deconstrucției mitologiei naționale românești edificată laborios în ultimul secol și jumătate de existență statală. Interpretată de detractorii săi, cantonați în pozițiile autohtonismului tradiționalist, ca iconoclastă și ireverențioasă la adresa ființei naționale românești, analiza tăioasă și ireverențioasă întreprinsă de L. Boia nu este însă de o originalitate absolută. După cum însuși autorul este mândru să recunoască, inovativitatea abordării sale este relativă, avându-și antecedentele în istoriografia
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a reușit să aresteze pentru moment schimbarea de paradigmă. Însă aceasta nu a putut frâna procesul de înnoire a tradiției naționale românești, care a devenit din ce în ce mai impregnată de spiritul occidental postnaționalist. În ciuda lamentațiilor vocale, dar tot mai neputincioase, ale facțiunii tradiționaliste adeptă a principiului status quo ante, redefinirea memoriei publice românești a continuat impetuos în direcția eticii europene a memoriei. La modul general, comparând universul discursiv despre trecut închegat înainte de 1999 cu modul în care trecutul a fost asumat, înțeles și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și nu de unul mecanic, raționalist. Este evident că un astfel de regim se bizuie pe principiul inegalității de drept dintre oameni. Conservatorismul dezvoltă, așadar, un tip specific de raționalitate, care se opune oricăror măsuri radicale ce nu convin manierei tradiționaliste de a interpreta lumea. Așa cum arată Adrian-Paul Iliescu, această viziune poate fi rezumată de dictonul conservator aparținând vicontelui Falkland, potrivt căruia "atunci când nu este necesar să schimbi nimic, este necesar să nu schimbi nimic". Aceeași atitudine poate fi regăsită și
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
X, un critic al societății în care trăiește, găsește în afara SUA o ilustrare pentru antagonism, divizare și polarizare, prin termenul de Brazilification. Examinând modelul social american, cultura americană a diversității, pluralismului și individualismului, dublată de o puternică dimensiune tradițională și tradiționalistă, dar și gradul de coeziune perceput de străini atunci când observă lumea americană, ne confruntăm cu o întrebare utilă tuturor: care sunt forțele și instituțiile care contribuie la menținerea coeziunii relative a societății americane și care sunt formulele pe care alte
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Islam (vezi), ajungând unul din locotenenții lui Elijah Muhammad (în certificatul de naștere, Elijah Robert Poole). Elijah Muhammad considera că predecesorul său, și fondatorul Națiunii Islamului, Wallace Fard Muhammad, fusese întruchiparea lui Allah, afirmație evident inacceptabilă pentru credincioșii musulmani mai tradiționaliști. Pe măsură ce Malcolm X a câștigat mai multă vizibilitate și a început să exprime idei oarecum diferite de cele ale lui Elijah Muhammad, tensiunile create între cei doi, precum și atitudinea critică a lui Malcolm X față de pozițiile mai moderate ale lui
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
înființeze o școală religioasă fundamentalistă (o "ieșiva"), stârnind astfel îngrijorarea evreilor asimilați din cartier, doritori să nu îi antagonizeze pe vecinii lor creștini. Romanele care au urmat arată scene sau evoluții ale unor evrei ce se desprind de comunitățile lor tradiționaliste și fundamentaliste, dar care în același timp resimt nevoia păstrării unei relații cu rădăcinile lor identitare. Uneori dilema lor este însoțită și de o afecțiune serioasă, care în romanul care l-a consacrat pe deplin pe Roth se numește, cum
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
un foarte scurt interval de tânărul poet. Ceea ce frapează, la nivelul universului imaginar, este întâi de toate o importantă amplificare și transformare a reperelor: decorului posomorât și opresant al orașului provincial, modelat conform convențiilor simboliste cu urme, chiar, de idilism tradiționalist în configurarea orizontului „evaziunii”, i se substituie acum viziunea caleidoscopică a metropolei moderne, spectacolul înnoit și mereu surprinzător al „fazei activiste industriale” promovate de Contimporanul, peisajul natural profund marcat de însemnele civilizației tehnice. „Geometria orașului” constructivist, „pe fire electrice soneria
