1,221 matches
-
armonie, frumos, comunicare empatică, emoții puternice, limbaj metaforic), prin creație spontană, varietate de situații educaționale, variante în proiectarea finalităților de atins (idealul educativ) ca scenarii. Tot aici se concepe apropierea acțiunii educatorului de arta actorului (ca dedublare pedagogică), care comunică transfigurat cu spectatorii (educații), unde aceștia joacă diverse roluri în activitatea educațională, își afirmă creativitatea în combinarea metodelor și mijloacelor de învățare. ► Sensul psihologic evidențiază rolul relațiilor interpersonale în educație, al efectelor în plan afectiv-atitudinal, motivațional. El a condus la pedagogia
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de administrare a capitalului social. Dat fiind că familiile cele mai bogate din punct de vedere economic au și cele mai mari șanse să fie cele mai bogate și din celelalte puncte de vedere, are loc o adevărată alchimie care transfigurează realitatea socială a bogăției. Aceasta nu mai este percepută ca fiind de natură exclusiv economică, trimițând la un ansamblu de proprietăți între care bunăstarea materială este secundată de eleganța manierelor și a auto-prezentării și de relații strălucite, al căror prestigiu
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
de dată prea recentă pentru a putea fi acceptați în cel mai înalt cerc al privilegiaților. Totul se petrece, de altfel, ca și cum dincolo de un anumit prag de bogăție valoarea acesteia nu mai are prea multă importanță. Înalta societate reușește să transfigureze ceea ce stă la baza poziției sale, capitalul economic. Burghezul (altădată nobilul, dar miza este tocmai fondarea unei nobilimi a banului) este ceea ce este pentru că e o ființă superioară, și dacă e bogat este doar datorită caracterului excepțional al persoanei sale
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
veleități de legitimare temporală, coasta de Est reprezentând cel mai bun exemplu, cu cvasi-aristocrația prezentă aici. Suspiciunea cu care este privită bogăția economică și financiară ține, în Franța, într-o anumită măsură, de existența nobilimii, care a avut timp să transfigureze semnificația socială a puterii și bogăției. Dar mai există și alte motivații pentru această stare de fapt, printre care slaba tradiție socialistă din Statele Unite. Nu mai puțin adevărat este faptul că dominația simbolică trece în Franța printr-un efort de
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
contextul vieții literare)", iar "datele critice din Memorii sau din Istoria literaturii sunt întotdeauna cumulate cu cele ale personalității autorului"4. Așadar, scriindu-și Memoriile, Lovinescu descoperă o sursă fertilă de inspirație (amintirile) și un tip de discurs capabil să transfigureze mitic realitatea și să confere vieții demnitatea unui simbol. Mai exact, prozatorul învață de la memorialist cum trebuie confecționată o "istorie" ad usum Delphini, în care să se regăsească și alter-ego-ul auctorial (făptura abstractă a intelectualului cu personalitate scindată, ca Andrei
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
francez izbutea, de fapt, miracolul de a transforma romanul într-o formă de artă completă, depășind modelul pur "beletristic", livresc ("bergottismul") sau pe acela realist- mimetic (Marcel învață să "picteze" invizibilul) într-o sinteză superioară, pe fondul unor experiențe revelatoare, transfigurate în limbajul sugestiilor și temelor muzicale (sonata lui Vinteuil, compoziția contrapunctică) și într-un "stil" aluvionar, ce corporalizează scriitura și mărturisește calitatea esențială a viziunii. Apoi, la Proust, filonul autobiografic nu era transpus literar în manieră memorialistică, ci numai ca
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Ca atare, dorințele vanitosului (romanticului) "nu pot fi în el însuși; le împrumută de la altul" mai exact: de la un "mediator" al cărui prestigiu "se comunică obiectului dorit și atribuie acestuia o valoare iluzorie", dorința triunghiulară fiind, în fapt, "dorința ce transfigurează obiectul său" (vezi și definiția stendhaliană a "cristalizării" amoroase)125. Însă prezența efectivă, reală a unui rival "nu-i necesară în dorința sexuală, pentru a putea califica această dorință drept triunghiulară", și asta deoarece "ființa iubită se dedublează în obiect
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
deoarece "ființa iubită se dedublează în obiect și subiect sub privirea amantului"126. Pe scurt: cel ce iubește la modul romantic (cu ochii, adică) e un fel de "voyeur" ce "se leagă de un mediator pe care dorința sa îl transfigurează", și, chiar dacă e încredințat "că-și cucerește personalitatea dorind această ființă", "în realitate o pierde", căci "fiecare este victima aceleiași iluzii"127. Apoi, cum erotismul (inhibiția sexuală) stă la originea procesului creator în genere, înseamnă că obiectul pasiunii desemnează, de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prejudecata "inefabilului" sufletesc, pernicioasele presupoziții metafizice. Măcar în această privință, criticul învinge "poetul" (romantic) din Lovinescu. Rezumând cele prezentate mai sus, putem spune că poezia lirică (formă de creativitate în care temperamentul "moldovenesc" își găsește expresia sa cea mai potrivită) transfigurează realitatea și surprinde, cu ajutorul sugestiei, momentul genezic, auroral, ce anticipează totodată fenomenul devenirii, al "trecerii" inexorabile. Dar cum erotismul și creativitatea sunt fenomene interdependente, e limpede că poetul liric (Eminescu, în cazul de față) va fi sensibil mai mult la
