5,174 matches
-
perete... Infirmiera nu-și putea lua ochii de la minunea din fața ei... În timp ce o bărbierea, a Întrebat-o: ― Ia spune-mi, Stăncuțo! Tu știi ce-i acela un bărbat? Dacă ar fi fost lovită cu pleasnă de bici, nu ar fi tresărit așa. Și, cum era Îmbujorată după baie, s-a făcut stacojie, iar ochii o scrutau pe infirmieră ca și cum s-ar fi așteptat la cine știe ce urmare a acestei Întrebări. Infirmiera a Înțeles reacția „Arăpoaicei”... ― Fii liniștită, Stăncuțo. Te-am Întrebat și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-a Întâmplat și cu ditai profesorul. A acceptat să opereze de apendicită pe nepoata bulibașei. Întrebarea care mă frământă este pe cine să iau să mă ajute? Tu ai treabă peste poate... ― Pe... Pe Despina, domnule profesor. Profesorul a tresărit. A rămas puțin pe gânduri și apoi a Întrebat: ― Oare Despi nu va avea vreun complex de inferioritate În fața mea? ― Nici vorbă nu poate fi, domnule profesor. Are o prezență de spirit excepțională. Sunt sigur de asta. Mi-a dovedit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doctorița a pornit spre locul destinat mâinii a doua din echipa operatorie. ― Ori mi se pare mie ori ai greșit locul, Despi. Despina a privit la profesor mirată. ― Nu, nu. Nu-i o glumă. Locul tău este dincoace... Despina a tresărit. „Uite ce-mi face tati. Ajută-mă, Doamne, să nu fac nici o greșeală!” Dominată de acest gând, s-a Întors și a trecut de cealaltă parte, pe locul mâinii Întâi... Când s-au văzut de o parte și de alta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spună nimic la nimeni?!... Leana așeză căldarea de apă pe un scăunel și se uită spre tatăl ei. Culae zicea că vrea să se ducă la deadul Vasile de la Gostinari, mărturisi fata pe neașteptate. Așa zicea... Mitică al lui Caloianu tresări și se făcu galben la față, iar Mitra începu din nou să plângă și să bocească. Mălci, ba, îi porunci el cu blândețe, pe bulgărește, nevestei sale. Taci, că te-aude lumea... Se făcu apoi liniște și, presimțind ceva neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întinse mâna. Levi îl privi lung și rămase neclintit pe scaunul său. Ii zise fără să ridice glasul, dar ferm și neînduplecat: Tinerii sioniști zac și acum în închisorile în care au fost aruncați, cu complicitatea unora ca tine!... Aronică tresări ca lovit de o palmă, se îngălbeni și își plecă privirea. Atunci Zalman Aron se ridică de pe scaun și, apropiindu-se de el, îl strânse în brațe și îl sărută pe amândoi obrajii. Eu, fiule, o să mă rog pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
țigara, strivind-o sub talpă, apoi dădu semnalul de plecare. Corneliu Caraiani, doborât de oboseala drumului lung și plin de riscuri, pe care îl făcuse împreună cu camaradul său din munții Muscelului și până la București, se lăsase furat de somn și tresări puternic și din tot trupul când simți mâna celuilalt scuturându-l de umăr. Hai, Cornele, îl îndemnă Fănel Trifu, având grijă să vorbească în șoaptă, deși prin preajmă nu se zărea nici țipenie de om. Destul timp am pierdut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
facă nici un fel de zgomot, să nu deschidă ferestrele și să lase transperantele coborâte, ca să nu atragă cumva atenția chiriașilor, și în special a celui care stătea în apartamentul de la stradă, un evreu care lucra la Comitetul Central. Fănel Trifu tresări și schimbă o privire circumspectă cu Caraiani. Titi Vlădăreanu se grăbi să-i liniștească. A, să nu vă faceți griji din cauza asta! le spuse el. Pentru noi e cea mai bună acoperire. Nimănui n-o să-i treacă prin cap că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
postul pe care-l ocupa. Răspunzând scurt la salut, el studie cu atenție un document, pe care i-l înmânase Nando din mapa lui. Nu făcu nici un fel de comentariu și pe chipul său negricios și spânatic nu se văzu tresărind nici un mușchi. După ce păru a se lămuri, el îi arătă vizitatorului străin un scaun lângă perete, sub portretul lui Gheorghi Maximilianovici Malenkov, succesorul fără carismă al lui Stalin, cu înfățișarea unui birocrat stătut, apoi dispăru afară pe ușă cu document