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
intrat deja în adormire, recunoscându-și, indirect, vagi apucături neoavangardiste. Iar dacă e să revin la îndemnul lui Daniel Corbu privitor la alegerea între Pelican sau Babiță, aș zice că, în spirit postmodernist, n-ar trebui să neglijăm nici formele tradiționaliste. Dar pentru o distanțare "pragmatică" va trebui, probabil, să gândim sub spectrul altui concept, mai îngăduitor, care în nici un caz nu poate fi post-postmodernismul, cum au propus unii, pentru că nu poate fi vorba de nici un post-, ci, mai degrabă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o nouă "viziune asupra lumii", ar fi "transmodernă", ca succesoare a modernismului. Dar tot un succesorat pretinde și postmodernismul. Realizând o statistică a celor trei tendințe în cultura americană contemporană, autorul constată că 29% (44 de milioane de adulți) sunt tradiționaliști, 47% (81 de milioane) sunt moderniști, iar 24% (44 de milioane) ar fi transmoderniști. Tendința crescătoare, nouă este transmodernistă, femeile fiind de două ori mai receptive decât bărbații la noutate. Transmodernismul ar cunoaște două aripi: Core Cultural Creatives și Green
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
au resimțit că postmodernismul este o continuare mascată a modernismului. În consecință, l-au negat și pe acesta la fel de violent. Eroarea moderniștilor, trecută intactă la postmoderniști, e că au folosit excesiv mijloacele opresive, respectiv pe cele ale deriziunii, împotriva filosofiei tradiționaliste, simultan cu acumularea bogăției naționale în din ce în ce mai puține mâini: În continuare, postmodernismul a marginalizat tradiția și culturile tradiționale, creând o mentalitate de asediu în comunitățile istorice". Trebuie remarcat că lucrurile seamănă destul de bine și cu cele ce se petrec în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Și: " Concepția mea pune sub semnul întrebării nu doar postmodernismul (pe care îl calific prost modernism), ci chiar modernismul înțeles ca un moment de acută criză artistică"349. Dar este limpede că poezia ca artă tradițională nu mai este deloc "tradiționalistă" sub pana lui Cezar Ivănescu, sintagma fiind un substitut pentru poezia ca artă transmodernă. În fine, în spiritul marii triade transdisciplinare, putem conchide, împreună cu părintele termenului de transmodernism, Paul H. Ray, că istoria accesibilă a umanității pare destinată să treacă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de simplitatea dificilă a poeziei lui C. D. Zeletin. Simțeam că e nevoie de un alt concept căruia abia acum i-a sosit sorocul, odată cu decesului postmodernismului. C. D. Zeletin e un poet de dincolo de mode, nefiind nici "clasic", nici "tradiționalist", nici "modernist", nici "postmodernist", dar cu siguranță, "un exilat în absolut", cum s-a vrut Al. Philippide, în ultimele decenii de viață. Nu întâmplător cei doi poeți s-au prețuit reciproc. Poeții și poeticile sunt nenumărați/nenumărate, dar poezia e
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Interesant că acest simbol transmodern al Ithacăi lui Ulise stă și în centrul gândirii critice a lui Mihai Cimpoi, semn că binecunoscutul critic este el însuși un promotor al transdisciplinarității. Alături de Grigore Vieru, tendențios citit de unii doar în grilă tradiționalistă, Victor Teleucă se dezvăluie în adevăratele sale dimensiuni printr-o pluralitate de lecturi, fatalmente, transmoderne. XV. ÎN LUMINIȘUL CRISTALULUI Prestigiul binemeritat al elvețiencei Svetlana Paleologu-Matta (n. la 22 august 1928, la București) se datorează, în primul rând, celor două cărți
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
