1,137 matches
-
Sentimentul iubirii îmbină în persoana iubită transcendență și intimitatea într-un complex simultan în care sexualitatea ocupă o poziție care ține de realul subiectiv, dar și imaginativ. Iubire spirituală între sexe diferite nu există, ea fiind doar o subiectivare a transfigurării persoanei iubite care doar da iluzia spiritualității, crede Cioran. Cioran suferă cu voluptuozitate pentru o iubire la care nu primește răspuns, de aceea eternă, dar obiectul iubirii sale nu este femeia în care vede partea fragilă a naturii umane, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
susține puternic această idee, însă el se îngrijește să adauge că sfințenia simplilor creștini nu se deosebește în mod esențial de sfințenia călugărilor<footnote Bruno H. Vandenberghe, op. cit., p. 23. footnote>. În dorința de transformare morală a societății și de transfigurare duhovnicească a omului, a devenit cel mai mare revoluționar moral creștin, dornic de un reviriment spiritual profund în viața credincioșilor săi, pentru aceasta folosindu-se de forța invincibilă a iubirii și a argumentelor scripturistice. Însăși viața sa petrecută în sărăcie
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
altfel, perioada în care copilul scrie primele poezii, schițe sau povestiri. Apare nevoia de a-și exprima și exterioriza propriile sale trăiri psihice prin imagini și idei artistice. Acest fapt este caracteristic puberului în ceea ce privește viața sa psihica. Schimbarea, modificarea, adăugarea, transfigurarea celor auzite, învățate sau trăite, devine o modalitate curentă de acțiune. Astfel, nevoia de a ști a școlarului mic se convertește în nevoia de creație a puberului 73. b. Gândirea și limbajul elevului de gimnaziu În cadrul relației dintre gândire și
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
susține puternic această idee, însă el se îngrijește să adauge că sfințenia simplilor creștini nu se deosebește în mod esențial de sfințenia călugărilor<footnote Bruno H. Vandenberghe, op. cit., p. 23. footnote>. În dorința de transformare morală a societății și de transfigurare duhovnicească a omului, a devenit cel mai mare revoluționar moral creștin, dornic de un reviriment spiritual profund în viața credincioșilor săi, pentru aceasta folosindu-se de forța invincibilă a iubirii și a argumentelor scripturistice. Însăși viața sa petrecută în sărăcie
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
altfel, perioada în care copilul scrie primele poezii, schițe sau povestiri. Apare nevoia de a-și exprima și exterioriza propriile sale trăiri psihice prin imagini și idei artistice. Acest fapt este caracteristic puberului în ceea ce privește viața sa psihica. Schimbarea, modificarea, adăugarea, transfigurarea celor auzite, învățate sau trăite, devine o modalitate curentă de acțiune. Astfel, nevoia de a ști a școlarului mic se convertește în nevoia de creație a puberului 73. b. Gândirea și limbajul elevului de gimnaziu În cadrul relației dintre gândire și
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
susține că, ,,scriitorul este o funcție căruia autenticitatea îi este refuzată"104. Albert Camus, în Omul revoltat, observase că teoria și mai ales practica autenticității corespund unui eșec artistic. Autenticitatea extremă, cufundându-se total în viață, ucide arta care este transfigurarea, reflectarea, proiecția, semnificația vieții. Majoritatea criticilor și esteticienilor au observat că autenticitatea tinde să se autoanuleze ca realitate estetică. Abuzul de sinceritate, de netransfigurare, fuga de orice compoziție și stil o ucide, deși arta pentru a se constitui are nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
subjugat de simțuri într-un om liber, adică, conform concepției indiene, într-un zeu. Eliade vorbește, de asemena, de școala Sahajiya, care instruiește în această practică ceremonială. Se ajunge la zeu, la libertatea supremă, nu prin ,,anihilarea cărnii", ci prin ,,transfigurarea și glorificarea" ei. Actul sexual, conform acestei practici, trebuie să aibă caracterul unui ceremonial. Mistica erotică indiană presupune eliberarea omului de propriile sale limite, transformând aceste bariere în mijloace ale ascensiunii, în vederea atingerii perfecțiunii. În ceea ce privește riturile maithunei, scopul lor este
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Dumnezeu" față de muritori, simbol al intențiilor reale din sufletul uman ."9 Dumnezeu o creație a supraconștientului își dezvăluie dorințele prin mijlocirea Fiului. Prin intermediul celor două personaje testamentare vorbește, de fapt, vocea sufletului uman. În cazul lui Iisus, ea parcurge drumul transfigurării subconștientului tenebros în supraconștientul majestos. Mîntuitorul "a învins tentația demonică (subconștientul) și a realizat elevația divină (supraconștientul) a naturii umane..."10 Iisus a devenit susține Paul Diel în deplină contradicție cu tradiția dogmatică omul "divinizat" simbolic, "omul-dumnezeu".11 Interesantă îmi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolul fecundării spiritului. Chiar și norii sînt incluși în simbolul spiritului. Simbolurile