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și cu puterea monopolurilor, vă dați seama că lupta noastră nu e deloc ușoară!... Așa deci..., articulă Gheorghiu-Dej cu evidentă părere de rău. Gânditor, el își trecu o mână peste față și își privi ceasul. Apoi se îndreptă din spate, tresărind. Noi, tovarășe, am lichidat monopolurile, declară el cu alt glas. I-am silit pe toți capitaliștii să devină simpli cetățeni. Bineînțeles că pe ăia care s-au dedat pe urmă la acte de sabotaje și la uneltiri dușmănoase contra regimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o serie de adnotări. După ce sfârși, lăsă documentul pe masă, bătându-l încet cu palma. Ei, ați văzut, tovarășe Dej?... Ce părere aveți? Ce facem cu social-democrații ăștia? întrebă ministrul de interne, văzând că șeful partidului căzuse pe gânduri. Gheorghiu-Dej tresări. Ce să facem, Sandule? înălță el din umeri, ca și cum întreaga problemă l-ar fi depășit. Nimic!... Milă mi-e de social-democrați, dar de noi mi se rupe inima! Ceaușescu își îndesă la loc în buzunar carnețelul lui de însemnări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că lucrurile păreau să-și afle o rezolvare discretă și amiabilă, fără să fie nevoiți să ia în cârcă mari riscuri. Nu știu cât e prietenie și cât interes, replică Sever, meșterind la o mașinuță stricată de copii. Ce tot spui, frate? tresări Norica. Ce interes? A, nimic special. Vorbeam așa, în principiu, îi explică Sever. Că azi toate sunt pe interes... Dar în fine! Să vedem ce-o să mai fie... Eu cred că prietenul tău e om serios, fu de părere Norica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de fapt, acolo. Mă, Severe, rosti el prevenitor, uite ce e... Am și eu o rugăminte la tine, dar nu știu dacă o să mă poți ajuta... Sever, care își închipuise ca musafirii săi veniseră numai așa, într-o simplă vizită, tresări mirat. Ticu vorbi mai departe: Băiatul ar avea nevoie de cineva care să-l mai pregătească puțin la matematică... Eu la matematică, îți dai seama, nu mă pricep decât atât cât îmi trebuie ca să-mi fac socotelile la frizerie... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sau de... Involuntar, ridicase glasul cam mult și un bărbat cu haină de piele și șapcă de proletar, cu care se încrucișară pe drum, îi privi pe amândoi circumspect. Fata îl trase discret de mânecă. Această atingere îl făcu să tresară, dându-i o senzație pe care n-o mai încercase până atunci. Șase! îl avertiză fata, cu un glas conspirativ și complice. Nu mai vorbiți așa de tare, că s-ar putea să aveți probleme. Traversară Calea Victoriei și o apucară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cunoscuse pe Felicia. Ea îi spuse că Felicia nu fusese la cursuri decât în prima săptămână, după care făcuse o pneumonie și trebuise să se interneze în spital. Nu, nu era ceva grav, îl asigură liniștitor fata, văzându-l cum tresare îngrijorat. Felicia nici n-ar fi vrut să își întrerupă școala, pretinzând că se simțea bine, dar ele, colegele și prietenele, precum și îndrumătorul grupei lor, o siliseră să meargă la spital, ca să nu facă vreo complicație. Asta era tot. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se păru că o aude șoptind foarte încet: "...din pricina căreia tu ai uitat de mine". Nu e adevărat! negă el cu vehemență. N-am nici o prietenă... Dacă aș fi avut, ți-aș fi spus demult! Ce-ai spus, maică?... Aud?... tresări baba din patul vecin, săltându-și capul de pe pernă, ca să-l poată vedea și auzi mai bine. Stai liniștită, mamă, o îndemnă femeia între două vârste, așezându-i mai bine căpătâiul și ajutând-o să se așeze la loc. Bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
făcându-i semn cu capul spre bătrână și fiica ei, care i-ar fi putut auzi. Victor tăcu și, după ce păru să stea câteva clipe în cumpănă, se aplecă deodată spre Felicia și îi cuprinse mâinile cu palmele sale. Fata tresări, dând să se împotrivească, dar renunță. Mâinile ei aduceau cu două păsări mici și supuse, care se lasă în voia vânătorului. O vreme se priviră în ochi, fără să-și spună nici un cuvânt. Și unul, și celălalt simțeau că vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fire și mi-ar fi rușine să le spun că nu știu nici măcar unde stai!... Asta sună ca o cerere în căsătorie, remarcă fata. Și de ce nu?... replică el. Te-ar deranja?... Întrebarea lui directă o făcu pe Felicia să tresară și să-și retragă încet mâinile din strânsoarea lui. Pai dacă tu nu vrei să mă asculți și pe mine, domnule Einstein! îi spuse ea pe un ton aproape