1,001 matches
-
Belmont, care devenise uriașă, cu un lac și o priveliște a unor codri îndepărtați, plină de oameni străini, care se învârteau de colo-colo cu un anumit scop. Și simțea în vis o furie neputincioasă, și îngrijorare, și frică. Acum, ascultând trilurile mierlei și privind pe fereastra salonului, în care încă nu aprinsese luminile, se simți străpunsă de un junghi de frică, asemănătoare cu cea din vis, văzând o siluetă nemișcată, plantată în mijlocul pajiștii. După o clipă, o recunoscu pe Ruby, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deja acolo, în umbră, unde corpul Deliei răspândea căldură. Dogorea. Dragoș se aplecă să ia o îmbucătură cu furculița. Dacă râdeau cu toții, n-aveau decât. Dragoș! Fata de pe placa de patefon cânta cu glas cristalin, în ritm amețitor cascade de triluri argintii. Zburda. Zburda peste tot, peste șotroane desenate cu creta pe cenușiul asfaltului și fustița se umfla de aer când ateriza pe pătratele de cretă. Lăsați-l, doamnă, spuse Delia încercând să-și ascundă stânjeneala. Nu mă deranjează. Dar, Delia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sau, mai apoi, de cenzura economică), au apărut în volumele: Muzeul Poetului(...), Poemul de dimineață(...), Cuvinte lângă zid(...); câteva poeme au fost publicate în revistele literare ale vremii..., începând din 1981 și până în 2007. Construite, în general, prin filigranare senzorială - trilul păsărilor, cântul continuă. Cine ar pricepe / De-i pe sfârșite ori abia-ncepe; boarea galbenă de sânziene; lacrima atât de clară de pe obraz; cearcănul vânăt; stelele ce-n neguri ard etc. -, poemele care alcătuiesc această antologie sunt învăluite de o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
specii (grauri, prigorii, mierle, ciori, porumbei), apare frecvent, într-o cromatică bogată (o stranie pasăre neagră; pasărea albastră; o pasăre, de-un galben / Miraculos), încărcată de sugestii, susținute adesea și prin determinanți adjectivali (straniu, miraculos etc.). Alteori, apare doar metonimic: triluri ce se-nfioară; cântătoarele etc. Dar și insectele, fluturi, albine, furnici, punctează cu grația lor efemeră peisajele traversate de ochiul poetului, atent la toate făpturile și înfăptuirile firii. Vegetalul este, de asemenea, o prezență constantă în poemele lui Ion Lazu, fie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
iar păunul, umflîndu-și pieptul, Îmi aruncă o mult prea prețioasă pană. Și asta tocmai În anul cînd se Împart medalii poeților merituoși. Atunci vine și mierla triumfătoare, și atît de citată-n manualele de literatură: „lasă-mă să-ți Înregistrez trilurile misterioase!, de unde vin eu nimeni nu a ascultat un cîntec așa de frumos.” Iar mierla Începe deodată să cînte un cîntec așa de frumos Încît i-a răscolit de Îndată pe toți cei veniți, acolo unde se Împart medalii poeților
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
o muzică încântătoare. Atât de dulce îi răsuna în urechi, încât gândi că trebuie să fie niște muzicanții. De fapt, nu era decât un scatiu care cânta la fereastră, dar cum de atâta amar de vreme nu mai auzise nici un tril în grădina lui, i se păru că aude cea mai armonioasă muzică din lume. - Cred că, în sfârșit, a venit Primăvara! Spuse omul; și sărind din pat, se duse la fereastră. Și ce-i fu dat să vadă? Avu parte
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
cum să nu lași să treacă nici o zi fără să stai măcar un sfert de oră în fața unui tablou frumos ori a unui apus de soare, fără să-ți predai auzul unei Cantate de Bach, ori să știi să asculți trilurile mierlei din fața casei, fără să-ți plimbi degetele pe mușchiul de pe coaja unui copac, sau pe spinarea vreunei pietre încălzite de soare, să-ți pui în balcon câteva smocuri de busuioc, mentă, mărar, rozmarin, un rând de regina nopții, câteva
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
varului de pe pereți, cine atinge în transă catifeaua, inul, mătasea, brocartul, dar și oțelul lucitor și ebonita rece, cine se mbată cu mirosul de lămâiță, mosc, lavandă, nisip încins, oregano, cine adoră orăcăitul broaștelor pe malul apei dimineața, suspină la trilurile privighetorilor, leșină la aroma cafelei, la vederea nuferilor pe lac, sau la atingerea blănurilor, indiferent de torcătoarea lor proveniență), iar pe de alta: că fiecare dintre aceste senzații inefabile are o cauză cât se poate de material-elementară, o determinare concretă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la masă! De unde știu eu când să mă întorc, ca să nu întârzii? Când umbra stejarului cel mare din marginea luminișului ajunge în lungul cărării, atunci îi amiază... Mergeam cu ochii furați de toate frumusețile din jur. Auzul era mângâiat de tril păsăresc...M-am lăsat pradă tuturor chemărilor...În acest timp, veverițele au apărut hârjonindu-se pe poteca din fața mea. Nu mă mai săturam privind la acele făpturi făcute parcă din gingășie, zburdălnicie și inteligență...Mi se părea că ele fac
