52,749 matches
-
Trelawney), iar Michael Gambon îl înlocuiește cu brio pe decedatul Richard Harris în rolul profesorului Dumbledore; din film poți afla multe lucruri sublime în (in)utilitatea lor (cum se îmblânzește un hipogrif, cum se înfruntă un Dementor sau cum se transformă un om în vârcolac); decorurile naturale și artificiale, precum și efectele speciale sunt la înălțime; scenele horror sunt la fel de reușite ca în ecranizarea anterioară și, nu în ultimul rând, atmosfera claustrofobică pe care Alfonso Cuarón a reușit s-o creeze merită
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
de toată lumea. Uite cum s-a întâmplat. În timpul războiului, din cauza bombardamentelor, că au fost și bombardamente, majoritatea ambasadelor de la noi - nu știu dacă erau deja ambasade sau aveam numai miniștri plenipotențiari, n-aveam ambasadori, nu mai știu când s-au transformat cu titlul de ambasadori - multe dintre ambasadele de la noi au părăsit Bucureștiul, și și-au găsit adăpostul prin diferite locuri, în afară de București. Or, la Mogoșoaia, se găsea retrasă în timpul bombardamentelor americane Ambasada Elveției. Ambasadorului, cu un an înainte, îi murise
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
El a plecat cu destinația Elveția și ea a plecat probabil în Franța, că acolo s-au despărțit. A luptat mult... și, înainte de plecare, se pare că a reușit să aranjeze ca palatul să fie monument național, să nu-l transforme, deși palatul mic, unde ședeau Brâncovenii, fusese la un moment dat casă de creație a scriitorilor din epoca ceaușistă. Dar ea a reușit, înainte de plecare, ca Mogoșoaia să nu se transforme în cine știe ce fel de așezământ și să fie monument
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
ca palatul să fie monument național, să nu-l transforme, deși palatul mic, unde ședeau Brâncovenii, fusese la un moment dat casă de creație a scriitorilor din epoca ceaușistă. Dar ea a reușit, înainte de plecare, ca Mogoșoaia să nu se transforme în cine știe ce fel de așezământ și să fie monument național. Da, a făcut căsătorie, sigur că da, dar a fost de formă, când a ajuns în Franța, imediat s-a desfăcut căsătoria; el a acceptat lucrul acesta, s-o ajute
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
una sau la alta și așa apare echilibrul. Sufletul aspiră spre fericire continuă și pentru asta începe să viseze cele mai strașnice vise posibile", iar comentariile ne lasă fără comentarii: "Rîul nu este un lac, iar emoțiile noastre negative permanente transformă rîul în lac, îi întrerup dezvoltarea, evoluția. Iată de ce ai voie să fii trist, dar pentru o vreme, și asta să nu-ți schimbe caracterul. Ai voie să te superi, dar nu pentru vecie, ci pentru o clipă. Altfel, legea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
literaturii propriu-zise, răspunsul nu mai e categoric, ca în cazul incriminatei prefețe. în plus, e într-adevăr originală ideea de a fixa una din trăsăturile determinate ale vieții istorice a românilor în... lumea cărților, în credința unor cărturari... Românii sînt transformați și ei, astfel, de către Fundoianu, într-un popor al cărții... Am adus ceva nou " de o valoare culturală inimaginabilă " și dacă acestui nou îi datorăm toate infirmitățile noastre, lui îi datorăm, în schimb, faptul că avem totuși o existență națională
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
incoerent și balcanic. Istoria românilor, politică și culturală, nu-i decît istoria și aventura acestei idei-fixe, fecunde. ș...ț Iluzia lui Israel, de-o pildă, că e poporul ales l-a împins spre aventura lui, unică în istorie. Iluzia noastră, transformată în adevăr, că sîntem latini, ne-a creat o țară și ne-a dat necesități europene; cea dintîi, de-a face parte din Europa. Sîntem latini, de cînd credm că sîntem, adică de vreo 300 de ani. Cultura noastră a
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
feții moșului... Am zis că vreau să aflu ce se întâmplă" (computergames.ro); "Numa' că, feții moșului, într-un mileniu nou, musai să găsim forme noi de telerevelioane, nu?" (Monitorul de Cluj, arhiva, 01.06.2001). Formula de adresare care transformă o narațiune în discurs (auto)ironic a fost folosită și în poezie, de Mircea Cărtărescu: "Amorul nostru nemuritor s-a dus dracului./ Acum nu mai sînt steluțe în genele ei./ Acum nu mai e nici o steluță în genele ei./ Așa
Dragii moșului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12738_a_14063]
-