dramatic. Așa cum stau lucrurile acum, dragule, nu cred că ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu delicatețe distanțierul deja instalat cu precizie de profesor. Conflictul de grad doi între arteră și trigemen este deja rezolvat. Ar trebui degajat puțin spre dreapta ca să aibă acces la cel de al doilea conflict semnalat de I. R. M. Tresare. Undeva, spre centrul mănunchiului de nervi, artere și vene, se întrevede o imagine ciudată, o intersecție anormală între mai multe fire greu indentificabile. Închide ochii și recheamă în memorie scheme în culori, secțiuni ale craniului și ale fascicolului vital pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Îl întâmpină o seară înecată într-o ceață deasă, străbătută de fascicole violente de lumină. Din masa groasă de ceață țâșnește sunetul strident al unei sirene. Salvare ? Pompieri ? Sunetul pătrunde ca un sfredel în urechile lui Victor, făcându-l să tresară cuprins de panică : "Salvarea ! Vor să o ducă pe Dora..." Un trecător grăbit se lovește de el după care rostește un cuvânt grosier care îl aduce la realitate. Nu știa ce oră este și când își consultă ceasul constată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lui s-ar afla o imensă cavitate vidă. Presimte că în patul din stânga ei, acela în care suferise tânăra care plecase în fotoliu pe rotile, nu este nimeni. Nu aude ușa deschizându-se și nici pașii ușori care se apropie. Tresare când o voce autoritară i se adresează : Vă pun aici, pe noptiera din dreapta, o pisetă cu apă proaspătă, puteți bea cu tubul care vă este la îndemână. Tot acolo găsiți și soneria cu care ne puteți chema la nevoie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vezi doar că totul este în ordine. Iată, mi-am recăpătat și simțul mirosului ! Ai un parfum atât de plăcut, de proaspăt, un parfum de brad, ori de lavandă asemănător cu cel cel al doctoriței Alindora, ca și al... Victor tresare și se redresează. "Parfum de brad ! Așa era parfumul femeii fără nume ! Așa este și parfumul dantelei roz pe care o are în buzunar, în locul batistei..." Mai reușește să spună doar " Am plecat, noapte bună, draga mea" și iese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care trăiește în altă lume ca a noastră. Dintr-un hău al clădirii sumbre, care adăpostește mizeriile celor uitați de noi, cei care ne credem normali, se aude un strigăt animalic care este deîndată acompaniat de alte țipete indefinibile. Justin tresare de parcă ar răspunde la un semnal cunoscut și îl privește în fine pe profesor. Îl privește cu insistență, în adâncul ochilor. Profesorul este ca și paralizat. Nu poate face o mișcare, nu poate rosti o vorbă. O clipă are impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a ieși din cabinet, privirea Alindorei cade involuntar pe un plic de clișee radiografice pe care este scris, cu litere mari și bine vizibile, numele lui Justin și adresa Spitalului pentru tinerii cu probleme psihomotorii din Orașul din Alsacia. Alindora tresare. Este același oraș cu cel scris cu litere tremurate, dar fine și elegante, de Dora Matei atunci când ea i-a făcut testul. PERIPLUL DOREI A trecut un an de când Dora, repusă încetul cu încetul pe picioare, se găsește acasă. Victor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
despre motivul vizitei lor în Orașul din Alsacia. Profesorul, susținut de Consiliul medicilor din Strasbourg, se ocupă de crearea în orașul lor a unui Centru Național de recuperare a copiilor cu probleme psihomotorii. O fundație cu numele de "Justin" ("Justin ?" tresare Dora. "Omul cu Umbrelă ?") pentru a cărei demarare s-au gândit că ei, Victor și Dora, ar fi niște colaboratori potriviți. Dora își manifestă entuziasmul pentru o astfel de colaborare și se interesează cam ce ar avea de făcut. Victor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a fundațiilor, a centrelor de studii, a spitalelor... Are impresia că totul îl pasionează și parcă găsește informați care, fără să-și fi dat seama, îi lipsiseră până acum. Timpul zboară. Nu știe când s-a făcut miezul nopții și tresare când orologiul bisericii din apropiere îl aduce la realitate. "Dora ! A uitat de ea ! O fi mâncat ? Se simte oare bine ? S-o fi culcat ?" Dora a uitat și ea de timp. Nu îi este foame, nu îi este somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]