1,625 matches
-
străduise să se scufunde în mod conștient, cu speranța că va deveni o ființă neanimată: o plantă lăptoasă, o piatră din erg, un grăunte de sare printre milioanele de grăunți din sebhka, învingând astfel nevoia de a bea, de a transpira și chiar de a urina. Se simțea de parcă porii pielii i s-ar fi închis, vezica n-ar mai fi comunicat cu exteriorul, iar sângele i s-ar fi transformat într-o pastă groasă și lentă, care circula în ralanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să distingă obstacolele. A fost un drum lent și obositor primele trei ore, până când Gacel i-a spus că poate aprinde farurile, apoi înaintară mai repede, iar urmarea acestui fapt fu că făcură aproape imediat o pană de cauciuc. Locotenentul transpiră și înjură în vreme ce schimba roata, păzit tot timpul de țeava puștii, și trebui să facă un efort ca să nu profite de ocazie, să-i dea o lovitură cu cheia franceză și să provoace o luptă corp la corp care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
strânse lucrurile, lăsă sprijinite de perete o gerba cu apă și un sac cu fructe uscate și i le arătă cu un gest. — Ai grijă de ele! îl sfătui. Mai ales de apă. Și nu încerca să te dezlegi. O să transpiri și o să ți se facă sete. în cazul ăsta, s-ar putea să nu-ți ajungă apa. încearcă să dormi... Asta-i cel mai bine: când dormi nu consumi energie... Ieși. Afară noaptea era întunecoasă, cu un cer negru fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
asaltat de coșmaruri monstruoase în care trenuri, autobuze și mulțimi zgomotoase păreau că vor să se năpustească în continuu asupra lui, zdrobindu-l și transformându-l într-o masă informă și sanguinolentă. Se trezi în zori, tremurând de frig, dar transpirând abundent din cauza viselor sale, și în primul moment avu senzația că n-are aer și că o mână uriașă încearcă să-l sufoce, fiindcă, pentru prima dată în lunga sa viață, dormise sub un acoperiș de ciment și între patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
golind scrumierele, și spune c-o să mai facă o cafea, că acum se luminează de ziuă. E trei dimineața abia, și uite copiii ăștia cum dorm dezveliți în fotoliul-pat, și Rafael că lasă-i așa, nu-i vezi c-au transpirat? Zăpușeala dracului, și, după ce cade puțin pe gânduri, că ai tu dreptate până la urmă, poți să te duci la muncă-n Austria, și la o adică ne ducem amândoi, ca să-i dăm și pe ăștia doi la casa de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
rezultat ceva vesel, iar atmosfera, cel puțin la momentul acesta, era dezmorțită de ritmurile repetitive și zgomotoase ale muzicii tehno care bubuia din boxe. Toată lumea respira repede, iar unii dintre cei mai puțin În formă aveau deja chipurile Îmbujorate și transpirau ca niște contabili la o petrecere pentru bărbați. Rachel părea a fi singura care nu suferea. Se mișca În ritm, la fel de plină de viață ca Întotdeauna, cu membrele ridicându-i-se și căzând la loc de parcă ar fi fost Întoarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dinții. O credeam În stare de nițică premeditare. Toate romanele polițiste spun că nebunii ucigași sunt Înșelători ca vremea. E posibil să fi adus gantera cu ea, În geanta de antrenament. Am pornit agale către biroul de la etaj, căci nu transpirasem suficient În timpul lecției ca să am nevoie de un duș. Discipolele mele fuseseră cruțate azi. Pe coridor m-am Întâlnit cu Rachel, care se Întorcea În birou cu un ceainic plin cu apă. — E ora ceaiului, mi-a spus pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se sfârșește cu bine. Când tata a venit înapoi, după câteva ore, eu învățasem limba italiană, nu toată, dar destule cuvinte, care sunau ca ale noastre de acasă. Părea că am să mă simt bine la Roma. Tata era mai transpirat decât înainte, însă zâmbea și mâinile nu-i tremurau deloc. Atunci am știut că tații reușesc totdeauna. A aranjat niște cartonașe pe masă: „Cele de-aici, din stânga, sunt pentru mâncare, celelalte pentru dormit”, a spus el, iar eu mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
