1,067 matches
-
carele ești în Ceruri...!” se ruga ea fierbinte în gând. Era în miezul zilei de Sânziene... Soarele lumina strălucitor în dreptul amiezii. Lângă pat, în genunchi, Sora Elisabetta și Sora Tereza, neclintite în așteptare, îi urmăreau cu ochii în lacrimi orice tresărire pe chip, orice urmă de viață. ”- Dă-ne un semn, doamna Maria!... o ruga Maica superioară, cu glas blând, strângându-i mâna moale și rece. Dă-ne un semn!” Nările începură să-i pâlpâie, și mâna ei mică se forță
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pat și se apropie de fereastră. Uitându-se afară în noapte, simți o trăire ciudată. Peste oraș se lăsase cea mai scurtă noapte a anului... Vara era la solstițiu. O cucuvea huruia monoton în copacul din fața ferestrei. Iorgu avu o tresărire superstițioasă... Cucuveaua se mai auzi o dată prelung, și, cu bătăi de aripi grele, cu un fâșâit lung, zbură pe deasupra printre blocuri. -Hm?!.. făcu el și se așeză în pat. Și, ca doborât de gânduri, fără putință de a se împotrivi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
parcă, la tremurul stelelor de pe cer. Drept în creștet, o stea a tras o vrâstă albă, pe răbojul cerului și s-a stins la o margine de zare... Iorgu tresări... murmurând. -O stea cade și moare... e ca o măruntă tresărire a inimii... ”o lume” stinsă fără zgomot... In noaptea asta, parcă plouă cu ”orionide”!.. își zise el și se pomeni memorând niște versuri... ”La steaua care-a răsărit E-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de priceput. Se ridică, și, i se adresă, animăluțului: hai acasă, frumosule, că e târziu. Lia țâșni și ea În picioare. Abia acum văzu bine Bubu cât era fata de frumoasă și de apetisantă! Și o privi cu o anumită tresărire. Ea observă. Și-i plăcu. Și zise: merg și eu, dacă-mi permiteți, să vă conduc, până ceva mai Încolo, că mi-e tare drag cățelul. Vino. Și au pornit. Din vorbă În vorbă se treziră dinaintea ușii apartamentului. Bubu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
din nou pălăria și Îi sărută mâna. Ea pune, cealaltă mână, a ei, pe mâna lui, și i-o apasă, cu putere. Se privesc cu mult drag. Și, de ce nu, parcă, și, cu, la fel de nedismulat dor. În clipa aceea, o tresărire, face, pe toată lumea, să-și miște capul, brusc, din poziția În care a fost surprinsă. Da.A venit lumina. S-au aprins becurile. Pe stradă. Prin curți. Peste tot. Cei doi se despart. El pornește, moale, către vale; ea, după ce
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sufletului, Marian Malciu sorbindu-i parfumul, atingându-l. I-am simțit buzele cum îmi atingeau fruntea, nasul și, mai apoi, la fel de ușor și aproape insesizabil, ca o umbră, a trecut delicat peste buzele mele. Mi-am stăpânit cu greu o tresărire de neplăcută și neașteptată surpriză. Se juca oare cu mine, sau ce? Nu, își dorea la fel de mult să mă sărute?! - Dar nu ai deschis ochii. Nu te-ai dat de gol, da? - Vai! Atât de greu m-am abținut... Am
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Păvălo..., Pavelescu, domnule! Doamna profesor doctor Pavelescu, asta este! - Pavelescu zici....? Pavelescu și mai cum? - Hm! Nu știu... Îmi pare rău, dar ce contează? Eu zic să mergem împreună la doamna doctor și... și... La auzul numelui, Eugen avu o tresărire ce nu-i scăpă colegului său, dar, cum răspunsul întârzia să vină, doctorul Nistorescu concluzionă: - Faci cum crezi, dar cred că acum nu mai e timp de orgolii. Știu că n-ai uitat incidentul și de altfel toți ți-au
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ei trupească și sufletească, pentru dăruirea ei familiei, pentru felul în care se poartă cu mine și pentru sfiiciunea ei... Destul, nu? O iubesc și asta este important, nu altceva...”. În fața treptelor de la intrarea în bloc, Iuliana avu o ușoară tresărire ce nu-i scăpă lui Eugen care, cu cel mai firesc gest, o încurajă să intre. După ce s-au eliberat de sacoșe, el o invită cu o reverență comică înapoi în hol: - Și acum, draga mea, să vedem cum ies
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
GUȚĂ, dacă ți ai lipi un Patch și în zona sexului, nu chiar pe falus, ci între buric și părul pubian, întrucît acea zonă este plină de vibrații continue și neprevăzute. Un astfel de Patch este capabil să capteze toate tresăririle tale erotice, să transforme în cuvinte senzații resimțite cînd intersectezi în timpul zilei femei care îți plac (sau, de ce nu, bărbați care te tulbură). De fapt, cu cît ai mai mulți senzori lipiți de piele, cu atît acoperi o suprafață de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