decat favorabilă pe care mari oameni de cultură " că Petru Creția sau Horia Bernea " au avut-o despre despre Centrul Național de Studii "Mihai Eminescu" condus de scriitorul Valentin Coșereanu a fost astfel încă o dată confirmată. Casă părinteasca a poetului, transformată într-o casă memoriala cu o remarcabilă putere evocatoare, Muzeul "Mihai Eminescu", conceput inteligent și cu bun-gust, într-o clădire modernă, teatrul în aer liber pe scena căruia au loc în aproape fiecare seară spectacole la care participă tineri din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12727_a_14052]
-
multe observații), propunând însă publicarea lui a fost și Ion Brad. Lui Mircea Zaciu i s-a părut că și acest referat a îngreunat apariția dicționarului și, timp de 12 ani, o prietenie literară intră într-o eclipsă și se transformă, cel puțin din partea lui Zaciu, dacă ne luăm după unele pagini din Jurnal chiar într-o adversitate literară. Se împacă în 1997, prin mijlocirea maestrului Ion Vlasiu, mai vârstnicul prieten al celor doi scriitori. Corespondența continuă (de data aceasta și
Dialog epistolar by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12753_a_14078]
-
apare Delio, un cântăreț pribeag care spune o poveste ("O legendă, desigur, despre o lume îndepărtată și greu de atins. Oamenilor le plac astfel de istorii."), o tigroaică cu cap de femeie zice ghicitoarea Sphinx-ului, un membru al echipajului este transformat de o vrăjitoare într-o broască țestoasă, apar cavalerii Sf. Graal, izvorul cu apă vie, se traversează o mare de aramă și o alta de argint (feerice pasaje), apare și o posibilă Circe. Evident, dincolo de faptele de eroism, pământenii din
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
el un senzual. Odobescu reușește să concentreze în această latură unele dintre cele mai puternice cîmpuri de forță magnetică ale spiritului său mediteranean. Felul în care descrie trupul contorsionat, crispat de plăcere al Ledei lui Michelangelo sub îmbrățișarea păsării îl transformă într-un voyeur subtil, estet pînă și în cele mai răspicate concupiscențe. Tabloul s-ar putea reconfigura modern în Lili și densitatea lui Dimov: "Iar Lili saltă (...) / se arcuiește, se contorsionează, / își trece printre coapse brațele a disperare / ca să zboare
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
într-o asemenea perspectivă, dreptei nu i se poate opune decît stînga. Bineînțeles că aceasta nu se mai identifică însă cu regimurile comuniste și gulagul. De aici orice tentativă de a pune în discuție crimele produse în perioada comunistă îl transformă automat pe cel în cauză în nostalgic al fascismului și nazismului și, de ce nu, într-un antisemit mai mult sau mai puțin camuflat. Iar a-i vorbi de bine pe Eliade și Cioran, chiar în contexte care nu au nimic
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
steaguri mai apuci să vezi oameni liniștiți, clujeni molcolmi, care par că nu se grăbesc nicăieri.Dar există o perioadă în an, pe la sfârșitul primăverii " și anul acesta s-a întâmplat între 28 mai și 6 iunie " când Cluj-Napoca se transformă, când hotelurile se supraaglomerează, când clujenii sunt nevrozați din pricina valurilor de intruși și, oriunde te uiți, nu mai dai cu ochii de stegulețe, ci privirea ți se izbește întâi de toate de citylight-uri, bannere, panouri mobile, toate purtând același mesaj
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
semeți, verticali, mîndri. E ceva să-ți începi ziua cu o astfel de priveliște! Derizoriul se estompează, se topește pur și simplu, ca gheața cînd dă de căldură. Și atunci, lucrurile în jur se așează altfel, mai just, normalitatea se transformă într-o condiție în care ar trebui să mă mișc mereu. Contează foarte mult să vezi ce trebuie! Cred că am văzut ce trebuia la ediția asta. SPECTACOLE DE AUTOR. Cu asta rămîn. Cu spectacolul lui Silviu Purcărete, Cum doriți
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
ne vor da zâmbitori cu tifla, pentru a ne reaminti cât de fraieri am fost și n-am înțeles logica lumii. Între timp, cleștele de fier al turnătorilor din provincie își va fi îndeplinit și el misiunea de a ne transforma în oițe blânde, fără glas, tocmai bune de împins în strunga îngustă construită pentru vremile de aur ale Europei. Dar până atunci să nu ne mirăm că modelul propus de acești oameni e tot cenușiul și că legea de aur
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
contradicție a militantismului care se bucura odinioară de o îndreptățire nu doar etnică, ci și generic democratică, umbra sinistră ce-i însoțește patriotismul. Suspiciunea împotriva orașului, socotit "cuib al pierzaniilor", pe care conservatorul poet o împărtășea cu doctrina sămănătoristă, se transformă într-o apucătură a "vînării" statistice a alogenilor: "Dintr-o statistică riguros exactă, proporția dintre funcționarii superiori români și străini, la serviciile poștale din cîteva orașe: în Bucovina: la Cernăuți, români 24%, străini 76%; la Rădăuți, români 30%, străini 70