va avea de întreținut și altele, cum ar fi o mașină nouă sau o masă nouă în sufragerie. Fără întreținerea relațiilor, n-ai parte decât de liste lungi și de așteptări și mai lungi. Pantoful drept mă strângea, piciorul îmi transpira înăuntru. În stânga mea, la o sută de metri distanță, după primul colț, Via Cavour cobora către Forum Romanum și uriașul monument alb numit Altarul Patriei, pe care lumea îl poreclise Mașina de scris. Pentru că pielea jupuită din vârful pantofilor mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
riscăm să ne bombardeze cu antricoate și cu Nutella”, glumea tata cu Pietro. La douăsprezece ne întorceam acasă. În vârfurile palmierilor tresălta vântul și, dacă o mașină de poliție făcea taatii-taa-tii, atunci tăcerea se spărgea în țăndări. Era cald. Tata transpira pe la subsuori. Avea nevoie de mai multe cămăși pe zi. De obicei, signora Maria ne aștepta. Ochii îi erau serioși, dar gura ei frământa un zâmbet. „Ei, ce cumpărături a mai făcut astăzi tata?” Într-o duminică, totul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
coapse și-și ținea spatele drept. A tușit puțin, cu timiditate, pe urmă s-a ridicat și s-a plimbat încolo și încoace, nu prea departe, fiindcă nu știa dacă funcționarul de la biroul cel negru n-avea ceva împotrivă. Tata transpira pe la subsuori, iar mâna îi tremura când a arătat la ghișeu scrisoarea cu invitația. A fost cât pe ce să n-o găsească și a trebuit să-și întoarcă pe dos toate buzunarele. Tata era cumplit de uituc. Când el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
câteva zile de la sosire și știam că m-am descurcat bine. Totuși, când am deschis ochii dimineața, m-am simțit încordat și abătut, căci, pe lângă notele la examene, mă mai aștepta și căutarea unui nou adăpost. Îmi tremurau mâinile și transpiram. Fir-ar să fie, tare aș vrea să știu de unde îmi vin tremuratul și transpiratul ăsta, căci la noi în familie n-a fost nimeni care să sufere de așa ceva, se știe doar că țăranii au nervii tari. Când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Tata nu era bun pentru asta, îi tremurau mâinile prea tare. Mi-am turtit nasul de geam. Era rece, din pricina aerului condiționat. Asta iarăși avea de-a face cu tehnica. Așa ceva i-ar folosi tatei la subsuori, ca să nu mai transpire. M-am apucat să număr grinzile de metal ce treceau prin fața geamului. Unele stăteau în picioare, altele erau culcate și, fiindcă printre ele se zărea și oceanul, îmi venea greu să mă concentrez. La șaptezeci și șase m-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
eu am primit două bucăți. Când tata a tras în sus urechea cutiei de bere, mâna îi tremura mai tare ca altădată. Începând de atunci, tata a dormit prost, se răsucea mereu în pat de pe o parte pe alta și transpira. Câteodată se scula noaptea și se ștergea, fără să facă zgomot. Prosopul și-l punea seara pe un scaun, la îndemână. Dimineața mâna găsea repede deșteptătorul. Eu nu eram obligat să mă scol, dar voiam să mă uit după tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cinci, acela mă bagă până și pe mine în sperieți. N-am idee cum faci, dar cu tine e blând ca un mielușel. Poate din pricina părului tău cărunt.” Domnul Sanowsky n-avea de unde să știe că tata dormea prost și transpira în somn. Iar faptul că încărunțise la treizeci de ani venea de la sărăcie și de la atât de multe probleme, spunea tata. Problemele sunt de culoare albă, pentru că ele albesc părul oamenilor, în caz că-l mai au. Tatei îi stătea bine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tot, pe culoare, stăteau oameni în picioare ori așezați, lipiți unii de alții, și mai erau și grămezi de bagaje. Aici trebuia să sar peste un sac cu cartofi, dincolo să iau seama la bătăturile unei țărănci bătrâne și cu toții transpiram ca la saună. Uneori trebuia să-mi țin respirația, atât de tare duhneau țăranii. Când l-am găsit, el stătea într-un compartiment plin și eu m-am prefăcut surprins de întâlnirea noastră, ca și cum aș fi exclamat: «Ei, ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Ariana, cât de mult îmi dorisem asta, dar cum să mă scol din iarbă, fără ca ea să bage de seamă că nu sunt nici Paul Newman, nici Huckleberry Finn? Când ai boala Charcot-Marie, ți-e greu să te ridici. Am transpirat și am tușit, cum făcea tata când se simțea nesigur. El tușea când trebuia să meargă undeva unde era multă lume sau la ambasada americană sau când mi-a spus că voi fi internat la Columbia University Hospital. La întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mea nu era aceea a tatei, ca odinioară la Veneția. Sau la Roma. Sau la New York. Și mă simțeam bine. Se aud greierii țârâind și mama îmi spune să nu cobor din mașină, fiindcă nu știe dacă e voie. Noi transpirăm, mama și cu mine, iar tata a plecat de câteva minute. A oprit mașina în parcarea vămii și ne-a spus că merge să-l caute pe Ilie. Apoi s-a dat jos din mașină și l-am văzut devenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
