987 matches
-
de falsă pe atât de periculoasă pentru însăși condiția ființei noastre naționale, care prin atacul la Eminescu se vrea uzurpată din interior chiar de către cei ce ar trebui s-o apere și s-o impună. Poziția lui Theodor Codreanu, polemică, tranșantă, are darul de a suscita interesul criticii și istoriei literare, dar și a ideologilor de azi, întru limpezirea, prin Eminescu, a tocmai atitudinii noastre culturale, în primul rând, în perspectiva europenizării... politice, prost înțeleasă de altfel și trâmbițată deșănțat de către
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să apară. Ele se înscriu într-un proces larg de reevaluare, de rejudecare, de reinterpretare a unei producții artistice asupra cărora judecățile de valoare veneau de obicei prin prisma comandamentelor politice. De curând, Theodor Codreanu, unul dintre cei mai mari tranșanți critici ai momentului, un eminescolog de referință, de altfel, (autor a trei volume consacrate operei și vieții lui Mihai Eminescu, intens comentate în presă), ne oferă un Eseu despre Cezar Ivănescu (Editura Macarie, Târgoviște, 1998), ambiționând a-l așeza astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
discuție, opinie care a fost avansată și de Daniel Dimitriu. Se așază astfel baza a ceea ce Theodor Codreanu va numi "complexul Bacovia", apărut ca urmare a unui narcisism fundamental. În exegeza bacoviană, propunerea este nouă mai ales prin caracterul ei tranșant și dovedește capacitatea lui Bacovia de a provoca mereu alte perspective critice. Căutând să aflăm însă mai îndeaproape cum este definit "complexul Bacovia", citim următoarele: ""complexul Bacovia" este tocmai drama singurătății ființei la care te silește existența (viața haină, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
precoce a tânărului, ce a avut curajul să privească mult prea de aproape și prea devreme în "centrul nopții". E momentul să observăm că la întrebarea (de neocolit) dacă poetul a fost religios sau nu, Th. Codreanu evită un răspuns tranșant și poate că nici nu e posibil. De la început, contestă că a fost un poet ateu, aducând ca probe: "eșecul său existențial", "miracolul poeziei", calitățile sale de bun creștin (iertător, generos, lipsit de vanitate), confruntarea cu moartea inițiatică, în ideea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ideea, lipsită de orice echivoc, că problema-cheie a oricărei evaluări temeinice rămâne transcendența. Cu aproape trei ani în urmă, comentând Basarabia sau drama sfâșierii (revista "Saeculum", an II, nr. 6/octombrie 2003, p. 88) mă arătam rezervat în ceea ce privește respingerea, prea tranșantă, a postmodernismului. Cărțile ce i-au urmat, sub semnătura aceluiași Theodor Codreanu, dar mai ales aceasta din urmă, mă obligă să-mi revizuiesc poziția din următoarele motive: în primul rând constat că autorul Transmodernismului a rămas pe aceleași poziții, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
indermanence = indeterminacyțimmanence. "Legiferarea" cadrului transmodern fluid nu este eroare decât privind prin ochelarii de cal ai filosofiei tari. Dar Theodor Codreanu înlătură orice umbră de îndoială: "Pe de altă parte, eu, unul, m-aș feri de graba unor disocieri prea tranșante, nemaivorbind de reticența în fața unor "legi" care pot induce ideea unei "clasicizări" a paradigmei avant la lettre" (p. 185). Unde poate fi situat, în acest caz, postmodernismul? Codreanu face o trimitere (care îmi ajunsese la cunoștință încă de anul trecut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
excelentă carte de literatură istorică, trebuie citită cu mintea limpede, este greu să fie povestită, să fie înțeleasă în afara unei lecturi cu creionul în mână. Este o carte incitantă, polemistă, care provoacă o dezbatere cu argumente, scrisă într-un stil tranșant, adesea tăios. De asemenea, este greu să fie înțeleasă fără ca cititorul să aibă o minimă cultură istorică, politică, ideologică și literară. Cartea lui Theodor Codreanu se impune să existe în fiecare bibliotecă școlară și, în mod deosebit, în biblioteca fiecărui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cultură. Nu întâmplător această școală, fluturând zgomotos drapelul democrației și al toleranței, a fost numită și Școală a Resentimentului. Maniheismul ei este endemic, total, pornind de la împărțirea indivizilor și a opiniilor acestora în "corecte" și "incorecte" politic, trecând la separarea tranșantă a grupurilor sociale "bune" de grupurile "rele" și terminând cu lansarea de "formule bune și formule rele de stat național". Un ideologism agresiv, neîngăduitor se insinuează în aceste "construcții" ale deconstructiviștilor postmoderniști. Ontologia, demonstrează Theodor Codreanu, a fost eliminată din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