Cazul Goga (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12776_a_14101]
-
interesant în primul rînd prin întrebările pe care (și; ni) le pune și doar apoi prin răspunsurile pe care le schițează. El nu face decît să propună noi provocări, să aducă în discuție teme de mare actualitate, apte să se transforme instantaneu în contradictorii dezbateri publice. Reabilitarea ficțiunii este o carte emblematică pentru scrisul lui Ion Simuț. Construcție eclectică, ea este alcătuită din cinci părți, fiecare dintre ele dînd seama de preocupările autorului în spațiul literaturii. În capitolul Reabilitarea ficțiunii, criticul
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
cu intenția de a crea impresia unei ușurințe maxime de înțelegere și de aplicare. Desigur, intervin diferențe semnificative de stil personal: există cărți de bucate docte, elegante, umoristice; decisive sînt apoi perspectiva și cheia de lectură, care pot să le transforme, ca în paginile din Exuvii ale Simonei Popescu, în texte misterioase, fantastice, fascinante. Exemplele care urmează provin însă dintr-o modestă reprezentantă a genului, furnizată de întîmplare: o broșură recentă (Preparate tradiționale românești, colecția "Poftă mare!", Hiparion, 2003). În genere
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
se înțelege prea bine cum s-a produs transformarea: " Se umplu intestinele cu carne, după care cârnații se pun la rece". Tind să cred că, în lipsa unor detalii ceva mai precise asupra umplerii, un cititor fără experiență nu va putea transforma cu adevărat intestinele în cîrnați. Oricum, brevilocvența încurajatoare are interes narativ: diferența dintre timpul acțiunii și cel al povestirii e mare, munci culinare care durează ore în șir sînt rezumate în cîteva rînduri: pînă și sarmalele sînt rezolvate sintetic, prin
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
Or, aceasta este/ar trebui să fie chiar rostul criticii literare. P.S. Articolul meu din numărul 14 al "României literare" (Îndreptar de corectitudine politică) m-a pus în situația neașteptată de a deveni o prezență constantă în paginile unei publicații transformate în birou de registratură pentru frustrările din viața noastră culturală. O replică de două pagini de revistă din partea domnului Victor Neumann (la o cronică în care cartea domniei sale era mai degrabă lăudată), urmată de o alta, de o pagină de
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
chiar bucuroși. Necazuri - ca la toată lumea, dar le uitam repede. Eram fericiți fără să știm" (p. 209). O lume întreagă se prăbușește în paginile romanului Acasă . Catastrofa fizică a omului ajuns la o anumită vîrstă este dublată de drama orașului transformat în ruine. Reperele ambientale ale fericirii de altădată sunt înlăturate brutal sub șenilele buldozerelor care amestecă sub dărîmături clădiri și sentimente umane. Scriitor de mare sensibilitate, posesor al unui stil ușor recognoscibil, adept al construcției simple, clasicizate, fără sofisticării narative
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
și astăzi, cînd treci pe șosea îl vezi, la 1910, e făcut de taică-meu. Pe urmă cînd a început războiul din 1914, a fost directorul uzinelor lui Georges Valentin Bibescu, la Comarnic, care era de ciment și s-a transformat în uzină de muniție, de armament, în 1914, între "14 și "16. Și pe urmă, la război, era în Direcțiunea armamentului. Și a murit de gripă spaniolă în 1918, la spartul tîrgului. A murit chiar în ziua în care s-
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
văzduh cele două note ale cântecului lor, ca două pietricele, una mai mare, alta mai mică" etc. (p.156). Întrebarea este dacă nu cumva lipsa oricărei reguli nu devine o regulă obositoare, după cum sistematica dovedire a lipsei de sens se transformă într-un mecanism steril când focul de artificii al nonsensurilor și al absurdităților, al imaginarului alienat, se epuizează, iar finalul se consumă în poante scatologice, ca lumea pierită, cu Apunake cu tot, sub catastrofa de fecale a unui copil monstruos
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
pe dezvoltarea și concretizarea proverbului "pereții au urechi". O ureche mică și roză apare pe un perete de la Monetăria Statului. Naratorul își imaginează fericirea de a "găsi pereții locuinței invadați de o recoltă bogată de urechi". Broasca de la ușă se transformă subit "într-o ureche omenească, în mărime naturală". Invazia neliniștitoare a scaunelor sau a altor obiecte din teatrul de mai târziu al lui Eugen Ionescu e de aceeași natură cu proliferarea urechilor în proza lui Grigore Cugler. Când intră în
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]