4,624 matches
-
care a fost intens exploatat mediatic, un caz de exorcism care a sfârșit tragic la Mânăstirea Tanacu. Regizorul a insistat însă, în repetate rânduri, că problematizarea pe care filmul său o propune depășește cadrul anecdotic, că nu a urmărit să transcrie evenimentele care au avut loc la Tanacu, ci să reflecteze în marginea lor la dimensiunea umană a angajamentelor existențiale. Revenirea lui Mungiu are o semnifcație mai amplă atât pentru el, cât și pentru Noul Cinematograf Român. După Palme d’Orul
Succes pentru cinematografia românească la Cannes by A.M. () [Corola-journal/Journalistic/4613_a_5938]
-
apa de la robinet, spectrul modernității se ivește ca un agent dizolvant al unei tradiții milenare a lui dolce farniente pentru bărbați și al împilării acestui factotum care este femeia. Nu este cam simplist predată această lecție de morală, chiar dacă e transcrisă în registrul comic, pentru că nu comicul prevalează în film, ci activismul social? Radu Mihăileanu nu se încurcă în subtilități, nuanțe și relativizare etică pe care comicul de bună calitate le posedă. Cu râsul trebuie să vină și lec- ția, așa că
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
Nimic nou la prima vedere. Însă avantajul literaturii scrise de Dan Lungu provine din capacitățile lui plurivalente. Sociologul și scriitorul Dan Lungu se reinventează în fiecare roman prin artificii eficiente. Cărțile lui sunt în primul rând dosare de existență. Ele transcriu colaje existențiale și nu roșesc în fața convențiilor. Dan Lungu examinează sociografic locuri comune pentru a le putea detona prin abilități narative și livrești, reconfigurând perspective uzate, lumi golite de sensuri. Pasiunea și inventivitatea lui în această zonă a prospețimii se
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
care legea cere publicațiunea în jurnale sau în Monitorul Oficial, nu pot în nici un caz să fie publicate decît numai dacă cu ele se vor publica, în același timp, și certificatul grefierului constatînd că aceleași acte au fost depuse și transcrise la grefa tribunalului de comerț. În caz de contravențiune la această prohibițiune, editorul jurnalului și tipograful sînt pasibili de daune-interese. Articolul 15 (Mod. L. 3 mai 1900). Întrebuințarea pătrimii sau jumătății din sumele încasate pentru asigurări, impusă prin art. 147
REGULAMENT din 10 septembrie 1887 pentru punerea în aplicare a Codului de Comerţ Roman. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106058_a_107387]
-
adnotarea girului cesiunii, subrogatiunei sau a constituirii gajului, oriunde se gaseste vasul dacă prezintă titlul sau în formă autentică, autorității maritime sau consulare a aceluiași loc, și dacă îi prezintă și actul de naționalitate al vasului. Autoritatea maritimă sau consulară transcrie actul în registrele sale, îi face adnotarea pe actul de naționalitate și transmite o copie autentică după dînsul biroului maritim unde vasul este înscris. Acesta va face îndată o adunare pe marginea transcrierii creanței și pe matricola vasului. Titlul V
REGULAMENT din 10 septembrie 1887 pentru punerea în aplicare a Codului de Comerţ Roman. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106058_a_107387]
-
își desfă- șurau argumentele sub semnul orgoliului scriitoricesc. Ale sincronizări și ale competiției. Odată cu Ecluza, trecem către o literatură care depune mărturie. Scriitorul apelează și la mărturiile istoricilor de performanță, ca Ioan Chindriș, atunci când scrie - pe larg - despre istoria locurilor. Transcrie documente tulburătoare când recuperează „adevărata istorie” a lui Avram Iancu. Sau când se oprește la masacrele de la Fântâna Albă. Desigur, există și amintirile anului 1970, ale Cailor sălbateci din volumul de debut și perspectiva onirică. Dar Gavril M. îl transcrie
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
Transcrie documente tulburătoare când recuperează „adevărata istorie” a lui Avram Iancu. Sau când se oprește la masacrele de la Fântâna Albă. Desigur, există și amintirile anului 1970, ale Cailor sălbateci din volumul de debut și perspectiva onirică. Dar Gavril M. îl transcrie mai clar și pe Aanei Gavril. Ar putea aparține, și acesta, Familiei Mareș. Ar mai fi de citat și mottoul romanului, din Geneză, 18,20: „Ei l-au zărit de departe și până să se apropie de ei s-au
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
mai multe ori, din unghiuri diferite, asupra aceleiași obsesii. Ultimul său volum, Frânghia înflorită, resuscitează episodul traumatizant al morții tatălui, nu fără o oarecare doză de remușcare, transpusă într-un poem: „M-am trezit scriind ca după dictare, de fapt transcriind, fără să știu ce e cu textele/ astea, de unde vin și unde o să mă ducă. Am coborât în/ livingul mansardei și i le-am citit Cameliei. Atunci, cum spuneam, am înțeles cât sunt de imorale: Cami/ s-a făcut palidă
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
