9,583 matches
-
Dacă nu faceți norma, nu mâncați! Ce credeți voi? Aici îi pension? Aici îi lagăr de reeducare prin muncă! Aici se construiește canalul Dunăre Marea Neagră, băi! Cea mai măreață operă”... Auzi-i pe nemernici Petrache! - a reușit să articuleze Costăchel, tremurând ca varga. Îi aud, bătu-i-ar Dumnezeu de neisprăviți - a răspuns Petrache, tușind amarnic. Nu era de multă vreme în formația lui Costăchel. Din cauza unei răceli prelungite, arăta ca o umbră. Cei din formație îl ajutau la lucru după
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
caută el aici?”... Din doi pași a fost lângă el. Filip! Bradule! Tu ești? Ce cauți aici, dragule?! - a strigat Costăchel, desfăcând brațele să-l îmbrățișeze... Omul din fața lui a rămas nemișcat... Pe obraji îi șiroiau lacrimile, iar trupul îi tremura zguduit de plânsul înnăbușit... După câteva clipe, s-a prăbușit în brațele lui Costăchel, gemând: Oh! Doamne! Unde trebuie să-mi întâlnesc fratele... Costăchele, băiatule! Cu ce am greșit noi în fața lui Dumnezeu, ca să ne întâlnim doar în Infern? Au
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
contenire. Avusese o strângere de inimă. Întâi crezuse că e un copil din clasa ei, dar când s-a apropiat de el și a reușit să-l prindă de mână, l-a recunoscut pe Radu, fiul profesoarei de engleză. Copilul tremura ca o trestie bătută de vânt. În același timp, șoferul de taxi coborî și, lăsându-și mașina de izbeliște în mijlocul străzii, se certa cu un alt participant la trafic, aflat și el în plină stradă. Acesta profera la adresa șoferului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cui este, cum îl cheamă? Nu se găsea nimeni să le dea răspuns la întrebare. Copiii cu care se jucase Răducu fugiseră speriați, care încotro. Unul singur, Georgel, cel mai bun prieten al lui Răducu se reîntoarse la locul accidentului. Tremura ca o vargă, plângea și spunea mereu: E Răducu, colegul meu... E Răducu!..." Auzindu-l, mai mulți oameni din preajma sa începură să-l iscodească: ,,Răducu și mai cum îl cheamă? Cine sunt părinții lui?" Așa aflară că e copilul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
că Simona retrăia coșmarul prin care trecuse. Era de bănuit că prin fața ei se derula, secvență cu secvență, scena când fusese adusă la locul accidentului. Discuția se curma aici. Începea o nouă criză. Tot corpul i se făcea ca sârma, tremura ca o trestie bătută de vânturi. O asistentă care se afla în preajmă veni zorită, cerându-le scuze vizitatoarelor: Doamna urmează să se odihnească... ne scuzați, trebuie să meargă în salon. Și-i șopti uneia dintre ele: Nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
arătare din fața sa nu poate fi decât o creație a cosmosului, iar singura cale, prin care ar fi putut să se unească el cu ea, ar fi fost doar să se spiritualizeze asemenea ei! Concomitent, cu stângăcia sfiiciunii, inima copilei tremura haotic și puternic, ca o fâlfâire de fluid în nemărginire și, arcuindu-și buzele într-un zâmbet cristalin, abia lăsă să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și ambii rațiunea - întrucât dragostea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
suferință, a face un gest de dărnicie, care vădește foarte bine compătimirea, înseamnă la fel de mult, ca a reda bastonul alb, care fusese furat orbului. Am scos o hârtie de zece lei și i-am așezat o în palmă - palma aceea tremura! I-am strâns apoi palma, făcându-i-o pumn și am sărutat-o pe obraz. Niciodată nu te va înălța mai mult în ochii tăi ceea ce te va coborî în ochii celorlalți! Apoi, m-am îndepărtat încet de ea, fără
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și, totodată, mai vedea și că o cale potrivită și comodă de scăpare din această mare încurcătură deloc nu se întrezărea la orizont. Astfel că, în ultima vreme, el ajunsese să se plimbe des și foarte încordat prin odăița lui, tremurând aproape febril, în încercarea sa de a găsi o idee salvatoare, venită miraculos. Făcuse atât de multe drumuri dus întors dintr-un colț în celălalt al acelei încăperi, încât, dacă priveai covorul întins pe jos dintrun anumit unghi în bătaia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