încep să îmbrace semnificația lor morală, care depășește semnificația cosmică și sezonieră. Nici miturile dintr-o perioadă mai evoluată nu mai pot fi înțelese dacă este neglijată această transfigurare a evenimentului cosmic în sens moral. Odată dobîndită semnificația morală, ei i se suprapune o semnificație complementară și inversă, cea a pedepsirii pămîntului de către spiritul ofensat de imoralitatea răspîndită pe pămînt. Acesta este purificat, fiii pămîntului fiind pedepsiți prin intermediul potopului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lunii. Ancorat în planul realității, "fiul omului", adică omul real (fiul lui Adam), este totodată pe plan simbolic "fiul lui Dumnezeu". Este extrem de important să nu confundăm cele două planuri. Supranumele lui, "lumina lumii", indică faptul că el reprezintă o transfigurare simbolică a vechii divinități solare, care nu domnea pînă în acel moment decît asupra vegetației. Dat fiind că, sub forma ei primitivă, divinitatea solară trebuia să lupte împotriva uscăciunii pămîntului, simbolul divinității, transpus în planul evoluat, va provoca la luptă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o divinitatea ostilă. Spiritele pămîntești și multiple ale animismului încep să se concentreze în două grupe de divinități solare și lunare, binefăcătoare și răufăcătoare, ceea ce pregătește monoteismul, caracterizat prin dualitatea "Dumnezeu-Satan", principiul binelui și cel al răului. La originea acestei transfigurări treptate se află în realitate o constelație triplă: soarele luna și pămîntul, căci este evident că pămîntul, sălașul omului, este inclus în simbolizarea care reprezintă destinul omului. Dualismul impus de contrastul "binefăcător-răufăcător" rămîne predominant căci luna și pămîntul au simbolic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
al existenței copilul orfan, abandonat, lipsit de orice perspectivă. Plumbul din vis traduce angoasa tânărului de a-și vedea propriul destin încremenit, situat sub zodia fatalității, nereușind să-și depășească această condiție umilitoare. Întreg eșafodajul de argumente, care converg spre transfigurarea viselor în proză și poezie, se confirmă într-o notă de subsol, de fapt unicul episod în care Autorul intră în dialog cu Ladima. Inițial, cititorul este derutat de identitatea interlocutorului, considerând că Fred Vasilescu ar fi cel căruia poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
este dispus să își schimbe condiția umilă, de curtezan, pentru a se converti la valorile eroismului, moralității și iubirii courtoise întruchipate de acest autentic cavaler, care este Pietro Gralla. Exact ca în Luceafărul, și păstrând proporțiile, Cellino constată o profundă transfigurare a Altei în urma căsătoriei cu Gralla. Personalitatea copleșitoare a acestuia înfrumusețează prin iubire și lumină sufletească Femeia, care apare complet schimbată în ochii celor care au cunoscut-o. Alta este alta (sic!) în final, dacă ne este permis jocul de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
s-a părut că, prin raportarea la Luceafărul, acesta se îmbogățește prin noi conotații. Rămânând strict în limitele poemului eminescian, să ne amintim și de eseul lui Constantin Noica (<<Luceafărul>> și modelul ființei), unde se remarca "iluminarea" Cătălinei, magica ei transfigurare din final, filosoful neglosând, însă, pe marginea mitului: "La prima vedere, ai spune că acolo jos se întâmplă ceva demn de revolta Luceafărului. Dar, dimpotrivă, acolo se întâmplă, sub pământească vinovăție, ceva încântător: cei doi stau împreună, <<sub șirul lung
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
autor" pe doamna T. și cele ale lui Fred Vasilescu ori G. D. Ladima. Elaborarea subiectivă a artei, ca limbaj neconceptual, se reflectă conotativ în pasajele în care Camil Petrescu o introduce pe cea "aleasă" ca instanță narativă model de "transfigurare" reușită a realității/ de "atingere" a transcendentului, care, în cazul acestui autor, este reprezentat printr-un "dosar de existențe"316. Nu vocea auctorială, ci o "instanță fondatoare a actului narativ"317 o prezintă și, apoi, o descrie în amănunt pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Mare a făcut loc Zilei Paștelui. Pentru cei aflați în afara credinței creștine, care refuză să creadă în orice altceva decât ordinea prezentă a lucrurilor, suferința nu poate fi considerată decât un sfârșit. Nu există posibilitatea de transformare. Dar creștinul cunoaște transfigurarea suferinței prin înviere - Și ca urmare, trăiește în speranță, în nădejde"<footnote Ibidem, p. 95. footnote>. Bibliografie ABITBOL, MAURICE M., Let`s talk about death. Breaking through old traditions and looking for a new peaceful approach, Ed. Scrisul Românesc, Craiova
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
Mare a făcut loc Zilei Paștelui. Pentru cei aflați în afara credinței creștine, care refuză să creadă în orice altceva decât ordinea prezentă a lucrurilor, suferința nu poate fi considerată decât un sfârșit. Nu există posibilitatea de transformare. Dar creștinul cunoaște transfigurarea suferinței prin înviere - Și ca urmare, trăiește în speranță, în nădejde"<footnote Ibidem, p. 95. footnote>. Bibliografie ABITBOL, MAURICE M., Let`s talk about death. Breaking through old traditions and looking for a new peaceful approach, Ed. Scrisul Românesc, Craiova
