949 matches
-
care se caracterizează prin poziții variabile, fie în funcție de diferite componente ale planului lor semantic, fie în funcție de semantica termenului complement, fie în mod aleatoriu: un verb este intranzitiv, ca verb subiectiv: „Adormind de armonia / Codrului bătut de gânduri.” (M. Eminescu) și tranzitiv, ca verb factitiv: „Chiar moartea ce răspânde teroare-n omenire, Prin vinele-i vibrânde ghețoasele-i fiori, Acolo m-ar adoarme în dulce liniștire.” (M. Eminescu) intranzitiv, întrebuințat cu sensul său fundamental, noțional: „Vreme trece, vreme vine, / Toate-s vechi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
răspânde teroare-n omenire, Prin vinele-i vibrânde ghețoasele-i fiori, Acolo m-ar adoarme în dulce liniștire.” (M. Eminescu) intranzitiv, întrebuințat cu sensul său fundamental, noțional: „Vreme trece, vreme vine, / Toate-s vechi și nouă toate.”; (M. Eminescu) și tranzitiv, când este întrebuințat cu un sens derivat sau figurat: „De treci codrii de aramă, de departe vezi albind.” (M. Eminescu) b. Raportul dintre planul semantic al verbului și planul semantic al termenului prin care se realizează funcția de complement poate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi + cânt/ști + înd/ind ș.a.m.d. Alegerea între verbe auxiliare și teme în dezvoltarea sensurilor gramaticale verbale este dependentă în limba română numai de timpul (modul) exprimat prin sintagma analitică, nu de apartenența verbului la diferite clase semantice (tranzitive/intranzitive) ca în celelalte limbi romanice. Verbe auxiliaretc "Verbe auxiliare" Verbele auxiliare fac parte din categoria morfemelor libere de care se servește limba română pentru exprimarea unor sensuri gramaticale finite, alături de alte auxiliare ale flexiunii; • de natură fonetică sau prozodică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o singură valență sintactică (S. Stati), satisfăcută prin asumarea funcției de subiect - complinire semantico-sintactică obligatorie - de către un nume/pronume sau o propoziție, Maria a plecat. Maria: subiect gramatical a plecat: predicat Sunt alcătuite din trei termeni sintagmele generate de verbe tranzitive, caracterizate prin două „goluri” în planul lor semantic, două valențe sintactice, satisfăcute prin asumarea funcțiilor de subiect și complement direct - compliniri semantico-sintactice obligatorii - de către nume/pronume sau propoziții, distincte prin planul lor semantic: Copiii au descoperit drumul. Copiii: subiect gramatical
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin substantivul (pronumele, propoziția) - subiect „face” acțiunea exprimată prin verbul predicat; acțiunea pleacă de la „obiectul” - autor/agent al acțiunii, interpretat lingvistic prin termenul situat de subiectul vorbitor în poziția de subiect gramatical: A șMariaț a plecat. În enunțurile cu verbe tranzitive, acțiunea care pleacă de la un autor/agent al acțiunii își află punctul de sosire în obiectul interpretat lingvistic printr-un termen realizând sintactic funcția de complement direct; subiectul și complementul descriu două limite distincte ale planului semantic al verbului-predicat (dar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
autorului acțiunii, interpretat ca subiect gramatical. Această variantă caracterizează verbele intranzitive: Copilul a adormit., Maria a revenit., Apa fierbe. etc. • obiectivă; verbul descrie o trăsătură dinamică a autorului acțiunii - subiect gramatical, raportând-o la obiectul-complement direct. Această variantă caracterizează verbele tranzitive: Copiii au adunat scoici., Profesorul a desenat un dinozaur. • factitivă; verbul descrie o trăsătură dinamică a autorului - subiect prin care acesta determină obiectul - complement să dezvolte el, ca autor secundar, o anumită trăsătură dinamică. Prin aceasta, verbul dezvoltă trăsătura semantică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este dezvoltată mai ales de verbe intranzitive, subiective: El adoarme copilul. = șEl faceț copilul să adoarmă. L-am trecut strada. = șL-am făcut/ajutatț să treacă strada. El a fiert apă. = șEl a făcutțapa să fiarbă. dar și de verbe tranzitive: Și-a construit o casă. = $El a făcut, plătit$$ oamenii să-i construiască o casă. În planul expresiei, în paradigma termenilor corelativi ai diatezei, diateza activă este termenul nemarcat; • din structura sintagmei pe care se întemeiază lipsește morfemul de diateză
