877 matches
-
Gaudentius, un cunoscut general roman cu origini scite, iar mama sa, a cărui nume este necunoscut, a fost femeie aristocrată cu origini italiene. Fiind băiat, Aetius a fost înscris în unitatea militară "Protectores Domestici" și apoi ridicat la funcția de "tribuni praetoriani partis militaris". Între 405 și 408 el a fost ținut ca ostatic la curtea lui Alaric I, regele vizigoților. În 408 Alaric a cerut să-l păstreze pe Aetius ca ostatic, dar a fost refuzat, fiindcă Aetius a fost
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
Aur, textul constituțional fundamental al Sfântului Imperiu Roman. Prin căsătoria cu Ana de Bavaria, fiica lui Rudolf al II-lea de Bavaria, conte palatin de Rin, a făcut alianță cu habsburgii. În 1350 regele a fost vizitat la Praga de tribunul roman Cola di Rienzo care l-a îndemnat să meargă în Italia unde poetul Francesco Petrarca și cetățenii Florenței implorau prezența sa acolo. Surd la rugăminți Carol l-a ținut prizonier pe Cola timp de un an apoi l-a
Carol al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/299368_a_300697]
-
Superior, fiind fiul generalului "Constantius Chlorus" (viitorul împărat Constantius I) și al Helenei., Tatăl său, Constantius Chlorus, în 271-272, sub împăratul Aurelian, a fost membru al "protectores" (militari superiori în slujba împăratului) în estul Imperiului Roman, iar ulterior a ajuns tribun. În 284-285 a fost "praeses" (guvernator de provincie subordonat unui "consularis") al Dalmației. A fost prefectul pretorian al împăratului Maximian în 288-293. La 1 martie 293, a fost promovat la rangul de "caesar". În 305, după abdicarea lui Dioclețian și
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
fiind situată la intersecția drumului principal cu cel pretorian. În "latus praetorii sinistrum" se aflau cazărmile cohortelor quingenariae și horrea iar în "latus praetorii dextrum" se găsea cazarma cohortei miliaria. În spațiul rămas din praetentura și retentura se aflau locuințele tribunilor, ale ofițerilor, diferite instalații, therme. În anul 274 Legiunea a V-a Macedonica, împreună cu celelalte trupe romane, s-a retras din Dacia, ulterior pietrele zidurilor fiind folosite de locuitori pentru a construi clădirile și bisericile. Castrul a continuat să fie
Castrul roman Potaissa () [Corola-website/Science/306992_a_308321]
-
300 oameni. Impresionând prin robustețea și îndemânarea sa, deși foarte tânăr, Iustin a fost primit în rândurile acestui corp de elită. Avansând în mod constant pe parcursul celor aproape 50 de ani de carieră militară (a obținut, pe rând, rangul de tribun, comite și general), a ajuns comandant al gărzii palatului imperial în timpul împăratului Anastasie I. La moartea împăratului Anastasie I, (8 iulie 518), datorită poziției sale de comandant al trupelor din Constantinopol și împărțind sume de bani, Iustin a fost capabil
Iustin I (împărat) () [Corola-website/Science/306612_a_307941]
-
Armată) (1919), șef la biroul 2 operații și Instrucție la Comandamentul Divizia 7 Vânători (1921), subșef de Stat Major - Comandamentul 6 Armată (1924-1927), locotenent - colonel (1925); propus să comande Statul Major al unei divizii (1926), comandant al Regimentului 23 Infanterie „Tribunul Simeon Balint” (1930), colonel (1932) - este considerat un ofițer model al Armatei Române (1932), atașat militar la Viena (1938 ianuarie 1 - 1939), comandor (1938), general de brigadă (divizie) (1938), comandant al Brigăzii 20 Infanterie din A. Iulia (1939-1940), director al
Nicolae Șova () [Corola-website/Science/307421_a_308750]
-
că ar fi profanat templul de la Ierusalim în care l-a purtat pe ex-păgânul Trofim (cf. Fap 21,27-30), apostolul a fost asaltat de o mare mulțime gata să-l ucidă cu pietre. Din mâna acestora a fost salvat de tribunul roman Claudiu Lisias, care, însă, a dat ordin să-l încătușeze și să-l flageleze, această a doua parte a poruncii nu va fi executată întrucât Pavel a revendicat privilegiul său de cetățean roman (cf Fap 22,25). A doua
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
cf Fap 22,25). A doua zi, a fost dus în fața sinedriului, dar n-a putut să se țină nici o judecată din pricina neînțelegerii - provocată de Pavel - între saduchei și farisei (cf. Fap 22,30; 23,10). După numai o zi, tribunul află de un complot îndreptat împotriva lui Pavel (asasinarea acestuia într-o învălmășeală a mulțimii - cf. Fap 22,35u). Claudiu decide, prin urmare, să-l trimită pe Pavel, sub escortă sigură, în Cezareea, la proconsulul Felix, care îl va pune
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