trebuie 1 Vrând nevrând (în limba latină). să se ferească cu succes. De regulă, în astfel de momente, furia Victoriei se învolbura și mai mult, tot sângele i se urca repede la cap, se aprindea la față și începea să tremure de nervi. Se tulbura foarte tare. Aproape că zvâcnea ficatul în ea. Devenea de-a dreptul incapabilă să mai răspundă de faptele ei. Iar astfel de accese de isterie erau foarte dese la dânsa, din păcate. Ea dintotdeauna îi reproșase
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
De departe, se vedea că duce o luptă aprigă cu aerul; de fapt, ea nu mai respira - horcăia. Fiecare vorbă, pe care încerca ea din răsputeri s-o pronunțe, îi era întretăiată numaidecât de un șir întreg de spasme violente. Tremura toată. Convulsiile n-o slăbeau deloc. Într-un cuvânt, părea că se dă, chiar atunci, de ceasul morții ei. Totul, în locul acela, era de groază; nimic asemănător nu cred că s-ar putea găsi, spre a se pune în balanță
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
trupească sau de apăsare sufletească, încât nu te mai lasă să te concentrezi decât la motivul pentru care a apărut ea, spaima! Exact în starea aceasta neplăcută se găsea acum și Șerban, fiindcă mintea și fiecare părticică din trupul său tremurau de fiori și de emoție față de orice fel de schimbare în rău, ce ar fi putut să apară cumva în starea de sănătate a Victoriei de la acel moment. În sufletul lui, trebuie spus, se formase un gol imens, care îl
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și arătat-o. Uite-o acolo, pe jos. În ea, era vorba de niște datorii pe care leam făcut eu într-un mod cât se poate de regretabil și de nedemn. După ce ai citit scrisoarea aceea, clocotind de mânie și tremurând de indignare, ai dat buzna aici, în încăpere, mi-ai arătat-o și mi-ai dat-o s-o citesc, pentru ca, mai pe urmă, să iasă un mare scandal între noi doi. Ții minte toate astea? Zi. - Ce tot spui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
inimile să vorbească Într-un limbaj al renașterii, al contopirii... „Și totuși, mâine va avea loc marele eveniment: lansarea celor două volume de poezie semnate de mine.” Și numai gândindu-mă, simțeam cum mă sugrumă emoția, cum Încep să-mi tremure mâinile și picioarele. Era prima lansare și nu știam cum să procedez, spaima era mai puternică decât mine. „Fie ce-o fi!” Mi-a spus că pot suna la „ea” fără nici o problemă. I-a povestit despre mine, despre scrierile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
A căzut În genunchi și scuturat ca de friguri, și a pus fruntea pe piatra rece, surdă, nepăsătoare a peronului. Diana! Mai vrei puțină șampanie? Ce-i cu tine? Ești albă ca varul! Parcă ai fi văzut o nălucă... Și tremuri toată! draga mea, dragă. Mama m-a prins de mijloc și mia așezat capul pe umărul ei , mângâindu-mă ușor, ușor, așa cum legeni un copilaș gata să adoarmă. Brusc, sună telefonul! Ecoul sunetului părea atât de ireal În tăcerea de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
așezată fiind pe o băncuță din curtea bisericii, băncuță aflată În fața ferestrei , de unde o vedeam pe mătușa mea gesticulând. Inima Îmi bătea cu putere și emoția mă strângea de gât. Când am văzut-o ieșind din parohie am Început să tremur toată. S-a apropiat de mine, m-a luat În brațe și mi-a spus să mă liniștesc pentru că totul s-a rezolvat. Doamne, cât de fericită am fost! Dacă stau bine și mă gândesc... Marele Creator al acestui univers
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
făcut ca inima să aibă În jur de două sute de bătăi pe minut. Eram convinsă că va exploda, Împrăștiindu-se, pulverizându-se ca și cum nici n-ar fi existat. Durerea era atât de mare, Încât am Început să strig după ajutor. Tremuram din toate Încheieturile, când am format numărul de telefon al prietenei mele. Era trecut de miezul nopții. Riana! Riana! Ajută-mă! Ajută-mă! Vino repede. Mi-e tare rău, cred că am să mă sfârșesc... Nu puteam lega frazele din cauza
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Iași. Și doar Îmi propusesem să nu mai fac acest lucru. Nu pentru că a fost un lucru mărunt și inutil! NU! Mai mult, din cauza stărilor prin care trec. Înainte să pun mâna pe receptor mă cuprinde o emoție devastatoare... Îmi tremură tot corpul, inima Îmi bate foarte repede și simt că e gata să expodeze. Cu mare efort și gâtuită de furtuna interioară( câteodată, un adevărat taifun), mă străduiesc să spun ce am de spus până nu leșin. După tot acest
