62,782 matches
-
de Liviu Ciulei; 1960-1970, în care se înființează Uniunea Cineaștilor din România și revista "Cinema", în care Liviu Ciulei produce Pădurea spânzuraților iar Lucian Pintilie Duminică la ora șase; 1970-1980, caracterizată prin accente critice la adresa regimului comunist (Reconstituirea și De ce trag clopotele, Mitică? de Lucian Pintilie) precum și prin afirmarea unor nume importante ale regiei de film, precum Dan Pita, Mircea Veroiu și Stere Gulea. Influențe tardive ale neorealismului italian se pot regăsi, consideră Luciano Mallozzi, și în anumite filme românești produse
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]
-
alte limpezi ca lumina zilei (cazurile Al. Piru, Eugen Barbu, Ion Gheorghe). De regulă, tot ce era de spus s-a spus la momentul respectiv. O astfel de antologie este cumva istoricizată, textele fiind un material de pe urma căruia poți doar trage niște concluzii, privind mentalitatea scriitorilor sau chiar o posibilă teorie a plagiatului (lat. plagium, vinderea unor sclavi străini). Să ne oprim asupra cazului Eugen Barbu cu Incognito, de departe cel mai celebru și de cea mai mare amploare. Voi începe
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
și de către criticul militant. Florica Ichim restituie integral pentru prima dată, după 70 de ani, acest text, însoțit de o amplă prefață, unde analizează în detaliu, mai ales pe baza agendelor lovinesciene, istoria relațiilor tensionate dintre cei doi. Nu aș trage însă concluzia generală că pe E. Lovinescu Camil Petrescu "îl exaspera ca om, nu-l interesa ca scriitor și publicist", cum afirmă cu hotărâre Florica Ichim (p. 9). Dacă e clar că E. Lovinescu îl antipatiza profund pe Camil Petrescu
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
pe scriitorul care dezvăluie potlogăriile unora din mai marii puterii, brutele parvenite, de nu ar fi legea, i-ar ucide pur și simplu, incapabili de cea mai mică remușcare, înaintea hoției dată în vileag. Ei ar fi în stare să tragă, să-l omoare pe loc pe insul cutezător. Neputând face aceasta, îl calomniază pe omul scrisului, îl atacă în fel și chip... Nu sunt ei capabili,... de fapt nici pomeneală... să fi auzit ei de André Gide, care spunea că
Bruta la putere și scriitorul neonest by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12158_a_13483]
-
va face pe om blând și bun, un vegetarian; gata să se întoarcă spre un presupus adversar, spre un ultim Lup, adică, fără carnetul de partid izbăvitor,... cerându-i, invitându-l, chiar, dacă vrea și dacă dorește, să-i mai tragă un șut în... mă rog, în partea respectivă. Bruta, sub domnia,...nu a ultimului fanariot, cum scrie în istorie, ci a ultimului bolșevic, deghizat într-un lup capitalist domesticit, cu loc asigurat în coteț, căpătase un permis de circulație ad
Bruta la putere și scriitorul neonest by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12158_a_13483]
-
a fi consemnate în prima clipă a deșteptării. Se dă vina pe numărul crescând de pastile ingerate de cel care, pe variatele metehne ale senectuții, pe starea de inconfort moral a românului la începutul celui de al treilea mileniu, își trage peste umeri o plapumă subțiată. La ore tot mai înaintate. S-ar mai spune că degradării în serie a visurilor - cele cu ochii deschiși - fatal este să-i corespundă alterarea viselor din somn - iar dacă visuri nu mai îndrăznești să
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
nimeni nu mă putea dumiri în care direcție să mă urc. M-am hotărât atunci să mă sui în oricare, dar, în chip supărător, de cum sosea unul, și pleca, înainte de a-l ajunge. Ah! și învingând forțe obscure ce mă trăgeau înapoi, m-am "trezit", la mare înghesuială, ce e drept, într-un autobuz de cursă lungă, ce începu a străbate interminabile bulevarde ce-mi erau cu desăvârșire străine, străzi obscure, scuaruri. Nu știam încotro merge și, în consecință, unde ar
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
însă că mai încolo aveam să mă lămuresc cumva, odată ce fiecare linie trece la un moment dat printr-o stație centrală, că, prin urmare, nu e cazul să mă panichez. Viitorul nu mai era așa de negru, puteam să-mi trag sufletul, pe jumătate țelul mi-era atins. Pe geam se zăreau lanuri, împestrițate cu pâlcuri de maci - ieșisem din oraș. "- Mergem la țară?" l-am întrebat politicos pe călătorul cel mai apropiat. "- Avem o agendă încărcată", îmi răspunse acesta. Ne
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