alese cu ușurință acele fragmente susceptibile să funcționeze în corpul romanului. Uneori senzorii Patch captează însă și secvențe care nici nu mai au nevoie de vreo transformare, altfel spus toate monologurile tale interioare, toate discuțiile tale cu tine însuți, toate tresăririle tale interogative, toate mirările, toate exclamațiile, toate revelațiile... în ultimul timp a fost pusă la punct și funcția Dream Patch, ceea ce echivalează aproape cu o revoluție în domeniul disciplinelor literare. Dream Patch înregistrează, după cum îți poți da seama și singur
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ca să nu-l supere, zise și ea: - Domnule Sohațchi, eu nu pot să las pe băiatul meu să fieinsultat. Ana să vie să stea aici cu el, că se găsește loc. Într-adevăr, Ana veni, primită de Titi cu o tresărire de satisfacție, repede înăbușită de o uitătură posacă. Reînfipt în solul lui, Titi nu făcea decât să copieze note, să deseneze după ilustrate, să stea nemișcat. Aglae o înțepa pe Ana fără să vrea, punîndu-i întrebări supărătoare: "Tu nu știi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mă lovești în creștet c-o secure. Eu te lovesc, în gol, c-o batistuță." - Doamnă, și când se vor mai putea îmbăia, oare, spiritele noastre în ochiurile de apă ale unei conversații atât de profunde? Cocondy avu o ultimă tresărire: - De fiecare dată când un subiect de conversație ne va impune acest lucru. Nici prin gând nu ne va trece să ne înfrînăm... Zâmbiră. Din nou, dulci furnicături de reverență. Porniră maiestuoși către salon. Cocondy lăsîndu-se sprijinită, Pinky purtând, sub
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
teatrul, în fața căruia se găsea un bazin dreptunghiular din beton, având plasată în mijloc o fântâna țâșnitoare și susurătoare care stropea nemiloasă un grup statuar din bronz. De obicei oglinda liniștită a apei din bazin nu era tulburată de nicio tresărire, aruncând străluciri adânci învăluite în misterele rezolvate din viața elevilor. Cunoștea fântâna atât de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite, în vreme ce silfidele extaziate îi mângâiau copitele, cu toți nepăsători la agitația din jur. Semizeul din bronz și acum face în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Și când nu ești bolnav de boli, ci de prezența altor lumi în principiul viețuirii tale... O oboseală divină pare a se fi lăsat pe miezul ființei..., măduva vieții e surmenată de cer... Groaza este o memorie a viitorului. Acele tresăriri de răutate funebră în care ai vrea să ucizi aerul... și-n care un zâmbet te cutremură ca mâinile de mort din coșmaruri. A trăi nu-i o noblețe. Dar a te învălui în nimb de nimiciri... În zadar umbli
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
părere sigură despre vreun lucru oarecare dovedește a nu se fi apropiat de nici una din tainele ființei. Spiritul e prin esență pro-contra firii. În trupul stors de veghi descoperi doi ochi rătăciți într-un schelet. Și-n farmecul răsturnător al tresăririi, te cauți în ce n-ai fost și-n ce nu vei fi... În mod cinstit, un om nu poate vorbi decât despre el și despre Dumnezeu. În sânul vieții te afli, de câte ori spui - din tot sufletul - o banalitate... Prin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fabule (La Fontaine), a unei asemănări între emoțiile umane și cele animale, emoțiile fiind într-un fel derivate comportamentale, cu o finalitate în competiția vieții. Oare, de exemplu, mânia și probabil râsul batjocoritor sunt reacții de pregătire pentru luptă, iar tresărirea poate fi reminiscența unui salt înapoi? Carol Izard, unul dintre cercetătorii cei mai prolifici din acest domeniu, a prezentat o teorie a emoțiilor diferențiale și o scară corespunzătoare, având la bază analizele unor termeni folosiți în diferite culturi pentru diverse
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
și la scandalul stârnit, drept care rămânea închis în sine, simțindu-se neputincios și în afara jocului. Pe părinții tăi va trebui să-i consideri ca și morți": fraza aceea rămăsese ca un ciob de gheață care-i zgâria inima. Avusese o tresărire de bucurie gândindu-se la taică-său, dar văzuse totodată dispărând atențiile, mângâierile și drăgălășeniile mamei: cine-i va mai trece mâna prin păr, spunându-i că l-a născut întru preamărirea Domnului. Maică-sa își făcea planuri mari în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