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nimb / Și focul din privire,/Și pentru toate dă-mi În schimb / O oră de iubire... Din chaos, doamne-am apărut / Și m-aș Întoarce-n chaos.../ Și din repaos m-am născut,/ Mi-e sete de repaos.” Vocea Îmi tremura vizibil! Trebuia să fac ceva. Ei nu aveau voie să afle că mă Încolțise teama și sfiala de a recita În plină stradă (eu, o timidă incurabilă, care nu mai găseam niciun cuvânt, atunci când mă aflam În fața unui public sau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
că nu totul se reîntoarce În nisip ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat”... ( O.Paler) Scriu... gândindu-mă la „rostul Piramidelor”! Notă: romanul „Viață furată” a căpătat o nouă formă și o altă denumire, și anume, „Ora de cumpănă”. Tremură ’nserarea În amintire Tremură ’nserarea În amintire E singură pădurea. În fiecare frunză e-o chemare. Pe trunchiuri tremură-nserarea, ca o amintire, lăsată pradă furtunilor din noi. Într-un convoi, se prind potecile uitate, izvoarele secate, surâsul tău și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
reîntoarce În nisip ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat”... ( O.Paler) Scriu... gândindu-mă la „rostul Piramidelor”! Notă: romanul „Viață furată” a căpătat o nouă formă și o altă denumire, și anume, „Ora de cumpănă”. Tremură ’nserarea În amintire Tremură ’nserarea În amintire E singură pădurea. În fiecare frunză e-o chemare. Pe trunchiuri tremură-nserarea, ca o amintire, lăsată pradă furtunilor din noi. Într-un convoi, se prind potecile uitate, izvoarele secate, surâsul tău și cerul prăbușit peste-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la „rostul Piramidelor”! Notă: romanul „Viață furată” a căpătat o nouă formă și o altă denumire, și anume, „Ora de cumpănă”. Tremură ’nserarea În amintire Tremură ’nserarea În amintire E singură pădurea. În fiecare frunză e-o chemare. Pe trunchiuri tremură-nserarea, ca o amintire, lăsată pradă furtunilor din noi. Într-un convoi, se prind potecile uitate, izvoarele secate, surâsul tău și cerul prăbușit peste-a extazului Îmbrățișare, Întemnițată toamnă, Între vis și ploi. Ard stelele În noapte. În fiecare poezie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Alexandra spunea că nu vroia să o asculte, vroia să plece, dar parcă o putere nu o lăsa și o ținea pe loc. Când terminase bătrâna mărturisirea păcatelor, atunci își veni și ea în fire.”; „- Eram cuprinsă de groază și tremuram ca un pui înainte de a fi tăiat, după ce îmi mărturisise bătrâna păcatele. Nici nu m-am gândit vreodată în viață, nici n-am auzit vreodată de așa păcate... Doamne, ferește! Doamne, ferește!, zicea.”). Trebuie, la acest moment, să remarcăm simplitatea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Alexandra spunea că nu vroia să o asculte, vroia să plece, dar parcă o putere nu o lăsa și o ținea pe loc. Când terminase bătrâna mărturisirea păcatelor, atunci își veni și ea în fire. - Eram cuprinsă de groază și tremuram ca un pui înainte de a fi tăiat, după ce îmi mărturisise bătrâna păcatele. Nici nu m-am gândit vreodată în viață, nici n-am auzit vreodată de așa păcate... Doamne, ferește! Doamne, ferește!, zicea. Când ne-am întors acasă, am mers
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lucru nu o făcea să sufere. Odată, în timpul recreației, una dintre colege, care era profesoară de istorie, îi povestea Anei visul pe care il avusese noaptea trecută. O visase pe bunica ei, care era moartă de mulți ani. Vocea ei tremura ușor când povestea, iar emoțiile nu puteau fi ascunse. Spunea că o iubise mult pe bunică-sa. - Se vede că ai iubit-o mult, nu e greu de priceput, zise Ana. Când vei pleca și tu de aici, vă veți
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
învățător se făcuse cel mai bun cântăreț la biserica din sat. Se bucură mult, iar când i se potrivi o ocazie se apropie de el și îi zise: - Hristos a Înviat! El îi răspunse: „Adevărat a Înviat, Alexandra!” Vocea lui tremura. Nici el, nici ea nu ziseră nimic mai mult, dar era sigur că ambii se gândeau la același lucru. Casa părintească Așteptase mult acea zi pentru a se revedea cu nepoții săi. Era o adevărată bucurie pentru toți. Are cinci
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]