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dar ca parte componentă a unui verb pronominal, care dezvoltă sens activ: El se uită. Prezența pronumelui reflexiv în acuzativ face ca termenul al treilea să realizeze varianta funcțională de complement indirect, în loc de complement direct, ca în structurile cu verbe tranzitive nepronominale: El se uită îndelung la florile ofilite. El privește îndelung florile ofilite. Diateza pasivătc "Diateza pasiv\" Diateza pasivă se dezvoltă, în limba română, în spațiul a două tipuri de structuri sintagmatice: 1. cu auxiliarul a fi ca morfem specific
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
specific 2. cu pronumele-morfem se 1. Sintagma cu auxiliarul a fi este alcătuită din patru termeni, reprezentând trei unități lexicale autonome, dezvoltând trei funcții sintactice: nume (pronume)-subiect - auxiliarul a fi variabil + tema de participiu a verbului (totdeauna un verb tranzitiv), realizând împreună funcția de predicat - nume (pronume)-complement de agent. „Biserica creștină, a ei catapeteazmă de-un fulger drept în două e ruptă și tresare...” (M. Eminescu) Observații: • Obiectul-pasiv al acțiunii (subiect gramatical) și autorul (agentul) acțiunii (complement de agent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a cărui expresie sintactică este un complement de agent: A B Florile au fost rupte de Ion. Ușa s-a închis de ultimul. șsubiectț școmplement de agentț Subiectul și complementul de agent, care satisfac cele două valențe libere ale verbului tranzitiv, descriu două limite distincte ale acțiunii verbale, corespunzând la două „obiecte” diferite din planul referențial: A - „obiectul” pasiv ® subiect gramatical; B - „obiectul” activ ® complement de agent. Raportul sintactic de la baza diatezei pasive: subiect gramatical - verb-predicat - complement (de agent) este expresia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
formată din doi termeni, reprezentând o singură unitate lexicală autonomă și o singură funcție sintactică - de predicat (sau alte funcții): morfemul se și verbul: se merge, se tace etc., când verbul este intranzitiv, sau din trei termeni, când verbul este tranzitiv, reprezentând două unități lexicale autonome și două funcții sintactice: morfemul se+verbul + un substantiv (pronume)/o propoziție. Se citește ziarul. (predicat) (subiect) În plan semantic, diateza impersonală exprimă absolutizarea acțiunii verbale în interpretarea lingvistică a realității; subiectul vorbitor reține doar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbale în interpretarea lingvistică a realității; subiectul vorbitor reține doar desfășurarea acțiunii; în consecință, suspendă total relația cu un subiect gramatical în cazul verbelor intranzitive: Se trăiește greu. sau o situează în sfera semantică a subiectului-agent nedeterminat, în cazul verbelor tranzitive: Se spun multe. Observații: În sintagmele cu verbe tranzitive (cel mai frecvent, verbe de percepție, de zicere sau de atitudine), al treilea termen (foarte frecvent, o propoziție) - expresie lingvistică a „obiectului” acțiunii verbului - poate realiza funcția sintactică de subiect: Se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