ca să ajung la timp la Banca Tuturor Noroacelor, unde să-mi ridic cecul de un milion de euro pentru achiziționarea Curții Supreme. Comisia aliată de control își dăduse aqui-ul. Mustăciosul citi pe fața mea o undă de neliniște și mă trase de-o parte murmurând, ca pentru sine: "- După vot, mai vine una. Știi vorba strămoșească: din câștig mic n-a murit încă nimeni. "- Dar eu cu cine votez?" Câte himere, reverii ciudate mă gântuie! Astrele tocmai se pronunță, iar eu
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
joacă o piesă de teatru. "Habar n-am de-așa ceva. Eu am văzut un tramvai cu niște manechine îmbrăcate în rochii de mireasă, care stau lipite de geam și bolborosesc. Ce să caute teatru' în tramvai, donșoară, sau poate ai tras ceva mai mult ca mine, hai ?!" În timpul acesta, a dat și din mînă, arătîndu-mi nu foarte vag și o direcție, pe care am urmat-o. Așa am ajuns într-. Am urcat traversînd un alai de nuntă, privindu-l drept în
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
Era superb, dar spunea: "Încă nu." Încă nu?!? Dar era perfect! Ceea ce căuta el era mai mult decît perfecțiunea. - Aveți un mic secret pe care-l puteți mărturisi? - Fumez marijuana. Voi ați încercat? Mă gîndeam să facem rost și să tragem un fum împreună... Știți, îmi amintesc primul meu joint. Eram la Paris cu un bun prieten... - Samuel... - (rîde) Sau nu, eram la Berkeley prin anii '60, iar el era un hippie adevărat. - Trăim într-o lume plină de tabu-uri
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
sale politice se prăbușesc. Majoritatea parlamentară pe care a croit-o înaintea celui de-al doilea tur al alegerilor s-a fracturat. Unii dintre apropiații lui i-au întors spatele, televiziunile care l-au adulat se întrec în a-i trage lovituri usturător-umilitoare, iar directorii de ziare preș nu știu cum să treacă mai profitabil de partea învingătorului. Cei care-i mai trag clopotele lui Adrian Năstase sînt analiștii politici care i-au ținut hangul in campanie. Nu din solidaritate cu Năstase îl
Cum se pierde totul într-o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12198_a_13523]
-
a fracturat. Unii dintre apropiații lui i-au întors spatele, televiziunile care l-au adulat se întrec în a-i trage lovituri usturător-umilitoare, iar directorii de ziare preș nu știu cum să treacă mai profitabil de partea învingătorului. Cei care-i mai trag clopotele lui Adrian Năstase sînt analiștii politici care i-au ținut hangul in campanie. Nu din solidaritate cu Năstase îl atacă ei pe Băsescu în continuare. Au o imagine de apărat - propria lor imagine. E foarte greu să-ți păstrezi
Cum se pierde totul într-o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12198_a_13523]
-
acestui itinerar ce mi-a amintit pentru o clipă vechile trasee ale Misterelor, Mistere care, o dată la cinci sau la șapte ani, se înscriau pe harta unui oraș La Holstebro, noi am participat la Misterul lui Odin. Seara, s-au tras focuri de artificii pe ploaie; atunci, sub cerul acoperit de nori, mi-am spus că ceea ce e important se află altundeva, și nu neapărat în acest canonic semn festiv. Dacă Odin e fiul lui Holstebro, el nu e mai puțin
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
director al Poliției Judiciare, care îl văzuse ani de zile lucrînd? Era doar o butadă, dar exprima foarte bine realitatea. Dintr-o dată, Maigret părea mai greoi în mișcări, mai confuz. Avea un alt fel de a strînge pipa între dinți, trăgînd fumuri scurte și rare, și se uita în jur cu o expresie aproape prefăcută, dar asta pentru că, în realitate, era concentrat asupra activității sale interioare. Ceea ce însemna, pe scurt, că personajele dramei nu mai erau pentru el niște entități, pioni
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
în fața ușilor. Doamna Lucile Clarvăzătoare Doar cu programare Sună, și soneria, de partea cealaltă a ușii, răsună înfundat, ca la oamenii bătrîni. Apoi se auziră pași înăbușiți, urmă o ezitare și în sfîrșit, un zgomot foarte ușor, cel al zăvorului tras cu precauție. Ușa se întredeschise puțin și un ochi îl observă cu atenție. Maigret zîmbi fără să vrea și zise: - Eu sînt! - O, îmi cer scuze! Nu v-am recunoscut. Nu aveam nici o întîlnire fixată la ora asta și mă
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
școală. - Nu-i nimic, îmbracă-te bine și n-o să-ți fie frig! - Am lecții multe pentru mîine. - Le faci la prăvălie. Hai, vezi de toate. Grăbește-te! Nu te mai mocăi! Ascultător, Anton lăsa tocul, își punea șuba, își trăgea cizmele găurite și, cu gramatica sub braț, ieșea după taică-său în întunericul înghețat al străzii. Prăvălia era alături, iar înăuntru domnea o temperatură polară. Doi țărănuși ucraineni, Andriușka și Gavriușka, pe post de comisionari, tropăiau și își frecau nasurile