Brucan, a devenit - prin rotația cadrelor - și directorul TVR. Într-adevăr, "„în cei peste 30 de ani de existență în regimul comunist, Televiziunea Română a fost o televiziune guvernamentală, fiind subordonată în totalitate factorului politico-ideologic”". Cum spunea și Joseph Goebbels - "„marele tribun al viului grai și un propagandist care folosea minciuna într-un mod atât de constant și de cinic”" - "„propaganda bună este aceea care duce la succes, iar propaganda rea este aceea care-și ratează scopul, oricât ar fi de inteligentă
Scînteia () [Corola-website/Science/302829_a_304158]
-
politician patrician și co-lider al infamei conspirații a lui Catilina. Potrivit unor cunoscători în domeniu, precum Plutarh, Marc Antonius a petrecut anii adolescenței rătăcind pe străzile din Roma, cu frații și cu prietenii săi, mai ales cu Gaius Curio (ultimul tribun 50 î.Hr.), cu care se spune că a avut o relație homosexuală de durată. Plutarh scrie că până să împlinească 20 de ani era deja îndatorat cu suma de 250 de "talentum". (Aproximativ 5 milioane de dolari americani.) După această
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
a fi cei mai buni prieteni, devenind apropiați ca niște rude. Antoniu s-a declarat mereu la dispoziția lui Cezar pentru a-l ajuta în realizarea campaniilor sale militare. Numit, prin influența lui Cezar, în funcțiile de chestor, augur și tribun al plebeilor (50 î.Hr.), el a sprijinit cauza patronului său cu multă energie. Două funcții proconsulare ale lui Cezar, acordate pe o perioadă de zece ani, expirau în 50 î.Hr., astfel încât el a vrut să se întoarcă la Roma pentru
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
pentru că ar deveni un simplu cetățean privat și, prin urmare, supus unei posibile urmăriri penale pentru acțiunile sale ca proconsul. De asemenea, el ar fi la mila lui Pompei și legiunilor acestuia. Pentru a preveni acest lucru Cezar mituiește un tribun al plebeilor, pe Curio, pentru a se folosi de dreptul de veto pentru a împiedica un asemenea decret senatorial, care l-ar priva pe Cezar de armatele sale și comanda provinciilor sale, apoi se asigură că Antoniu este ales tribun
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
tribun al plebeilor, pe Curio, pentru a se folosi de dreptul de veto pentru a împiedica un asemenea decret senatorial, care l-ar priva pe Cezar de armatele sale și comanda provinciilor sale, apoi se asigură că Antoniu este ales tribun pentru următoarea perioadă. Antonius și-a exercitat dreptul lui de veto ca tribun, cu scopul de a preveni un decret senatorial care declara aplicarea legii marțiale împotriva dreptului de veto, apoi cu violență este expulzat din Senat împreună cu un alt
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
pentru a împiedica un asemenea decret senatorial, care l-ar priva pe Cezar de armatele sale și comanda provinciilor sale, apoi se asigură că Antoniu este ales tribun pentru următoarea perioadă. Antonius și-a exercitat dreptul lui de veto ca tribun, cu scopul de a preveni un decret senatorial care declara aplicarea legii marțiale împotriva dreptului de veto, apoi cu violență este expulzat din Senat împreună cu un alt susținător al lui Cezar, Cassius, care era tot tribun al plebeilor. La auzul
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
lui de veto ca tribun, cu scopul de a preveni un decret senatorial care declara aplicarea legii marțiale împotriva dreptului de veto, apoi cu violență este expulzat din Senat împreună cu un alt susținător al lui Cezar, Cassius, care era tot tribun al plebeilor. La auzul acestor știri Cezar a traversat râul Rubicon și astfel au început Războaiele civile romane (Războiul civil roman al lui Cezar). Antoniu părăsește Roma și se alătură lui Cezar și armatelor sale de la Ariminium, unde se găseau
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
civile romane (Războiul civil roman al lui Cezar). Antoniu părăsește Roma și se alătură lui Cezar și armatelor sale de la Ariminium, unde se găseau soldații lui Caesar supărați și întărâtați de ilegalitățile comise de adversarii politici ai lui Cezar. Un tribun al plebeilor trebuia să fie intangibil potrivit legii romane. Antoniu a condus în Italia, în timp ce Cezar distrugea legiunile lui Pompei în Spania, și a dus întăriri din Grecia, înainte de a comanda aripa dreaptă a armatelor lui Cezar la Pharsalus. Când
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
apel putea fi adusă de către orice patrician în timpul unei întâlniri a Adunărilor curiate. O altă putere a regelui era aceea de fie a numi sau nominaliza toți oficialii la oficii. Regele putea numi un tribunus celerum pentru a servi ca tribun of tribului Ramnes din Roma, dar și în calitate de comandant al gărzilor de corp personale ale regelui, legătură similară cu cea dintre împăratul roman și prefectul pretorian. Regele era obligat să numească tribunul la intrarea în serviciu, iar tribunul părăsea oficiul
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