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
un bărbat și povestind cu bravura virilă și rigoarea chirurgului. O dovadă în plus că nu există proză sau poezie feminină, ci doar literatură adevărată, scrisă de profesioniști ce se bizuie pe experiențe trăite la persoana întâi și pe emoționantă transfigurare. Excelentă prin fluență și autenticitate este versiunea semnată de Gabriela Lungu, pe care o felicităm și pentru performanta traducere a unei cărți de poezie a regretatului Ioan Flora. Romanul bătrâneții lui Petrarca În calitate de universitar, Marco Santagata (n. Zocca-Modena, 1947) a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
jurnalistice, dintr-un soț și tată încruntat, dar eficient în conservatorismul său autoritar, devine brusc un activist al carității, iluzionându-se că redistribuie echitabil bogăția, miluind un boschetar sau obligându-și copiii să-și doneze computerul și jucăriile unui orfelinat. "Transfigurarea" lui se datorează vraciului GoodNews la care a ajuns datorită unui anunț publicitar și care-l vindecă nu doar de unele dureri fizice, ci și de sarcasm și posomorală egolatră, activându-i în schimb sentimentul uitat al dăruirii de sine
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
asemeni unei Jeanne d'Arc bizantine, se decide să moară apărând orașul, alături de Jean Ange, recunoscând, în fine, că nu mai există viitor, de vreme ce, până și tatăl ei, megaducele Lukas, uneltește în favoarea turcilor lui Mehmet. Îmbrățișând martirajul, cuplul aspiră la transfigurarea iubirii, la reîntruparea și reîntâlnirea peste timp și spațiu de ziua Învierii. După cucerirea orașului, Jean Ange va descoperi la Kerkoporta trupul neînsuflețit al Annei, străpuns, așa cum va afla de la slujitorul său Manuil, de săbiile celor ce, prin trădare, au
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
etc. Un punct de maximă intensitate a percepției halucina(nt)e este propriul ritual sepulcral; strania dedublare postthanatică, amintind pe undeva de postuma eminesciană Ioan Vestimie sau de A treia resemnare a lui Márquez, păstrează totuși marca indiscutabilă a halucinantei transfigurări aruștiene. O mână (desigur) picturală și o sensibilitate hipertrofiată efasează contururile realului, le întunecă și le halucinează până la dizolvare sau la aglutinarea într-o pastă din care nu lipsește oniricul de coșmar, și nici cromatica expresionistă: pământul e "roșu ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vizual, olfactiv sau tactil, asupra fiecărui element din proximitatea sa. Pe măsură ce el pare a se adânci în lene, obiectele și ființele care îl înconjoară se încarcă, dimpotrivă, cu energie și se metamorfozează într-un mod absolut fermecător. Procedeele recurente de transfigurare sunt antropomorfizarea (în dulap se ascund "dulci farfurii cu sufletul ca roza/ de parfumat", "cuțitele vorbesc de mărul acru", "îmbătați de-azur și izuri/ bat cu capu-n geamuri triste/ bâzalăii din brizbrizuri", chiar și "orele-atârnă-n iarbă nemușcate"), dilatarea sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
zvâcnesc viu ca peștii:/ incizii le fac la-ncheieturile moi,/ pe întuneric,/ pe-ascuns,/ ca hoții,/ ca drogații/ și viața în venele mele o picur" (ultima patrie). În alte texte din carte, se întâlnește ideea unei purificări inerente procesului de transfigurare necesară a lumii prin actul scriptural. Scrisul rămâne, orice s-ar spune, metoda optimă de exorcizare, de eliberare de sânge, de organicul robit, subjugat lumii, deci de stările care atrofiază ființa poetei. Într-o artă poetică explicită, aceasta recunoaște că
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Chiar și când în codul poetic pentru care optează scriitura daniloviană trec ironia și autoironia bufă sau cinismul bine temperat, impresia de ansamblu este a unui discurs niciodată saturat de metafizic, de tensiunile unei interiorități deschise în același timp spre transfigurarea simbolico-mitică a exteriorității. În fapt, mai ales lumea Centurii de castitate pare a fi rodul unei transcrieri apocrife a diegezei biblice, în care hieroglifele originare, fie ele scene întregi ori personaje arhicunoscute, fie doar simboluri sau gesturi semnificative, sunt traduse
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
carnal/ mater genitrix și Beatrice" Desigur că ceea ce prevalează este semnificația acestei existențe cu funcția de alter ego, în care actantul aventurilor lirice grandioase se poate reflecta în decursul meditației subsecvente, de regulă temporale: efigie a feminității înseși, partenera-obiect al transfigurării poetice apare întotdeauna și ca pretext al racordării definitive la atemporal, la mitologie și istorie. Pe oglinda vizitată de stele, în cursul unei enigmatice călătorii "plutitoare pe marea egee", poetul devine visătorul ce se transportă, bineînțeles "în somn", într-un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]