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
cinci dimineața la unsprezece seara. Closetul se afla pe un maidan, la distanță de o verstă. "Mi se întîmpla, își va aminti Cehov, să dau nas în nas cu cîte un vagabond care se adăpostea acolo peste noapte. Ce spaimă trăgeam amîndoi!" În fine, unul din comisionari, care stătea la pîndă pe drum, se întorcea strigînd: "Vine tata!" Anton se ridica, deschidea bine ochii aburiți de somn și se pregătea, cu inima strînsă, pentru o mustrare. Tata inspecta prăvălia cu o
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
aceste chinuri, Cehov îi scria în 1892 unui prieten: "Am fost crescut în spiritul credinței, am cîntat în cor, am citit Faptele Apostolilor și psalmii la biserică, am participat la toate slujbele, am slujit chiar și la altar și am tras clopotele. Și ce s-a ales din toatea astea? Cînd mă gîndesc acum la copilăria mea, îmi apare în culori destul de întunecate. Acum nu mai am deloc credință. Cînd cîntam împreună cu frații mei la biserică, toată lumea ne privea cu emoție
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
în mînă. Din cînd în cînd dispărea cîte o fată, și se zvonea că a fost răpită și dusă într-un harem turcesc. Pe maidane, printre gardurile știrbite, se aventura uneori cîte o căruță încărcată cu saci de făină și trasă de deținuții de la închisoarea municipală. Aceiași deținuți aveau misunea de a omorî cîinii vagabonzi, și în acest scop umblau prin piață înarmați cu bice și lațuri. Masacrul avea loc chiar sub privirile trecătorilor. Apa era puțină și poluată. În fiecare
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
de Ada D. Cruceanu; la revista "Gândirea", nu e cunoscută nici antologia, nici bibliografia revistei, datorate lui Emil Pintea; Mircea Popa e menționat la referințe, în general, mult prea puțin față de multitudinea contribuțiilor sale de istorie literară. S-ar putea trage concluzia că bibliografii bucureșteni nu prea (re)cunosc contribuțiile ardelenilor, fie că le neglijează sau le uită, fie că nu le consideră ...esențiale. Dar salvarea dintr-o astfel de interpretare regionalistă vine din alte lacune: la I. D. Sîrbu, lipsesc toate
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
umane. Henek König e un ungur transilvănean. Bucuria vieții simple (și autorul consemnează aici un vechi episod care a devenit subiect de bancuri la noi: Se ducea adesea duminica prin pădure cu tatăl său, amândoi cu pușca. ș...ț ca să tragă în români. Și de ce să tragă în români? Pentru că sunt români, îmi explicase Henek cu o dezarmantă simplitate. Din când în când și ei trăgeau în noi") e întreruptă brutal. Întreaga familie fusese ucisă la Auschwitz. Avea 15 ani. Robustețea
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
transilvănean. Bucuria vieții simple (și autorul consemnează aici un vechi episod care a devenit subiect de bancuri la noi: Se ducea adesea duminica prin pădure cu tatăl său, amândoi cu pușca. ș...ț ca să tragă în români. Și de ce să tragă în români? Pentru că sunt români, îmi explicase Henek cu o dezarmantă simplitate. Din când în când și ei trăgeau în noi") e întreruptă brutal. Întreaga familie fusese ucisă la Auschwitz. Avea 15 ani. Robustețea, calitatea care i-a salvat viața
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
Se ducea adesea duminica prin pădure cu tatăl său, amândoi cu pușca. ș...ț ca să tragă în români. Și de ce să tragă în români? Pentru că sunt români, îmi explicase Henek cu o dezarmantă simplitate. Din când în când și ei trăgeau în noi") e întreruptă brutal. Întreaga familie fusese ucisă la Auschwitz. Avea 15 ani. Robustețea, calitatea care i-a salvat viața, i-a adus și o avansare în ierarhia lagărului. Kapo. El făcea alegerile pentru selecțiile printre copii, la gazare
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
și-ar dori să fie. Prezența unor străini respinși și apoi înfrânți canalizează energia romanilor, îi determină să-și conștientizeze misiunea istorică și îi constrânge să se autodefinească în raport cu ceilalți și cu propriul ideal. Văzuți din perspectivă latină, cartaginezii se trag din Orientul fastuos, strălucitor și lasciv, în timp ce romanii incarnează virtuțile austere și virile ale Occidentului; cartaginezii sunt orgolioși, perfizi și cruzi, pe când romanii rămân fideli legămintelor făcute și acționează mereu în spiritul dreptății; cartaginezii aparțin unui univers barbar, romanii - lumii
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]