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
anihilare a personalității "tendință" observabilă mai cu seamă în comportamentul sexual "deviant" specific decadenței, adică în sadomasochism 172. În acest sens, "decadența" a fost definită, metaforic, și ca o "boală a ochiului" ("disease of the eye") ce intensifică dorința sexuală, transfigurând-o, totodată, estetic 173. N-are rost să mai amintesc numele "bolii" cu pricina. Cert e că polarizarea sadism-masochism prescrie în mod predilect femeii o înclinație sadică, iar bărbatului (voyeur incurabil), una masochistă 174. Și dacă tot am adus vorba
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
crede printre ramuri doar în vis... Adolf Șvedcicov (Traducere de A.P. Bacopiatra) Cuprins Prefață: Fluviul Uitării (Petre Isachi) / 9 Partea întâi / 15 Partea a II-a / 141 Partea a III-a / 251 Epilog / 365 Prefață Fluviul Uitării Propunându-și să transfigureze istoria controversată a unei generații (așa-zisa generație în blugi, o generație pierdută, sacrificată pe altarul comunismului), Anton Petrovschi Bacopiatra reușește să revele sub o scriitură balzaciano sadoveniană, cunoscuta Idee din Glossa eminesciană: Tot ce-a fost ori o să fie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
totalitar sau post-totalitar, "era ticăloșilor", în sintagma lui Marin Preda) urăște memoria. Sub umbrela uitării se pot ascunde toate durerile /frustrările și visele Lumii /individului. Spre a sugera eternitatea fluviului uitării, efectele benefice și malefice ale acestuia, Anton Petrovschi Bacopiatra transfigurează istoria generației în blugi în corelație cu istoria universului. Amintirile suprapuse ale naratorului (extradiegetic sau heterodiegetic) sunt pătrunse de credința în metempsihoză. Așa se explică viziunea ciclică asupra Timpului, impresia de deja-vú ce străbate scriitura, sugestia că omul nu este
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
voința Bunicului scriitor de a salva din Fluviul Uitării, valorile eterne ale umanității, de aura poetică/ parabolică ce-i străbate scriitura, de utopia unui ideal în veci neatins... etc. Într-un mod aproape exhaustiv, autorul romanului Geanta cu cinci fermoare transfigurează temele specifice viziunii literare a scriitorului etern / contemporan: viața ca vis, avatarurile intelectualului în noaptea totalitară, metempsihoza (transmigrarea sufletelor), predestinarea, așteptarea unui eveniment decisiv mereu amânat, sensul fatalității iminente, schimbul continuu între realitate și aparență, înstrăinarea în care personajele/ generațiile
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
diferite de la o epocă la alta, de la un lector la altul. 2. ELEMENTE DE STRUCTURARE A UNIVERSULUI FICȚIONAL 2.1. Teme și motive literare Tema operei literare (fr. thème, lat. thema - „subiect“) este un concept vizând aspecte generale ale realității, transfigurate în creația artistică. În accepție modernă, tema reprezintă o schemă foarte generală spre care conduc situațiile și motivele dintro operă. La nivelul literaturii, temele se dezvoltă ca „serii hipertextuale“ (Gérard Genette), în func ție de modelul cultural al fiecărei epoci
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
factuală, narațiune de evenimente reale (proza memorialistică - Viața ca o pradă de Marin Preda - sau jurnalul literar, Jurnalul fericirii de N. Steinhardt, de pildă, ambele creații fiind texte de graniță), de povestirea de ficțiune. Prin nararea unor evenimente fictive se transfigurează realul sau se imaginează „lumi posibile“, pentru a crea un uni vers epic ficțional (proza scurtă, romanele). - Criteriul relației dintre narator și universul narațiunii operează o disjunc ție semnificativă pentru proza secolului XX. Astfel, narațiunea heterodiegetică (hétero - diferit, diégesis - modul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
intelectual al Lirei“. Simbolurile selectate din mitul biblic al genezei (spațiul paradisiac, cântarea îngerilor, Adam, Eva) devin metonimii prin care sunt concretizate caracteristicile liricii moderniste. Astfel, noua poezie este cântec sacru și Logos ce întemeiază lumi. Prin actul creației se transfigurează realitatea concretă, fragmentară (coasta bărbătească), se ivește frumusețea ideală a operei. Perfecțiunea ficțiunii artistice (al Evei trunchi de fum) în raport cu realitatea imperfectă din care se inspiră este sugerată prin dubla opoziție: totalitate/fragment (trunchi/coastă), prin cipiul fe minin (considerat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și de zestrea genetică, dar și de întâmplările ființei sale, consider că evenimentele din viața personală influențează întrun mod semnificativ creația artistică. ARGUMENT 1: Un argument ce susține această aserțiune este faptul că, mai ales în creația primei etape, scriitorul transfigurează propria experiență de viață, chiar dacă prezența sa se estompează, se disimulează în spatele personajelor ori al eului liric. (Dezvoltarea argumentului poate fi urmată de referiri la romanele experienței) ARGUMENT 2: Un alt argument vizează canonul estetic al epocii, care influențează rapor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