doar desfășurarea acțiunii; în consecință, suspendă total relația cu un subiect gramatical în cazul verbelor intranzitive: Se trăiește greu. sau o situează în sfera semantică a subiectului-agent nedeterminat, în cazul verbelor tranzitive: Se spun multe. Observații: În sintagmele cu verbe tranzitive (cel mai frecvent, verbe de percepție, de zicere sau de atitudine), al treilea termen (foarte frecvent, o propoziție) - expresie lingvistică a „obiectului” acțiunii verbului - poate realiza funcția sintactică de subiect: Se aud clopotele. Se aude/spune/crede că va veni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
El hotărăște, respiră, doarme, înoată greu. Se trăiește, respiră, doarme, înoată greu. La diateza impersonală, verbul se poate afla numai la persoana a III-a. Verbele intranzitive stau întotdeauna la persoana a III-a singular: Se doarme bine acolo. Verbele tranzitive realizează opoziția singular/plural când al treilea termen al sintagmei este un substantiv (pronume) și rămân la singular dacă acesta are dezvoltată propozițională: Se spune ceva./ Se spun multe. Se spune că va fi eclipsă de lună. Diateza dinamicătc "Diateza
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
personal-impersonal, de vreme ce ambii termeni corelativi păstrează trăsătura +activitate, orientată către un subiect, la diateza activă: El lucrează mult., El respiră greu. sau absolutizată în sfera verbului, la diateza impersonală: Se lucrează mult., Se respiră greu. Această opoziție caracterizează deopotrivă verbele tranzitive și verbele intranzitive: Ei merg greu./ Se merge greu. Ei citesc ziare./ Se citesc ziare. A doua opoziție fundamentală, întrucât se întemeiază pe două poziții opuse ale subiectului față de acțiune: activ-pasiv, caracterizează numai verbele tranzitive, și chiar numai o parte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Această opoziție caracterizează deopotrivă verbele tranzitive și verbele intranzitive: Ei merg greu./ Se merge greu. Ei citesc ziare./ Se citesc ziare. A doua opoziție fundamentală, întrucât se întemeiază pe două poziții opuse ale subiectului față de acțiune: activ-pasiv, caracterizează numai verbele tranzitive, și chiar numai o parte din aceste verbe. Realizează numai această opoziție verbele tranzitive al căror complement direct nu poate fi exprimat printr-un substantiv (pronume) care să se caracterizeze prin trăsătura „+ uman”: a abroga, a constata, a naționaliza, a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
greu. Ei citesc ziare./ Se citesc ziare. A doua opoziție fundamentală, întrucât se întemeiază pe două poziții opuse ale subiectului față de acțiune: activ-pasiv, caracterizează numai verbele tranzitive, și chiar numai o parte din aceste verbe. Realizează numai această opoziție verbele tranzitive al căror complement direct nu poate fi exprimat printr-un substantiv (pronume) care să se caracterizeze prin trăsătura „+ uman”: a abroga, a constata, a naționaliza, a strâmta, a timbra etc. Realizează numai diateza activă, verbele care, prin conținutul lor lexical
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbele care, prin conținutul lor lexical - asigurat uneori printr-un prefix - implică dezvoltarea unui sens sintactic de reciprocitate sau asociere: a conlucra, a conversa, a dialoga, a semăna (cu cineva) etc. Diatezele reflexivă și reciprocă sunt dezvoltate numai de către verbe tranzitive cu tranzitivitate directă și nu de toate; nu admit reflexivul verbe precum a abroga, a contesta etc., dar și verbe care cer substantive (pronume) cu trăsătura semantică „+ uman”: a asista, a anunța, a condiționa, a ancheta etc. Nu admit diateza
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
directă și nu de toate; nu admit reflexivul verbe precum a abroga, a contesta etc., dar și verbe care cer substantive (pronume) cu trăsătura semantică „+ uman”: a asista, a anunța, a condiționa, a ancheta etc. Nu admit diateza reflexivă verbele tranzitive care implică o detașare a subiectului de obiect, care trebuie să corespundă la două realități distincte și să nu reprezinte doar două ipostaze gramaticale ale aceluiași real: eu/mă. Verbele pronominale, cu pronume reflexiv, sunt, în general, defective, din punctul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