situație delicată, căci tata spusese așa mai devreme. Privirile ni s-au întâlnit pentru o clipă, mama mi-a apucat mâna și mi-a strâns-o. Ne-au cerut pașapoartele și s-au uitat cu atenție la fețele noastre. Tata transpira pe la tâmple și mama îmi strângea mâna așa de tare, că mă durea. Soldații își purtau armele pe piept, ca la parada militară de la televizor, când se serbează ziua națională. Adică în mai puțin de două săptămâni. Soldații au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dar ea răspunde scurt „nu”, mai tare ca de obicei, apoi după o vreme adaugă că nu trebuie să facem nici o mișcare, absolut nimic, ca să nu atragem atenția. Pe fruntea mamei apar mărgele de transpirație, mă întreb dacă și femeile transpiră la subsuori, ca tata. Când bărbații asudă, ei încep să miroasă neplăcut uneori. La femei eu n-am simțit vreun miros niciodată. Mă las pe spate și simt cum crește durerea din pantof. Pantoful ortopedic îmi strânge piciorul ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
volanul. Tata pune frâna și oprește motorul. Se deschid portierele, un soldat cu arma la spinare se postează în fața mașinii, aruncă un muc de țigară pe jos și îl strivește cu vârful piciorului. Poartă bocanci grei de piele, precis că transpiră în ei și face bășici. Ofițerul se apropie și duce mâna la șapcă, în semn de salut. Tata își drege glasul și așteaptă în spatele mașinii. Se reazemă de un colț al remorcii. Vocea ofițerului e profundă și calmă. El răsfoiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nici una dintre maphiile din celelalte țări nu dispunea de supraveghetori ca să facă ce vrea cu ei, lipsindu-le, prin urmare, mijlocul irezistibil de presiune care dăduse rezultate atât de bune aici. Deși această latură obscură a negocierilor nu ajunsese să transpire, afară doar de zvonurile de totdeauna, existau puternice presupuneri că comandamentele intermediare ale armatelor din țările limitrofe, cu consimțământul indulgent al ramurii superioare a ierarhiei, se lăsaseră convinse, numai dumnezeu știe cu ce preț, de argumentele purtătorilor de cuvânt ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
din cap și până în picioare la petrecerile de Purim, și când încercam să o dezbrac la sfârșitul zilei, fermoarul se strica, fiind condamnată să rămână pe vecie iepuraș, ea bătea din picioare, nu sunt iepuraș, sunt fetiță, buclele ei moi transpirau, până când am fost nevoită să îi tai costumașul mult iubit, firișoare de blăniță zăceau la picioarele noastre, ca membrele unui iepuraș vânat. Dar aerul acesta lipicios din jurul meu nu poate fi tăiat, întind seara hainele, iar dimineața le iau încinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din trupul meu. Am visat un fluture care dansa în lumina palidă a amurgului. Când m-am trezit, ceasul meu de mână indica ora patru și treizeci și cinci de minute. Lumina și-a schimbat intensitatea, vântul încetase, forma norilor era diferită. Transpirasem în somn, așa că m-am șters pe față cu un prosop mic pe care l-am scos din rucsac și mi-am pus o cămașă curată. M-am dus la bucătărie, am băut niște apă și am rămas acolo câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
după jocuri în grup. Pur și simplu nu mă atrag. — Atunci trebuie să vii aici la iarnă. Facem schi de fond și chiar avem de unde alege. Cred că ai fi fericit să te târâi prin zăpadă toată ziua și să transpiri din pricina efortului. La lumina felinarului, Reiko și-a privit mâna dreaptă cu atenție, de parcă inspecta un instrument muzical antic. — Naoko face deseori asemenea crize? am întrebat. — Din când în când, spuse Reiko, uitându-se de data aceasta la mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]