poate fi funcțional în absența unor modalități de cooperare și comunicare eficientă. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Relația dintre două personaje dintro comedie studiată: O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale INTRODUCERE: Personajele comice Reprezentate scenic de către actori, personajele dramatice transfigurează artistic diverse tipuri și ipostaze umane. Ființele imaginate de autorul dramatic se definesc prin acțiune, prin limbaj și comportament scenic, prin relațiile cu ceilalți. Comediile lui I.L. Caragiale ilustrează strălucit relații interumane guvernate de interes sau de jocuri politice, personajele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
întro seninătate care absoarbe totul, pentru ca mai apoi o simplă vorbă dea ei legată de cine știe ce banală grijă casnică să le readucă acolo unde nici nai bănui că sunt posibile. Este o scriere de ficțiune, narațiune de evenimente fictive care transfigurează realul sau imaginează „lumi posibile“, creând un univers epic ficțional. 9. Textul citat se încadrează în tiparul discursiv al portretului, cristalizat din perspectiva personajului narator. Portretul Zenobiei - vizând trăsături morale, psihice și, mai ales, comportamente atipice - ilustrează fragmentar personalitatea inefabilă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
arată pe aceasta: "Aș vrea să văd acuma natala mea vîlcioară Scăldată în cristalul pîrîului de argint, Să văd ce eu atîta iubeam odinioară: A codrului tenebră poetic labirint "(s. n.) Așadar, în lumea copilăriei sale, plină de amăgeli, el a transfigurat natura, ne mai păstrînd aproape nimic din culoarea locală. Și vom înțelege de aici cît de mult a tînjit el după viața liberă din sat, cînd i-a venit vremea să plece la școala din Cernăuți. ANII DE ȘCOALĂ La
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
tainic? Cea căreia dramaturgul îi încredințează evocarea momentului melancolic al asfințitului, când, în liniștea cabinetului său de lucru, orice autor se cufundă într-o umbră forfotind de personaje care îi dau târcoale ispitindu-l, este Fata Vitregă, cu chipul ei „transfigurat” și cu discursul ei de „somnambulă”, plin de reproșuri: autorul și-a abandonat personajele imaginate, nu le-a dat consistență, nu le-a fixat într-un text. De aceea, ele sunt deopotrivă „vii și lipsite de viață”, veritabile fantome rătăcind
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lui. Căci și-a lăsat trupul de carne și oase împrăștiat prin mii de gropi... Să-i ceri corpului actorului să-și facă uitat aspectul carnal, mult prea vizibil, să înscrii în acest corp „dematerializat” prezența unui alt corp, „spiritualizat”, „transfigurat”, venit dintr-un altundeva și îndreptându-se spre un altundeva, precum statuile lui Giacometti în viziunea lui Genet, nu înseamnă oare să preiei și să continui ideea lui Craig referitoare la „provocarea” adresată regizorilor de către fantoma shakespeariană? O provocare, spunea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Paradigma nu doar ne amintește că datorăm inteligența cuiva de sus, adică ei, ci și produce inteligența noastră după chipul și asemănarea ambițiilor ei ordonatoare. În felul acesta se conservă rangul și dependența ce configurează ordinea naturală. Gândirea mitică este transfigurată în gândirea paradigmatică, în timp ce lumea își păstrează invariabil regulile ierarhice. Paradigma rostește adevărul, iar noi îl luăm ca atare, oricum, până la urmă paradigma va gândi pentru noi, oferindu-ne minunea întoarcerii în Eden, unde ne așteaptă vina primordială. Omenirea reia
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
șterge afrontul unui banal adulter, să-și omoare rivala și să-și ucidă propriii copii ca să le interzică accesul la moștenire. Departe de condamnarea morală obișnuită, Diogene o laudă pe vrăjitoarea înrudită cu Circe ca pe o femeie înțeleaptă ce transfigurează trupurile slabe, uzate și obosite ale oamenilor de care se ocupă; prin practica palestrei și a băii cu aburi, aceștia devin indivizi puternici și viguroși. Dacă unii văd în activitățile ei doar cazanele în care-i fierbe pe anumiți oameni
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Catharii radicali Tratatul De heresi catharorum le atribuie catharilor din Desenzano un dualism radical. Ei cred În doi Dumnezei, unul În Întregime bun, celălalt În Întregime rău, fiecare dintre ei creator de Îngeri. Lucifer este Fiul Domnului Întunericului. El se transfigurează Într-un Înger de Lumină pentru a urca la cerul Dumnezeului bun, unde Îngerii intervin În favoarea lui, iar Dumnezeu Îl adoptă pe străin și Îl face intendent al Împărăției sale - „iconomul necredincios” și „nedrept” din Luca 16:5-7. Dumnezeu se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]