numi un tribunus celerum pentru a servi ca tribun of tribului Ramnes din Roma, dar și în calitate de comandant al gărzilor de corp personale ale regelui, legătură similară cu cea dintre împăratul roman și prefectul pretorian. Regele era obligat să numească tribunul la intrarea în serviciu, iar tribunul părăsea oficiul doar la moartea regelui. Tribunul era al doilea rang după rege și deținea, de asemenea, puterea de a convoca Adunarea curiată și discuta legislația în fața acesteia. Un alt ofițer numit de către rege
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
servi ca tribun of tribului Ramnes din Roma, dar și în calitate de comandant al gărzilor de corp personale ale regelui, legătură similară cu cea dintre împăratul roman și prefectul pretorian. Regele era obligat să numească tribunul la intrarea în serviciu, iar tribunul părăsea oficiul doar la moartea regelui. Tribunul era al doilea rang după rege și deținea, de asemenea, puterea de a convoca Adunarea curiată și discuta legislația în fața acesteia. Un alt ofițer numit de către rege era cel de Praefectus Urbanus, care
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
Roma, dar și în calitate de comandant al gărzilor de corp personale ale regelui, legătură similară cu cea dintre împăratul roman și prefectul pretorian. Regele era obligat să numească tribunul la intrarea în serviciu, iar tribunul părăsea oficiul doar la moartea regelui. Tribunul era al doilea rang după rege și deținea, de asemenea, puterea de a convoca Adunarea curiată și discuta legislația în fața acesteia. Un alt ofițer numit de către rege era cel de Praefectus Urbanus, care acționa ca paznicul orașului. Când regele era
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
Pontifex Maximus, dar și dictator pe viață, ceea ce-i oferea toate puterile regilor antici, și chiar unele mai mari. După asasinarea sa în Idele lui Marte, 44 î.Hr., fiul său adoptiv Cezar August a câștigat puterea Imperiumului Consular și puterile Tribunului Poporului, combinate cu pozițiile de Pontifex Maximus și Princeps Senatus, devenind aproape identic regelui. Ceea ce a readus în final Roma la un sistem monarhal, însă, a fost câștigul lui August privind puterea de a numi un succesor la toate puterile
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
civile și politice. Senatorii purtau toga "laticlava" - cu banda lata de purpura, inelul de aur, pantofii "calcei", aveau un cal și locuri rezervate la spectacolele de teatru și circ. Magistrații care dețineau "imperium" (responsabilitate) - consulii, pretorii, magisteri equitum, interrex și tribunii plebei - puteau convoca senatul. Ședințele senatoriale se desfășurau într-un "templum", un loc desemnat de magistrații care convocau senatul, fie în Curia Calabra pe Capitoliu, fie în Comitium sau în alte temple ori teatre. Ședințele durau o zi, dar se
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
reciproc din partea participanților la o magistratură egală că prestigiu și putere. Magistrații români se împărțeau în: Din perspectiva prestigiului, existau două categorii de magistrați-curuli: cei care ședeau pe scaunul curul-consulii, pretorii, edilii curul, dictatorii, magister equitum; și necuruli-chestorii, edilii plebei, tribunii plebei. Din punct de vedere al puterii deținute, erau magistrați care dețineau imperium-consulii, pretorii, dictatorii, magister equitum; și cei fără "imperium"-chestorii, censorii, edilii sau tribunii plebei. Imperium reprezenta dreptul de recrutare și comandă militară, atribuții administrative, civile și juridice
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
ședeau pe scaunul curul-consulii, pretorii, edilii curul, dictatorii, magister equitum; și necuruli-chestorii, edilii plebei, tribunii plebei. Din punct de vedere al puterii deținute, erau magistrați care dețineau imperium-consulii, pretorii, dictatorii, magister equitum; și cei fără "imperium"-chestorii, censorii, edilii sau tribunii plebei. Imperium reprezenta dreptul de recrutare și comandă militară, atribuții administrative, civile și juridice. Cei care dispuneau de imperium puteau avea drept de arestare a nesupusilor și de "vocațio", dreptul de a constrânge înfățișarea acuzaților în fața instanței. Puteau convoca comitia
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
să aibă proprii magistrați, dar au fost refuzați. Între anii 494-493 î.Hr., au refuzat să se mai înroleze și s-au retras pe Aventin, sau pe Muntele sacru, pentru a clădi propria lor comunitate În contextul nefavorabil, se acceptă înființarea tribunilor plebei, ajungând la un numar de 10, care aveau influență numai în interiorul Romei, participând la ședințele senatului, exprimându-și opoziția-dreptul de vot și își apărau interesele, reprezentantul lor fiind sacra. Aveau drept de inițiativă legislativă, iar tribunii plebei erau aleși
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]