2,349 matches
-
pregnantă a rătăcirii ființei umane. Este ceea ce dorim să evidențiem aici. Règle de la communauté, text tradus, prezentat și adnotat de A. Dupont‑Sommer, în La Bible. Écrits intertestamentaires, vol. I, Paris, 1989, pp. 5‑53. . Testaments des douze patriarches, text tradus, prezentat și adnotat de M. Philonenko, ibidem, Paris, pp. 857‑876. . În legătură cu aceasta, cf. M. Pesthy, „Logismoi origéniens - logismoi évagriens”, publicată în Origeniana octava, lucrare ce urmărește evoluția celor opt „gânduri rele” în perioada delimitată de Testamentele celor doisprezece patriarhi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
deceni del II secolo, Milano, 1989 și P.C. Bori, L’estasi del profeta ed altri saggi tra ebraismo e cristianesimo, Bologna, 1989. Cf. de asemenea L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 194‑210. . Écrits apocryphes chrétiens, I, Paris, 1997, p. 502. Text tradus, prezentat și adnotat de E. Norelli. . Prin această afirmație, nu intenționez să stabilesc un raport istoric între cele două comunități. Intenția mea este de a arăta că pot fi făcute anumite analogii între temele și obsesiile „ideologice” ale celor două
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este în mod clar devalorizat (de fapt, el nu există), concepția monoteistă rămâne intactă, iar istoria (forma „liniară” a timpului) devine mijloc privilegiat al mântuirii. . Apocalypse de Pierre, în Écrits apocryphes chrétiens, vol. 1, Paris, 1997, pp. 747‑777; text tradus de P. Marrasini, prezentat de R. Bauckham și adnotat de R. Bauckham și P. Marrasini. Numărul 5, 1994, al revistei Apocrypha a fost consacrat în mare parte analizei scrierii noastre. . „The Two Fig Tree Parables in the Apocalypse of Peter
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Întors asupra originilor sale se poate explica cum a putut traversa atâtea teritorii fanatic stăpânite de Islam fără a-și pierde viața și cu rezultate misionare importante, descrise În volume faimoase În epocă, dintre care cel mai complet, reeditat și tradus, e Travels and Adventures of Joseph Wolff (London, 1860), care Îi descrie călătoria Începută În 1821 prin Egipt, Palestina, Siria, Grecia, Turcia, Persia, Afganistan, Kashmir, India (la Madras scapă miraculos de holeră; la Calcutta Îl Întâlnește pe Kőrösi Csoma, În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cele mai multe articole nu sunt semnate. Literatura și evenimentele culturale sunt prezente în pagina a doua, iar viața cea mai lungă o are rubrica „Nuvelele «Serii»”. Pe parcursul anilor 1937 și 1938 au apărut în foileton câteva romane, precum și multe nuvele comerciale traduse, ulterior fiind incluse în sumar și transpuneri din proza lui Guy de Maupassant (Aventura din tren, Doamna Hermet, Odinioară, Între dragoste și moarte), Jack London (Șansa, Un subiect de piesă), Honoré de Balzac (Un amor în tren, Accidentul), Leonid Andreev
SEARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289589_a_290918]
-
Rudow, M. Gaster, Pompiliu Eliade, G. Alexici, Heinrich Morf ș.a. în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea. În opinia lui Ș., pentru a fi cunoscută de străini, literatura română trebuie mai întâi tradusă. „Emoțiunea estetică” (Titu Maiorescu), pe care „bătrâna Europă” a trăit-o la aflarea veștii că românii au literatură, nu poate fi menținută numai prin antologiile încropite din când în când de la Unirea Principatelor încoace. Rolul istoricului literar e considerat simplu
SIADBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289662_a_290991]
-
premiată de Academia Română, Basmele române în comparațiune cu legendele antice clasice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor romanice. În 1896 tipărea culegerea Studii folclorice, iar în 1900 lucrarea Influența orientală asupra limbei și culturei române, mai târziu tradusă și premiată de L’Institut de France. Părăsește țara, plecând cu soția sa, fiica editorului Ralian Samitca, la Paris, unde rămâne din 1901 până la moarte. Aici, susținut de foștii lui profesori din Franța, în ale căror publicații îi mai apăruseră
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
a dramei și teatrului, conceput în treizeci (sau chiar patruzeci) de volume și materializat parțial sub formă de conferințe experimentale, nu finalizează decât o singură fasciculă, Drama și teatrul religios în Evul Mediu (1942), precedată de o antologie de texte traduse, De la mimus la baroc (1933). Pe de altă parte, beletristica propriu-zisă este firavă și puțin semnificativă până către sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Volumul de poezii Cântece de rob (1930) ori piesele de teatru Metamorfoze și Anno Domini
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
Intervențiile lui sunt neînsemnate și se rezumă la câteva schimbări sau inversiuni de titluri, la unele parafraze și omisiuni. Versificator modest, cu posibilități reduse sub raportul invenției lexicale, fabulistul se exprimă sărăcăcios, destul de aproximativ în ce privește ritmul și rima. Din piesele traduse se desprind învățăminte de tot felul, precum și o serie de caractere morale. Sunt texte care fac aluzie la libertate, la egalitate, mărturisind o compasiune pentru omul simplu și sărman, nevoit să îndure nedreptățile și samavolniciile celor mari. În vreme ce cinstea, munca
SARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289492_a_290821]
-
politic al cărților editate”. A fost membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor, în Comitetul Asociației Scriitorilor din București și președinte de onoare al Târgului Internațional de Carte Gaudeamus (1994-1998). Debutează editorial în 1956, cu volumul de proză Cu și fără ghiozdan, tradus prompt în limbile maghiară, sârbă și germană. I s-au acordat Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru Recreația mare (la ediția a doua, 1973), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Mama mamuților mahmuri (1980). Consacrat ca scriitor în literatura pentru copii, S.
SANTIMBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
O abilă punere în pagină este și încercarea revistei de a situa anul 1932 sub semnul exegezei eminesciene, deoarece alături de recenzia răuvoitoare a lui Emil Ungher la Viața lui Eminescu de G. Călinescu - deși apreciată drept „cea dintâi carte care tradusă ar putea prezenta străinilor, în sfârșit, în pagini de înaltă tensiune chipul tragic al marelui genitor al poeziei românești actuale” - se află o analiză elogioasă și marcat partizană a cărții lui Lucian Boz, Eminescu. Încercare critică, semnată Liviu Teodoru, și
ULISE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290329_a_291658]
-
partid, din dispoziție superioară (ca și Radu Theodoru), prin ridicarea calității de membru al Uniunii Scriitorilor. Perioada sa cea mai productivă e în anii ’50-’60, când se manifestă ca un activ prozator „de serviciu”, după model sovietic. Cărțile (unele traduse și în țări vecine, ca romanul Până dincolo de pădurea vieneză din 1957, apărut în 1963 la Moscova) îi sunt în majoritate publicate de editurile Militară și a Direcției Superioare Politice a Armatei, în colecția „Biblioteca ostașului”. În proza scurtă din
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
Revista vremii”, „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Adevărul literar și artistic” (unde în anii ’30 scria săptămânal), „Cuvântul liber”, „Adam”, „Dreptatea” ș.a. A mai semnat cu pseudonimele Anton Gherman și Costin Adam. După o antologie de nuvele fantastice traduse, Vedenii (1924), prima carte de eseuri, Din registrul ideilor gingașe, îi apare în 1926, urmată de volumele Despre stil (1928), Artiști și idei literare române (1930), Încercări de precizie literară (1931) și Pentru arta literară (1934). Z. se distinge în
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
expresivitatea situațiilor și a portretizărilor, prin efuziunile lirice și, înainte de toate, prin stilul inconfundabil. Dar debutul prozastic care îl impune se produce odată cu tipărirea, în 1948, a romanului Desculț, apărut inițial, în bună parte, în „Contemporanul”. Reeditat în numeroase rânduri, tradus și difuzat peste hotare, va ieși în 1960 într-o versiune mult dezvoltată, alcătuită din trei volume: Clopote și struguri, Printre stele, Carul de foc. El deschide un ciclu, din care fac parte toate celelalte romane și nuvele ale autorului
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
sensul de deal - Malu cu Flori. A intrat în toponimul antic Malva, capitală a Daciei Malvensis, tradusă în limba latină prin Dacia Ripensis. În sudul Dunării, adică în sudul acestei Dacia Malvensis, Vidinul a fost numit de către geto-daci Pe Mal, tradus mai târziu de romani în Ad Malum. De origine latină sunt termenii de bază fântână (fontana), puț (puteus), râu (rivus), fluviu (flumen), mare (mar), lac (lacus), umed (humidus), vâltoare (voltoria), folosit și pentru a desemna o instalație hidraulică populară; burugă
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
pentru transportul sării. Atât A. Vraciu, cât și C. Poghirc îi atribuie origine traco-dacă. Crișul îl găsim în secolul VI la Iordanes, ca Grisia, iar la geograful Ravenat, ca Gresia. I. I. Russu îi derivă numele de la indoeuropeanul kers - negru, tradus și adăugat la numele românesc al Crișului Negru, cursul de mijloc al celor trei Crișuri. Toți lingviștii noștri sunt de acord cu această origine, deși în secolele XV-XVI, Stephanus Taurinus pretinde că și-ar fi luat numele de la grecescul chriso
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
unor autori modești. Pot fi consemnate câteva recenzii la cărți de Liviu Rebreanu (Ion) și Gala Galaction (Răboj pe bradul verde), o cronică a revistelor, precum și un comentariu de Dariu Pop, intitulat Cum scria Eminescu. A. Nour figurează cu versuri traduse. Sunt popularizate și regulile ortografice ale Academiei Române. La istoria învățământului din Transilvania se referă Ambrozie Nicoară (Școala din județul Satu Mare), iar Ion Simionescu, Artur Gorovei, G. V. Botez, A. Davidescu, Valeriu Pușcariu, Eugen Seleș și Nicu Pop dau diverse articole
ŢARA DE SUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290064_a_291393]
-