multe poeme/ probabil stive întregi/ nu le ține pentru el/ nu are ce face cu ele”. Dacă înțelesurile acestei teme ar fi rămas aici, ecuația lirică din la pierderea speranței ar fi fost prea simplă, aproape banală; deși pare a transcrie, ca în imaginea derizorie a „poetului automat”, ceea ce i se distribuie cu generozitate de sus sau ceea ce îi trece prin cap, fie și din întîmplare, cum se spune în amintita scurtă ochire critică asupra cărții, poezia lui Nicolae Prelipceanu țintește
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]
-
Hrabal vorbește prea mult. În final, aș vrea s-o rog pe traducătoarea acestui roman, Helliana Ianculescu, dacă are să vă adreseze vreo întrebare. - Da, întrebarea mea ar fi dacă din punct de vedere stilistic își lucrează mult frazele sau le transcrie spontan. Depinde de genul cărții. În general, scriu mai întâi de mână, și apoi, când transcriu pe calculator, reformulez, cizelez, șlefuiesc. La unele cărți am simțit nevoia să lucrez pe fiecare cuvânt, altele au ieșit mai ușor. Ocazional scriu și
Martin Vopenka: „România a fost importantă pe drumul inspirației mele“ () [Corola-journal/Journalistic/4573_a_5898]
-
Ianculescu, dacă are să vă adreseze vreo întrebare. - Da, întrebarea mea ar fi dacă din punct de vedere stilistic își lucrează mult frazele sau le transcrie spontan. Depinde de genul cărții. În general, scriu mai întâi de mână, și apoi, când transcriu pe calculator, reformulez, cizelez, șlefuiesc. La unele cărți am simțit nevoia să lucrez pe fiecare cuvânt, altele au ieșit mai ușor. Ocazional scriu și poezie; consider poezia forma superioară a genurilor literare. Dar după părerea mea nu se poate scrie
Martin Vopenka: „România a fost importantă pe drumul inspirației mele“ () [Corola-journal/Journalistic/4573_a_5898]
-
semnificativ micșorat („totul se făcuse mic”), dar totul este din acest moment vizibil degradat, bicisnic: „Grădina, caii, Moromete însuși arătau bicisnici ” (s.n.). Mai mult însă, condiția omului și a satului este serios pusă în pericol de forțe care, așa cum sunt transcrise, constituie o înfiorătoare amenințare: „Cerul deschis și câmpia năpădeau împrejurimile.” Din momentul în care salcâmul este tăiat și dublul vegetal al personajului dispare, însăși consistența prezenței lui Ilie Moromete se pune sub semnul întrebării. Este prima dată, se pare, când
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
țăranului din Siliștea Gumești cu distrugerea simbolică a propriei persoane, cu o moarte simbolică în ultimă instanță, reluând acea moarte sugerată deja prin tăierea dublului vegetal și întărind-o. Acestor ipostaze li se adaugă particularitățile relației dintre cuvânt și tăcere, transcriind admirabil implicarea în realitate,în istorie, prin cuvânt, prin dialogul necesar (scria de altfel filosoful ,comentându-l pe Hölderlin: „A fi un dialog și a aparține Istoriei - ambele acestea sunt la fel de vechi,constituie un tot și sunt același lucru” ) și
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
dintre cuvinte”, Foarță e un poet al stărilor funambulești, un poet ce se impune, așa cum notează Gheorghe Grigurcu, „printr-o calofilie fanatică, dusă până la o delirantă pedanterie” și „un hiperrealism (textualist, gramatical)”. Destinul lui Esenin și al Isadorei Duncan e transcris, de pildă, în versuri de inefabilă grație a rostirii ludico-tragice: „Unii mor când vor ei,/ alții, când bate ora,/ unii mor ca Serghei,/ alții, ca Isadora.// Nu mi-i gândul la ei/ ci la Ea. (Mă asculți?)/ Unii mor când
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
de guler și prin două sticle/ de amprentabile bezicle./ Era-nsoțit deo groasă mapă/ cu poesii, mai vechi, mai nouă,/ în care, îndeobște, plouă/ și-n care el, pe larg, descrie/ cum e pe cale să le scrie/ într-un poem care transcrie,/ în șiruri paralele, ploaia,/ sau cum se așeza să ningă/ și fulgii ezitau în aer/ mai înainte să ne-atingă”. În volumul Caragialeta (2002), Șerban Foarță recompune, prin pastișe și parodii, lumea caragialiană în întregul manifestărilor ei senzoriale, într-un
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
din ultima jumătate de secol. Problematizarea formării intelectuale se rezumă la inventarierea bibliografiilor critice sau a operelor frecventate. Destule pasaje nu reușesc să depășească aspectul unei statistici seci, a cărei relevanță în edificarea întregului rămâne neclară. Ion Ianoși reține și transcrie contabilicește programe universitare, succesiunea șefilor de catedră, a rectorilor și a decanilor, notele la diferite materii ale tatălui și ale sale, componența pe ani a tuturor comisiilor vremelnice (din Partid sau de la Uniunea Scriitorilor) la care a luat sau nu
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
fie recunoscătoare. 3. Douăsprezece răspunsuri ale lui Eliade se păstrează în arhiva savantului francez, depusă la Collège de France. Florin Țurcanu a publicat, pentru prima oară, șapte dintre ele, în România literară, nr. 20, din 24-30 mai 2000. Le-am transcris în volumul îngrijit de mine, Europa, Asia, America. Corespondență, III, R-Z, Ed. Humanitas, 2004, pp. 534-544. 4. Profesor de istoria religiilor și decan la Facultatea de Teologie a Universității din Chicago.