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Ne unește cu cerul. Ne-a chemat la o slujire cerească împreună cu îngerii. Cântăm...” În clipa când am citit ultimul cuvânt, un cântec bisericesc, abia murmurat, a început să unduie dinspre chilioara bătrânului călugăr...Firicelul de cântec era însăilat de trilul păsărilor din pădurea apropiată. Ascult o vreme, până când o pală de vânt iscată din senin a tulburat liniștea frunzișului pădurii... Citesc mai eparte: „În biserică, prin Sfintele Taine toate se sfințesc. Când se alege un loc de Biserică ca locaș
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de frumusețe plutea spre mine glasul bătrânului...Până în astă seară nu i-am auzit ghiersul care acum m-a făcut să-l ascult cu evlavie și doream parcă să nu se mai sfârșească...Aci urca cu tremurături moi ca un tril, aci cobora în adâncuri, ca un glas de bucium. Totul într-o înlănțuire de vis. Am închis ochii, să mă pătrund de farmecul și limpezimea cântului...Prin minte încep să mi se perinde făpturi cerești înconjurate de nimburi albe fluturând
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cliente, moșica nu putea suferi să gătească bucate și, când era liberă la ea acasă, lingea numai o ceașcă de lapte, ca o pisicuță . . . Lică., deoarece avea mare predilecție pentru duduia Mari, venea încă des pe acolo, primit mereu cu triluri de plăcere. Moșica nu încetase să supravegheze fetița și se duceau amândoi s-o vadă ca o pereche drăguță. La botez, duduia Mari, care fusese nașă, întrebase râzând pe Lică cum o chema pe mama fetei, pentru a-i da
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Cred că voiau s-o fure pe zâna Viorică care, scoțând noaptea capul pe frunzare, începuse să părăsească palaturile de sub pământ. Neclintiți, bărboșii erau doar niște oale de ogeag. Câmpul se depărta nelămurit spre pâlcul de salcâmi ; o ciocârlie înălța triluri dintr-o trompetă de argint ; ochind păsărelele ce se strecurau în tufele de sânger, hultanii mici își tremurau aripile în văzduh. Iată-l și pe cel mare : fâlfâind, trece prin umbra brumată a unei arături. Cu smocuri de rogoz, se
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Note de primăvară Cristina Oprea moină în amurg - printre-atâtea izvoare tăcerea lunii primii dințișori - și mugurii se deschid atât de încet.. clopoței Feng Shui - trilul privighetorii printre lăcrămioare salcâmi în floare - de-o vreme ferestrele nu se mai închid cireși înfloriți - de azi și soarele mai zăbovește drum printre narcise - pașii trecătorilor mult prea grăbiți prima iubire - câte emoții ascunse într-un ghiocel.. ghiocel presat
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
la marginea patului, Îi spuse că era o păsărică și fața i se deschise Într-un zîmbet larg adresat noii sale prietene, pe urmă Începu să se prăpădească de rîs. Păsărica era În culmea fericirii și Într-adevăr scotea niște triluri extraordinare și tot autobuzul era cu ochii la ea, nu mai putea de fericire, se oprea din cînd În cînd ca să le spună tuturor pasagerilor, printr-un nou tril, că erau niște copii foarte cuminți. Slavă Domnului că din cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rîs. Păsărica era În culmea fericirii și Într-adevăr scotea niște triluri extraordinare și tot autobuzul era cu ochii la ea, nu mai putea de fericire, se oprea din cînd În cînd ca să le spună tuturor pasagerilor, printr-un nou tril, că erau niște copii foarte cuminți. Slavă Domnului că din cînd În cînd se uita pe fereastră și vedea un copac sau o tufă; slavă Domnului, fiindcă În momentele acelea uita de Arminda și parcă se ridica la ceruri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd se uita pe fereastră și vedea un copac sau o tufă; slavă Domnului, fiindcă În momentele acelea uita de Arminda și parcă se ridica la ceruri și chiar se oprea din cîntat cîteva minute. Dar Își Începea din nou trilurile de Îndată ce copacul sau imaginea lui Îi