primul rând, din perspectiva deschisă de opoziția de diateză, care marchează toate celelalte opoziții: Activ/Pasiv Prezent indicativ interpretează (sonata)/este interpretată conjunctiv să interpretezi/ să fii interpretat imperativ interpretează/ fii interpretat! Imperfect indicativ interpreta (sonata)/era interpretată etc. (Activ) Tranzitiv/ Reflexiv Prezent indicativ pictez/mă pictez conjunctiv să pictezi/să te pictezi imperativ pictează!/pictează-te! Imperfect indicativ picta/se picta etc. (Activ) Tranzitiv/Reciproc Prezent indicativ (ei) îngrijesc/se îngrijesc (unul pe altul) conjunctiv să îngrijească/să se îngrijească
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interpretezi/ să fii interpretat imperativ interpretează/ fii interpretat! Imperfect indicativ interpreta (sonata)/era interpretată etc. (Activ) Tranzitiv/ Reflexiv Prezent indicativ pictez/mă pictez conjunctiv să pictezi/să te pictezi imperativ pictează!/pictează-te! Imperfect indicativ picta/se picta etc. (Activ) Tranzitiv/Reciproc Prezent indicativ (ei) îngrijesc/se îngrijesc (unul pe altul) conjunctiv să îngrijească/să se îngrijească imperativ îngrijiți!/ângrijiți-vă! Imperfect indicativ îngrijeau/se îngrijeau etc. (Activ) Obiectiv/Dinamic (subiectiv) Prezent indicativ îngrijesc (copiii)/mă îngrijesc (de copii) conjunctiv să îngrijesc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ne expune istoria locurilor pe care le străbate sau pentru a ne povesti legende în legătură cu ele.” (T.Vianu) Caracteristici verbale:tc "Caracteristici verbale\:" Infinitivul păstrează în planul său semantic trăsături lexico-gramaticale specifice verbului care îi condiționează construcția sintactică; poate fi: • tranzitiv sau intranzitiv: „...Urmează să explicăm mai departe tehnica ermetismului, spre a-l deosebi de falsul ermetism.” (G. Călinescu) „Urmuz, dimpotrivă, de câte ori este pe punctul de a cădea într-o asociație normală...” (G. Călinescu) • personal sau impersonal: Începuse a ninge..., A
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adverbul prea (cazuri rare): Ne prea știind cum să procedez, l-am rugat pe Adrian să vină. Spre deosebire de verb, însă, gerunziul negativ nu poate fi dizlocat nici de alte adverbe, nici de pronume. Caracteristici verbaletc "Caracteristici verbale" Gerunziul poate fi: • tranzitiv sau intranzitiv: „Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri, Redeșteptând în față-mi trecutele nimicuri.” (M. Eminescu) „Iară purcelul calcă înainte pe covoare grohăind și începe a mușlui prin casă.” (I. Creangă) • personal sau impersonal: Plouând prea tare n-am mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de aspect perfectiv: „Sonata lunii de Beethoven / e însăși luna coborâtă pe pământ.” (L. Blaga) • de diateză; participiul cu originea în verbe intranzitive are sens activ: „Și să pară răsărită din visările pustiei.” (M. Eminescu) Participiul cu originea în verbe tranzitive are sens pasiv: „Când norii cei negri par sombre palate De luna regină pe rând vizitate.” (M. Eminescu) Dezvoltă unele construcții sintactice specifice exclusiv verbului; poate fi regentul unui complement de agent, de exemplu: „Când scrumul nopții o să piară dus
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
generate de verb și a câmpului semantico-sintactic pe care acesta îl descrie este dependentă de valențele lui libere (corespunzătoare golurilor semantice), în funcție de care verbele românești se grupează în două principale clase organizate antitetic: 1. verbe personale - verbe impersonale 2. verbe tranzitive - verbe intranzitive Verbe personale - verbe impersonaletc "Verbe personale - verbe impersonale" De apartenența verbului la una din cele două categorii depinde dezvoltarea câmpului semantico-sintactic central, descris de nucleul predicațional, întemeiat pe relația predicat subiect. Verbele personale devin predicate în desfășurarea predicației
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]