Scrisori inedite - Georges Dumézil către Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/5756_a_7081]
-
jos, o construcție doldora de gargui, prozatorul se ferește de judecăți. Introceptivii sunt o variantă specială de conceptivi. Ei mută instrumentarul în interior și mizează alb pe ceea ce simțurile în alertă înregistrează. Polul cunoscător vibrează la datele realului și le transcrie conștiincios, glosând în aparteuri reflexive care adaugă adâncime tabloului trăit. Vezi Rădăcina de bucsau a lui O. Nimigean, lucrată pe urmele unei priviri amănunțite și picturale. Conceptivă și introceptivă, în egală măsură, explorează detalii reale, descrise în minuscule monografii, cu
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
e necontenit dublată de o infrarealitate”) sau Corin Braga. Într-un fel, ele parazitează realul cu excrescențe bizare, cu ingrediente gothice. Lumea de gradul unu, realitatea cotidiană, este lăsată în voia unor structuratori onirici evoluând câteodată în marginea parodiei, dar transcriind asiduu și programatic fiori. Pe un filon al ei, proza lui Ștefan Bănulescu e inceptivă - ficțiunea recuză orice relație a sa cu realitatea concretă, își ajunge sieși, locuiește un spațiu construit anume și mobilat pe măsură. O balansare inspirată între
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
Gheorghe Grigurcu Recomandîndu-se drept o „vietate-înfricoș ată stînd pitită într-un crîng” și chiar „un hipopotam al mainimicului”, Ioan Moldovan se situează la antipodul grandilocvenței, nu o dată transcrise pe portativ uranic, al generației șaizeciste pe care o succede la un rezonabil interval biologic. E vorba de o cu totul altă strategie a poeticii, dar fără doar și poate și de o structură morală diferită, care preferă a fora
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
de nimicuri, de anecdote, de observații și ficțiuni. Cu aceste nimicuri se scrie o altfel de poezie, mai puțin solemnă, dar nu mai puțin complicată și enigmatică decât versurile propriu-zise. Geniul brodskian, așa cum îl relevă Kraznovski, este unul ludic-ironic, se transcrie într- un alt registru sensibil. Este ceea ce leagă poezia de trăirea clipei, prin intensitate și prin capacitatea de a face legăturile altfel, neprevăzut, tulburător. Fiecare moment al amintirii își conține poezia, dar nu cea solemnă, ci una biografist-minimalistă, însuflețită de
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
1931). Lucrul efectiv la Răscoala e consemnat în 13 iulie: „Acum m-am apucat să isprăvesc Răscoala. M-am sculat la miezul nopții și întâi am căutat să-mi împrospătez amănuntele atmosferei. Voi reciti tot ce am scris și voi transcrie, cu modificările de rigoare”. Dar anul Răscoalei este 1932, an în care petrece mai toată vara, până spre toamnă, la Valea Mare, cum notează în 11 iulie: „Nu m-am mișcat de aici. Și scrisul merge potrivit. În orice caz
Laboratorul de creație de la Valea Mare by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/5886_a_7211]
-
și cineaștilor care copiase la mașină opere importante de scriitori mexicani. Printre acestea Regiunea cea mai transparentă, de Carlos Fuentes, Pedro Páramo, de Juan Rulfo, și mai multe scenarii originale de don Luis Buñuel. Când i-am propus să-mi transcrie versiunea finală, romanul era o ciornă ciuruită de petice, mai întâi cu cerneală neagră și apoi cu roșie ca să evit confuziile. Însă asta nu însemna mare lucru pentru o femeie obișnuită cu orice într-o cușcă cu lei. După câțiva
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
scrie-n carte.” (p. 95) Bun. Va să zică, faptul că, de bine, de rău, pricepem ceva-ceva din Orice dovedește că suntem, chiar fără s-o știm, poligloți! Luată în serios, însă, afirmația lui Sorin Gherguț e capitală. Ea nu numai că transcrie o criză (a nu recunoaște o evidență aproape tangibilă e un semn net de criză), dar transmite și un program. Ca și optzeciștii de la care se revendică, Gherguț e un inovator. Mai decis decât aceștia, care propuneau, cuminte, o nouă
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
găsit”. Lectura e spectaculoasă. Poetul se transformă treptat, dar vizibil într-un actor căruia i se dictează textele la modul imperativ. Cel ce recită e parcă o întrupare a conștiinței asistente la nașterea poemelor. Conștiință asistentă a conștiinței active, ce transcrie viziunile. Această conștiință asistentă devine activă în recitalurile lui Ion Mureșan. Ea interpretează, prin vocea și trupul poetului, ceea ce a văzut că suportă conștiința activă, în timp ce trăia și dădea formă viziunilor. Ea e un actor de tipul clovnului, deoarece, la
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]