dispăreau din minte și Începea să cînte cînteee pentru copii, probabil improvizate și să se țină cu mîinile de burtă și deodată Întinse mîna spre pachetul cu cămășile pe care Arminda le păzea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o amendă care să-i restabilească autoritatea; ghinion: lumina de la stop se făcu verde, autobuzul porni și el trebui să facă eforturi supraomenești ca să-și țină echilibrul, moment de care Păsărica profită de minune ca să-i cînte la ureche un tril iubitului ei polițist: „la revedere, băiețel, la revedere, băiețel“, Îi spunea din mers, dar un fluierat furios Îi Înăbușea cîntecul de iubire adresat copilăriei. Ca urmare a succesului obținut, Păsărica primi cîteva caramele; cîtva timp savură cu zîmbetul pe buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
frumoase, transformîndu-se treptat În palate și castele. CÎnd ajunseră pe Javier Prado totul se umplu de flori, plante agățătoare și copaci Înverziți care străjuiau bulevardul și Păsărica parcă se trezi pe o creangă și se porni pe cîntat, Într-un tril nesfîrșit, ca o pasăre care vestește primăvara. Se apleca atît de tare, Încît uneori Arminda se temea să nu cadă sau mai bine zis să nu-și ia zborul pe fereastra autobuzului, ba chiar Începu să se simtă obligată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sau mai bine zis să nu-și ia zborul pe fereastra autobuzului, ba chiar Începu să se simtă obligată să aibă grijă de ea și să fie atentă la fiecare mișcare pe care o făcea. Corcitura nu mai contenea cu trilurile și În stații, cînd autobuzul se oprea, Îi primea pe noii pasageri cu o bunătate ca a sfîntului Francisc din Asís și, cu toate astea, nu reușea decît să-i Înspăimînte, fiindcă la urma urmei sîntem În plin secol douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
europeană, de țăran cu pielea albă și de indigen civilizat În același timp. În orice caz, pruncul Iisus sau Președintele Republicii pentru Păsărică, fiindcă o Îmbrînci cît colo pe Arminda și se duse glonț la el ca să-l copleșească de triluri și mîngîieri. Bietul de el rărmăsese Încremenit În mijlocul autobuzului și Încerca să facă pe toată lumea să creadă că Încă nu-și dăduse seama de nimic; se Întorsese cu spatele la Păsărică și se prefăcea că nu simte mîna ei care-l mîngîia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
râu. Pleacă din casă fără șapcă, iar soarele îl frige. Păsările se iau după el, din copac în copac. Un cârd de granguri, animale-spion. Fac un vacarm total nelalocul lui, de parc-ar avea ceva cu el. Așa-zisele lor triluri îi răsună în cap, cra, cra, ca, cap de capră, cap de capră, cap de capră... Și atunci cuvintele sunt deja acolo: cuvintele pe care le spunea chiar înainte ca mașina lui să se înalțe în aer. Cap de capră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
odată cu dezvăluirea sinapsei. Sinapsa era deja știință. Cea mai mică mașinărie posibilă capabilă să compare și să îmbine. Condiționare clasică și operantă, scrisă în chimicale, capabilă să învețe întreaga lume și să ridice un sine deasupra ei. Mierla își ritma trilurile: cinci, șapte, trei. Fiecare tril alterna ciclic, ca sunetele unei alarme de mașină. Ascultă mierla. Ascultă mierla. Cântase cântecul ăsta cu femeia care-i era și acum soție, pe vremea când mai cântau încă împreună. La mormântul ei cântă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
deja știință. Cea mai mică mașinărie posibilă capabilă să compare și să îmbine. Condiționare clasică și operantă, scrisă în chimicale, capabilă să învețe întreaga lume și să ridice un sine deasupra ei. Mierla își ritma trilurile: cinci, șapte, trei. Fiecare tril alterna ciclic, ca sunetele unei alarme de mașină. Ascultă mierla. Ascultă mierla. Cântase cântecul ăsta cu femeia care-i era și acum soție, pe vremea când mai cântau încă împreună. La mormântul ei cântă o mierlă. Era un imn pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
CÎtă măreție! CÎtă măreție!“, și ne plimbam În jurul parcului Învăluiți În noapte, iar apoi s-au ivit zorile și toate păsările au Început să cînte. Și cîntecul păsărilor a izbucnit la primele raze de lumină și am auzit deodată fiecare tril al păsărelelor. Auzeam totul ca pe o muzică pe care o auzisem dintotdeauna, auzeam totul ca pe o muzică pe care o cunoscusem dintotdeauna, ale cărei sunete nu le rostisem niciodată, iar acum auzeam muzica fiecărei note curată și strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]