animale ce se ascundeau în tufișurile și ungherele grădinii mânăstirii. Natura era o carte imensă, mult mai grăitoare decât paginile cărților, dar nu era ușor de priceput acel limbaj al culorilor și al sunetelor, al glasurilor tainice, al nuanțelor, al tresăririlor părelnice, al aluziilor. Își zise: învăț mai bine din anatomia unei furnici și a unui fir de iarbă decât din toate cărțile scrise de la începutul veacurilor și până acum. Se gândi în toate zilele acelea, în care i se interzisese
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ai merge pe o frânghie și dedesubt se cască abisul. Dacă privești în jos, spre abis, te va privi, la rândul lui, și atunci ești pierdut. Cosmina își termină de desenat dragonul, scrise dedesubt „gând“, apoi, căutând zadar nic o tresărire pe chipul bolnavului, completă : „gândul morții“. „Zgomotele trasează frontiere. Poți spune, de pildă, că tăcerea înseamnă absența oricărui zgomot. Dar nu poți spune că zgomotul înseamnă absența oricărei tăceri. Să zicem că smârcurile acoperă smocurile de iarbă. Înseamnă asta absența
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atunci când o văzuse, se străduise să se ridice, proptindu-se în mâini. Îl lăsă să-și revină, până ce respirația i se liniști. Dădu pătura la o parte, dezgolindu-i gleznele. Îi masă degetele și apăsă pe tălpi, căutându-i vreo tresărire pe chip. — Nu ești convins ? îl întrebă. El o privi cu seriozitate, de parcă ar fi înțeles. Gândind mult... răspunse, cu dificultate. — Trebuie să începi să mergi, spuse ea, acoperindu-l cu pătura. Ți s-au subțiat gleznele, trebuie să dai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
odihnească. — Nema... spuse Ologu. Ne-au pierdut... — Poate ți s-a părut doar, spuse Coltuc. Sau poate veneau, dar nu după noi... — Ba după noi veneau, chirtocule ! i-o tăie Costică. I-am văzut bine, ce-s chior ? Dar, văzând tresărirea bătrânului, tăcu. Înseamnă că voiau numa’ să ne pună pe fugă... adăugă Coltuc. De ce să se încurce cu unii ca noi... ? — Om fi și noi buni la ceva... cugetă Costică. Tu ești mai nou pe-aici, habar n-ai ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mir că nu se duce în străinătate. Sunt sigur că ar face o carieră strălucită, am vorbit cu oameni care îl prețuiau extraordinar, nu se sfiau a declara că e un geniu. Ion Pomponescu, la auzirea cuvântului "geniu", avu o tresărire de indispoziție și păli, ca și când ar fi fost direct atins. Era un bărbat înalt, bine legat, cu mustața forfecată mâncată de caniție, îmbrăcat cu smoching tivit, ceremonios, politicos, important și solemn, de o infatuare discretă. - Ei-ei! corectă el conciliant "enormitatea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
agreabil și foarte solid corporal, prezenta șanse de a-i conveni. - Am auzit de el, continuă; e un tânăr dintre cei mai distinși... admirabil... - Este, mărturisi Sultana în modul cel mai simplu, însă mie îmi placi tu. Ioanide avu o tresărire pe fața sa în general imperturbabilă și aruncă o privire anxioasă spre ușă. Limbajul acesta pasional și direct, acum mai brutal ca oricând, îl surprindea. - Domnișoară Sultana, încercă el să dea convorbirii o ținută oficială, nu uita că sunt prietenul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ținu arestat la infinit pe Munteanu, ca să aibă un ostatec în mână, iar Gaittany angajă imediat un șofer recomandat de madam Pomponescu. Reacțiunea lui Gonzalv Ionescu merită și ea a fi consemnată. La aflarea morții lui Bogdan, Gonzalv avu o tresărire, din păcate nu de indignare. De câte ori murea un profesor universitar, el tresălta la ideea unei catedre vacante. Dan Bogdan deținuse catedra de acustică și optică, nici în clin, nici în mânecă cu geografia lui Gonzalv. Totuși, a doua zi chiar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
le vândă. - Asta e toată fericirea mea, astea și memoria maiciivoastre. Când voi muri faceți ce vreți, acum nu le dau. - Le țineai în pivniță! . - Acolo în pivniță le văd când mă duc să iau vin culumînarea, și am o tresărire, o bucurie. Hagienuș exagera în bună parte, căci, deși era amator de vechituri, pe care le luase de altminteri pe nimic, nu făcuse caz de ele. Acum era înduioșat a trece drept emerit colecționar și poza în maniac. Într-un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]