3,105 matches
-
Calcedon din 451. Acest Tomus era însoțit de o serie de dovezi, extrase din cei mai importanți Părinți greci și latini, adunate și cu colaborarea lui Prosperus din Aquitania. O importanță analoagă are și epistola 165 din 17 august 458, trimisă împăratului din Răsărit, care voia să cunoască opinia tuturor mitropoliților în legătură cu deciziile luate la Calcedon și respinse de monofiziți; răspunsul episcopului de la Roma este însoțit și de această dată de o culegere de dovezi extrase din textele Părinților Bisericii. În
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și respingea Crezul de la Efes. Cum, de obicei, paragrafele dintr-un astfel de edict erau numite „capitole”, în acest caz, prin termenii „Trei Capitole” sunt desemnate persoanele și scrierile lovite de anatemă. Și o scrisoare imperială din 5 mai 553, trimisă celui de-al cincilea conciliu ecumenic din Constantinopol care își începea lucrările în acele zile, atrăgea atenția Sfinților Părinți asupra figurilor lui Theodor, Theodoret și Iba. Așa cum vom vedea imediat, această condamnare a provocat o serie de polemici în Occident
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
într-un loc secret tocmai pentru că, refuzând deciziile conciliului de la Constantinopol, putea fi considerat rebel de către autoritatea imperială. Tot din această perioadă este și Epistola de credință catolică în apărarea celor Trei Capitole (Epistola fidei catholicae in defensione trium capitulorum), trimisă tuturor catolicilor din Africa, unde sunt aspru criticați acei episcopi care nu erau dispuși să sacrifice unitatea Bisericii pentru a apăra doctrina pe care Facundus o considera a fi cea justă. Și în această epistolă episcopul de Hermiane continuă polemica
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
actibus apostolorum), divizat în două cărți. Poemul e însoțit de trei epistole în versuri cu funcție de dedicație: una e adresată unui binevoitor abate Florian, a doua papei Virgilius căruia poetul îi încredințează manuscrisul său, iar cea de-a treia este trimisă unui important funcționar din Roma, unui anume Partenie, nepot al lui Ennodius; este scrisoarea amintită mai sus în care poetul evocă propria tinerețe petrecută la Ravenna. Arator vrea să urmeze vechea practică a parafrazei în versuri a textului sacru și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prezentate unor grupuri de călugări care îl însoțiseră pe scriitor în timpul șederii sale la Constantinopol. El a revăzut apoi aceste omilii după ce s-a întors la Roma în 595, și le-a dat o formă scrisă, așa cum rezultă din prefața trimisă lui Leandru, episcop de Sevilia, căruia i-a dedicat opera. Grigorie nu credea că aceste predici pot fi rostite în fața oamenilor simpli, ci considera, evident, că sunt destinate doar pentru lectură și meditație; scrierea nu e un adevărat comentariu științific
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mănăstirea menționată, și o a treia cu sfaturi pentru o altă stareță. Cunoaștem și o Scrisoare către călugări, despre umilință (Epistula de humilitate ad monachos), o scurtă epistolă adresată lui Ruricius din Limoges, din 506, și o alta, la fel de scurtă, trimisă papei Symmachus, din 513. Epistolarul lui Cezar e lipsit de orice însemnătate particulară. c) Omiliile Însă operele sale cele mai vestite și mai importante sunt Omiliile (Sermones), printre cele autentice amestecându-se și multe false, cum se întâmpla de obicei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
teologiei acestuia și e greu de spus că au fost făcute cu bună credință. În epistolarul lui Ieronim s-au păstrat în latină și alte scrisori ale lui Teofil referitoare tot la controversa origenistă; e vorba de epistolele 87, 89, trimise lui Ieronim în 400; 90 (adresată lui Epifanie în același an); Teofil îi informează despre măsurile pe care le-a luat contra călugărilor origeniști din pustia Nitriei. Scrisoarea 92 din epistolarul lui Ieronim este o versiune a epistolei sinodale emise
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
silogistică. De fapt, s-a demonstrat că Chiril depinde în mare măsură de Atanasie; circa o treime din această operă nu face decât să reproducă texte din cartea a treia din Contra arienilor a lui Atanasie. În prima sa scrisoare trimisă lui Nestorios (Epist. 2), Chiril afirmă că a compus când mai era încă în viață Atticus, patriarhul de Constantinopol (mort la 10 octombrie 425), „un mic tratat despre Sfânta și consubstanțiala Treime, ce conține și o expunere despre întruparea Unicnăscutului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care Nestorios ar fi trebuit să le accepte (v. aici mai sus, p. 745). Tratativele purtate cu antiohienii după conciliul din Efes și exilarea lui Nestorios au ca rezultat o formulă de uniune pe care Chiril o laudă în scrisoarea trimisă lui Ioan de Antiohia (martie 433), care începe cu un citat din Psalmi 95, 11: „Să se veselească cerurile și să se bucure pământul” (Epist. 39; ACO I, 1, 4, pp. 15-20; cf. mai sus, p. ???). Epistolele 4, 17 și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