tendințe legale, teologice, filosofice și mistice s] fie considerat drept o resurs] în vederea separ]rii asumpțiilor și a angajamentelor morale pentru a putea aprecia atât dezvoltarea, cât și continuitatea din întreaga gândire și civilizație musulman]. iii. Abord]rile teologice și tradiționaliste Tranziția înspre ceea ce Marshall Hodgson numea civilizația „islamicat]” a marcat dou] tipuri de începuturi morale și intelectuale. Amândou] s-au inspirat din textele fundamentale islamice și din procesele raționale autoreflexive. Prima categorie presupunea, în cazul celor dintâi musulmani, o trecere
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
utilizarea rațiunii, cunoașterea adev]rurilor și a normelor etice obiective. F]r] a face o nedreptate procesului de dezbatere și discuțiilor dintre diferite grupuri musulmane, se poate susține apariția a dou] poziții clare; una, asociat] cu Mu’tazila și cealalt], tradiționalist] (asociat], în general, cu tradiția Sunni din Islam). Mu’tazila afirmă c], având în vedere faptul c] Dumnezeu este drept și r]spl]teste sau pedepsește, ființele umane trebuie s] posede liberul arbitru pentru a putea fi considerate responsabile de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
au fost catalogate drept acceptabile pentru majoritatea tradiționaliștilor. Combaterea principalelor puncte de c]tre cei din urm] sugereaz] o orientare diferit] înspre sursele de la care deriv] valorile etice și înspre contextul de credinț] în care acestea dobândesc o semnificație. Poziția tradiționalist], așa cum este cuprins], de exemplu, în opera clasic] a fondatorului unei școli juridice, al-Shafi’i, afirmă c] fundamentele credinței țineau de practicare, nu de speculație. Fiind în totalitate împotriva credinței Mu’tazila potrivit c]reia rațiunea natural] facilita determinarea binelui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rațiunii, chiar dimpotriv]; ei contraziceau raționaliștii doar în ceea ce privește valoarea atribuit] rațiunii. Considerând-o un ajutor și un mijloc de a afirma probleme legate de credinț], dar având un rol secundar în aportul s]u la definirea obligațiilor etice. Rezumând poziția tradiționalist], George Makdisi a subliniat faptul c] baza final] pentru obligațiile morale o constituia informația din textele islamice fundamentale, Coranul și Sunnah-ul, elaborate și aplicate în calitate de porunc] și p]cât l]sat de Dumnezeu, conceput că Shari’a și formulat în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c]ința vinovatului pentru a ușura pedeapsă, urmând tradiția impus] de Profet care restricționa aplicabilitatea acestui tip de pedesps] pentru cazurile extreme. Unele dintre aceste categorii au reintrat, recent, în atenția juriștilor din câteva ț]ri musulmane, unde procedurile juridice tradiționaliste au fost reintroduse, dar exist] multe divergențe în lumea musulman] în leg]tur] cu necesitatea și aplicabilitatea unor proceduri de genul acesta. În cazurile în care se aplic], acest tip de pedepse este acordat prin intermediul curților Shari’a și este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fiind contradictorii, antiscripturali și, în unele cazuri, susțin]tori ai ideilor eretice. Ap]rărea lui Ibn Rushd constă în concepția să potrivit c]reia Coranul se bucură de utilizarea reflecției și a rațiunii, iar studiul filosofiei era complementar abord]rilor tradiționaliste ale islamismului. El susținea c] filosofia și Islamul au scopuri comune, dar mijloace diferite de a le atinge. Deci, exist] o indentificare a interesului dintre musulmanii care adopt] cadrul filosofic de invetsigare și cei care îl afirm] pe cel juridic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tură dintre conștiința moral] interioar], experiențial] și expresia exterioar] a acesteia, astfel încât se considera c] o adev]rât] acțiune moral] este aceea care îmbr]țișeaz] și p]trunde întregul vieții. În cadre instituționalizate, organizate, grupurile sufiste susțineau conformismul în fața musulmanilor tradiționaliști, dar ad]ugau componentă disciplinei și a purific]rii interioare. Știind c] practicile care instaurau disciplină și conștiința moral] variau în funcție de culturile și de tradițiile r]spândite în Islam, s-a constatat apariția multor practici locale. Acestea includeau, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]