omul deplin al culturii românești" și hotărât să facă lumină într-o astfel de problematică, dominată de impulsuri inflamate, Theodor Codreanu ne invită, odată cu publicarea tomului Eminescu în captivitatea "nebuniei" (Editura Universul, Chișinău, 2011), la o analiză lucidă, remarcabil documentată, tranșantă, cu evidente merite în ceea ce privește expresia și tensiunea provenite din eșafodajul dicțiunii ideii, ceea ce atinge, în mod indiscutabil, prerogativele unei cărți de referință, paradigmatică, pentru înțelegerea celui mai discutat, cred, episod din istoria literaturii autohtone, o adevărată pată oarbă în biografia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unui eventual semn de exclamație, fie sobrietatea dusă către tragic a semnului întrebării care, retoric, ar marca sfârșitul unui drum. Cine se ascunde până la urmă în spatele acestei "realități", cât de incorect politic este Eminescu în viziunea autorului? Răspunsurile sunt extrem de tranșante și nu lasă loc unor terțe interpretări. Cât timp ne vom raporta la "directivele europene" ori vom îmbrățișa firescul corporațiilor transfrontaliere, Eminescu rămâne în tabăra adversă e creatorul prin excelență ce pune preț pe adevărul din lume și nu pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
valori autentice; * de a coopera cu grupul de elevi, cu părinții, cu profesorii etc., realizând un autentic parteneriat în educație; * de a forma elevilor capacități, cum sunt: cooperarea, comunicarea, empatia, creativitatea etc. Distincțiile dintre aceste categorii de competență nu sunt tranșante, ele interacționând în comportamentul profesorului, manifestandu-se unitar în stilul de învățământ. De asemenea, între planurile teoretic, operațional și creator delimitările sunt relative, acestea manifestandu-se în conexiuni diverse, în diferite momente ale formării inițiale și continue, în diferite situații
ORDIN nr. 3.770 din 19 mai 1998 privind aprobarea Metodologiei formării continue a personalului didactic din învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121298_a_122627]
-
De altfel, lui Lowi i se datorează faimoasa și exploziva afirmație că modalitățile prin care se realizează politicile publice sfîrșesc prin a plăsmui și structuri politice: "policies determine politics". Această concluzie, atît în generalitatea sa, cît și în caracterul ei tranșant, apare și astăzi foarte controversată, fiind oricum supusă unei verificări empirice comparative difuze și aprofundate. Verificarea empirică comparativă este necesară și își găsește rațiunea și din alt punct de vedere. Unii autori au susținut că politicile publice nu sînt, în
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
teoria sa privind structura materialului ereditar pe argumente forte. De altfel, ierarhia structurilor ereditare concepute de Weismann (biofori, determinante, ide și idante) nu a intrat în circuitul geneticii moderne. Fiind un lamarckist convins Emil Racoviță nu putea să accepte separarea tranșantă între germene și somă (idioplasmă și trofoplasmă) și negarea rolului mediului în transformarea organismelor. Emil Racoviță și-a format o concepție transformistă bazată pe logică și pe fapte experimentale și și-a structurat o gândire bine organizată care poate fi
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
solitar, care își umple sertarele fără să aspire la notorietate, fără orgolii și veleități e rarisimă. Toți vor să-și vadă numele pe o copertă. Toți visează la confirmarea tiparului. Gestul de a scrie este, în el însuși, un refuz tranșant al anonimatului. Am văzut tineri pompoși și netrăiți care se sufocă de nerăbdare dinaintea celei mai firave pers pective editoriale, dar am văzut și bătrâni pergamentoși, aflați în anticamera exitului, care ar da orice pentru a ieși pe piață ca
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ori exagerat susținută, ori exagerat combătută, a ajuns să fie interpretată ca promotoare a "izolării României, prin crearea sentimentului că nu avem nevoie de nimeni și de nimic în afara zidurilor Cetății asediate, pentru că, oricum, trăim în glorie și măreție." La fel de tranșant și exaltat tratând chestiunea, dar privind-o din unghi opus, nu s-ar putea afirma cu egală îndreptățire că anti-protocroniștii neagă orice capacitate a poporului român de a se exprima creator și inovator în plan european, rămânând pe veci în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
exagerează. Autorul este un intelectual rasat, cu bogată informație la zi, capabil să opereze nu numai în concretețea paginii analizate, ci și la o onorantă altitudine teoretică. Este una dintre vocile critice cele mai autorizate, ale cărei opinii, oricât de tranșante, nu pot fi trecute cu vederea și luate cu suficiență în răspăr. Cât credit se cuvine să-i acordăm când afirmă că trăim cu mitul "perenității marii literaturi", că suntem vinovați de "cultivarea pioșeniei globale față de literatura română ca bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
A existat un acord sovieto-român valabil în 1940, care să stea la baza frontierei românești din 1947, așa cum afirmau sovieticii?” sunt tot atâtea întrebări care dau naștere altor întrebări. Este interesant de remarcat că istoriografia românească postcomunistă a evitat răspunsuri tranșante la întrebările de mai sus, cu excepția “acordului sovieto-român” din 1940, unde lucrurile sunt ușor de verificat. - 90 De mare actualitate rămân totuși dezbaterile referitoare la implicarea României în genocidul care s-a îndreptat asupra populației evreiești între anii 1941-1944. Nu