cu privire la curriculum. Conceptele de hiperraționalism și hiperraționalizare au pătruns în teoria postmodernă a curriculumului cu conotații negative. Nu le-a impus complexitatea fenomenelor educaționale și a practicilor curriculare, ci acea arie a dezvoltării curriculumului botezată de teoreticienii anglo-saxoni curriculum policy (tradusă nefericit la noi cu sintagma derutantă politici educaționale). Sensul negativ al acestor concepte emergente din raționalism și raționalitatea modernă a fost conferit de Arthur Wise în 1979. În lucrarea Legislated Learning (1979), Wise a analizat atent fenomenul de creștere și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a lua notițe, pentru a‑și controla munca în Braille sau, folosind aparatele de sintetizare vocală, pentru a‑și transcrie automat și mai ușor textele în Braille (cercetări recente permit o introducere optică a textelor, care sunt apoi memorate, analizate, traduse și transcrise în Braille). În ceea ce‑i privește pe copiii cu deficiențe neuromotorii și privați de folosirea limbajului, o serie de cercetări au ajuns la rezultate convingătoare; cu ajutorul calculatoarelor, a programelor specializate, a dispozitivelor de intrare/ieșire particulare, unii dintre
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
lui P. sunt traduse în limbile italiană, germană, franceză, engleză, fiind incluse în numeroase antologii. Îngrijește și prefațează o ediție din poezia lui Al. Macedonski (1981) și participă la elaborarea unor lucrări colective: Dicționarul cronologic al romanului românesc, Dicționarul romanului tradus, Dicționarul general al literaturii române. SCRIERI: Ceea ce fulgerul amână, pref. Marian Papahagi, Cluj-Napoca, 1981; Apropierea, Cluj-Napoca, 1990; Umbra libelulei, Cluj-Napoca, 1993; Jocul cu clipa, Cluj-Napoca, 1995; Telejurnalul de la Cluj, îngr. Rodica Marian și Ștefan Borbély, Pitești, 2000. Ediții: Al. Macedonski
POP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
refugiate din calea trupelor fascisto-horthiste năpustite asupra satelor românești în primele zile după întoarcerea armelor. Cu un realism crud sunt fixate situații de pe front. Continuând unul din firele acțiunii din Străinul, romanul Setea, primit extrem de favorabil de critica vremii, reeditat, tradus, devenit scenariu cinematografic, înfățișează satul Lunca după întoarcerea din război a lui Mitru Moț, un tânăr țăran. Sunt pictate portrete individuale (protagonistul, Gavrila Ursului, Picu, Gligor al Hăhăului și mai ales bătrâna Ana Moț, un Ion în variantă feminină) și
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
de ludică textuală (Bede, Personae), de satiră ucronică (Țară în carnaval) sau de transfer mimetic (Insula viermilor). Culegerea Despre science fiction (2001) selectează o parte din eseistica SF a lui R. Cartea conține cronici și recenzii la scrieri autohtone sau traduse (semnate de Sebastian A. Corn, Voicu Bugariu, Michael Haulică, Liviu Radu, Cristian Tudor Popescu, Ona Frantz ș.a.), studii de caz (Philip K. Dick; volumul colectiv - cu valoare de manifest al generației SF a anilor ’90 - Motocentauri pe acoperișul lumii) și
RADU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
R. au intrat în circuitul culturii românești autori britanici și americani de renume. Fluența versiunilor semnate de R., asigurând un transfer firesc și lăsând impresia întâlnirii fericite cu originalul, implică de fapt aptitudini cu totul speciale: intuiție în înțelegerea autorului tradus, pătrunderea sensurilor ocultate sau doar sugerate, cunoașterea contextului cultural al operei și, nu în ultimul rând, un gust literar sigur, antrenat prin lectură de bună calitate. Sunt trăsăturile unui pasionat om de cultură pentru care actul traducerii înseamnă „o indispensabilă
RALIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]
-
lui pentru oamenii din popor, persecuția suferită din partea oficialităților au făcut din M. o figură aproape legendară: „Sfântul de la Pătrăuți” - simbol al luptei pentru drepturile românilor. M. și-a strâns versurile de tinerețe, originale și tălmăciri, în volumele Poezii germane traduse liber (1890), Versuri de Schiller și Goethe (1923), Versuri originale și traduse (1924). Este o lirică a idealului național și creștin, conceptuală și discursivă, în ciuda autenticității sentimentului. Traducerile - din Goethe (cu o încercare, la 1927, de a da, împreună cu poetul
MORARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288244_a_289573]
-
M. o figură aproape legendară: „Sfântul de la Pătrăuți” - simbol al luptei pentru drepturile românilor. M. și-a strâns versurile de tinerețe, originale și tălmăciri, în volumele Poezii germane traduse liber (1890), Versuri de Schiller și Goethe (1923), Versuri originale și traduse (1924). Este o lirică a idealului național și creștin, conceptuală și discursivă, în ciuda autenticității sentimentului. Traducerile - din Goethe (cu o încercare, la 1927, de a da, împreună cu poetul I.U. Soricu, o versiune românească la Faust), Schiller, Heine - sunt dominate
MORARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288244_a_289573]