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
A existat un acord sovieto-român valabil în 1940, care să stea la baza frontierei românești din 1947, așa cum afirmau sovieticii?” sunt tot atâtea întrebări care dau naștere altor întrebări. Este interesant de remarcat că istoriografia românească postcomunistă a evitat răspunsuri tranșante la întrebările de mai sus, cu excepția “acordului sovieto-român” din 1940, unde lucrurile sunt ușor de verificat. De mare actualitate rămân totuși dezbaterile referitoare la implicarea României în genocidul care s-a îndreptat asupra populației evreiești între anii 1941-1944. Nu putem
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
în încercarea de a-l convinge să accepte rapid propunerea făcută, insista asupra pericolelor ce planau asupra României în caz de prelungire a vacanței tronului. Conștient fiind de implicațiile gestului său în cazul acceptării, Carol evita să dea un răspuns tranșant, dorind să cunoască mai întâi opinia regelui Prusiei, șeful familiei Hohenzollern. Acestuia îi va scrie peste câteva zile însuși Carol Anton, mărturisindu-i cât se putea de sincer surpriza provocată de vizita lui Brătianu și mai ales oferta pe care
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
îl aprobau (Șandru: 2007). Un alt minus al discursului lui Pătrășcanu rezidă în afirmațiile făcute în plan internațional (recuzarea atitudinii "revizioniste" a guvernului maghiar), pentru care nu avea aprobarea prealabilă a partidului. Dezacordul lui Dej față de conduita colegului său este tranșantă: Dacă prima parte a discursului său împotriva acțiunilor și agenților revizioniști unguri a fost tăioasă, categorică, nu tot așa se poate spune despre atitudinea pe care ar fi trebuit să o ia împotriva șoviniștilor români. Secretariatul, Biroul Politic al prtidului
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Revenind la vizita delegației române la Moscova, Brejnev și subalternii săi s-au arătat surprinși de cererile omologilor lor români, cerând întreruperea ședinței pentru a se putea documenta în privința problematicii tezaurului. Peste câteva zile, partea sovietică a oferit un răspuns tranșant lui Ceaușescu și însoțitorilor săi, la care aceștia probabil că se așteptau. Începând cu sugestia unei mai bune cooperări internaționale București-Moscova, Brejnev a ajuns în scurt timp la concluzia că " Din păcate, noi, în lagărul socialist, [...] nu reușim ca din
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
prin mancurtizarea „moldovenilor” dintre Prut și Nistru. 25 octombrie 2006 Ceardașul și cazaciocul Motto: Te rog, Doamne, nu-mi cere să-mi iubesc dușmanii. Cine mai crede că între evenimentele din Republica Moldova (referendumul din Transnistria, declarațiile președintelui Voronin, categorice și tranșante, precum că Republica Moldova nu se va uni cu România nici dacă va intra în UE) și cele ale iredentiștilor și separatiștilor secuio-maghiari din inima țării nu este nicio legătură, se înșeală amarnic, iar dacă persistă în această greșeală, ori e
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să treacă granița, ca să scape de greutățile războiului și de ocupația rusească, așteptând „grabnic răspuns la mâna primarului Costachi Morariu, la gara Burdujeni”, de unde vedem că și pentru bucovineni „soarele răsare de la București”; a doua consta în afirmația directă și tranșantă a lui Emilian Coclici, transmisă nouă, tuturor, de Victor Morariu: „Să știu bine că trag în plug pentru România mea, mai bine așa, decât să fiu domn și slugă la neamț”. Dar dacă vrem să vedem acea tinerime studioasă, avântată
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
nu mai am nimic cu trecutul, dar nu pot face pe comunistul”, și fiecare își motiva declarația cu argumente proprii. Dar zice proverbul: „Dacă dai degetul cel mic, îți trage toată mâna”. Toți aceia care nu au avut o atitudine tranșantă au fost obligați să participe la ședințe, în care cei căzuți fără întoarcere în brațele vrăjmașului erau puși să vorbească despre binefacerile și realizările comunismului, să ceară renegarea trecutului, adică să insulte și să blasfemieze concepția și ideologia căreia aparținuseră
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
la problema de care se ocupă acest subcapitol prin întrebarea formulată de D. Ausubel și Fl. Robinson (1, p. 636): . în legătură cu răspunsul la această întrebare, autorii americani sunt sceptici, deoarece ei consideră că . în ceea ce privește, explicit, rolul școlii, autorii sunt foarte tranșanți: . Valoarea amprentei personale a stilului de muncă al fiecărui profesor rămâne o caracteristică majoră a învățământului, demonstrată convingător și de eșecul încercărilor de a înlocui persoana sa prin aparaturi electronice foarte sofisticate. De aceea, la profesor trebuie să apelăm în
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]