i-a fost trimis de Pelagius, apocrisarul (reprezentantul episcopului) Romei la Constantinopol, potrivit unor surse, sau de episcopul Ierusalimului, potrivit altora. În orice caz, ca un răspuns la acest memoriu a scris Justinian o epistolă patriarhilor (ne-a parvenit exemplarul trimis lui Mena de Constantinopol) în care condamnă tezele origeniste (sau suspecte de origenism); cf. despre epistolă aici, pp. ???-???. El a obținut adeziunea la anatema contra lui Origen din partea patriarhilor și a episcopilor, fiind sprijinit și de origeniști ca Domițian sau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nesocotească aceste proteste care pot duce la o ruptură în sânul comunității bisericești și să renunțe la combaterea Theotokos, termen folosit deseori de Sfinții Părinți și foarte potrivit pentru a desemna nașterea mântuitoare a lui Cristos din Fecioară. Dintre scrisorile trimise lui Chiril, amintim un bilet scris înainte de sosirea la Efes în 431 pentru a justifica întârzierea (epistola 22 din epistolarul lui Chiril) și mai cu seamă cele în care discută și până la urmă acceptă, cu unele precizări, formula de conciliere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
numeroase expuneri doctrinare. Așa sunt (pentru a nu menționa decât foarte puține exemple) cele două scrise contelui Ecumenius unde se vorbește despre necesitatea de a apăra distincția dintre proprietățile și acțiunile trupului respectiv ale Logosului în cadrul unirii ipostatice; sau cea trimisă lui Maron (păstrată fragmentar) unde natura și ipostaza individuală sunt considerate identice; sau cea adresată locuitorilor din Emesa pentru a respinge teza unui membru al acelei comunități care nega faptul că Logosul înviase cu trup de carne. Din scrisorile privitoare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tot aici apăra Tomul către Flavian al lui Leon cel Mare respingând criticile aduse textului de către monofiziți. Printre celelalte scrisori, mai existau două adresate lui Justinian și două lui Antim din Trapezunt, ulterior, patriarh de Constantinopol; în a doua epistolă trimisă acestuia, Efrem sublinia că recunoașterea a două naturi într-o singură ipostază nu presupune deloc ideea de diviziune. Scrisoarea adresată lui Mega din Berea este caracteristică pentru orientarea neocalcedoniană a lui Efrem care susținea aici necesitatea de a accepta ambele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
formulei monahilor sciți potrivit căreia „unul din Sfânta Treime a suferit”, care permitea sublinierea unității celor două naturi în Cristos într-o tentativă de reapropiere de monofiziți. Justinian fusese întâi circumspect în privința acestei formulări, însă ulterior a acceptat-o (scrisoarea trimisă papei Ioan al II-lea din 15 martie 533). Nu s-a împăcat însă cu monofizismul și prin Ordonanța împotriva lui Antim, Sever, Petru și Zoara din 6 august 536 confirma anatemele pronunțate de sinodul ținut la Constantinopol în același
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lua apărarea celor Trei Capitole. În contextul controverselor iscate în jurul lui Origen (aici, mai sus, pp. ???-???), Justinian a trimis în 543 celor cinci patriarhi un Tratat contra nelegiuitului Origen și a odioaselor sale doctrine din care s-a păstrat exemplarul trimis lui Mena, patriarhul de Constantinopol. Erau stigmatizate aici și condamnate cu ajutorul unor citate biblice și patristice mai multe teze atribuite, uneori fără îndreptățire, marelui Alexandrin: Fiul este inferior Tatălui, iar Duhul Sfânt Fiului; Fiul nu-l poate vedea pe Tată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din 431 (I, 310 către Chiril; 311 adresată lui Teodosius al II-lea etc.); unele conțin poate referiri la tratativele succesive care au dus la reconcilierea dintre Chiril din Alexandria și Ioan de Antiohia în 433 (I, 323 și 324, trimise lui Chiril; poate două părți din aceeași epistolă). Potrivit lui Efrem din Antiohia (în Fotie, Biblioteca, cod. 228), Isidor era din Alexandria; caracterul mai degrabă antiohian al exegezei sale i-a făcut pe unii să se gândească la Alexandria din Siria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Fotie, Biblioteca, cod. 228), Isidor era din Alexandria; caracterul mai degrabă antiohian al exegezei sale i-a făcut pe unii să se gândească la Alexandria din Siria mai degrabă decât la metropola din Egipt, însă argumentul e discutabil. Din scrisorile trimise lui Rufin, rezultă că e puțin probabil să se fi născut mult după 360. Faptul că era presbiter și stareț la Pelusium este confirmat în Synodicon contra Tragediei lui Irineu care conține câteva din scrisorile lui în versiune latină. Lipsa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în alte 14 scrisori!). Totodată, există serii de scrisori cu destinatari diverși constituite din extrase (folosite în ordinea în care figurează în operele de origine) din scrieri ale lui Nilus însuși sau din alți autori. Altele sunt falsificări; I, 286, trimisă, conform antetului, generalului got Gainas, este dependentă de o omilie a lui Ioan Hrisostomul scrisă la câțiva ani după moartea lui Gainas. În fine, multe din titlurile atribuite destinatarilor la începutul unor scrisori sunt evidente anacronisme pentru că nu sunt atestate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și curând s-a îmbolnăvit; influențat și de un vis, în iulie 544 a intrat în lavra lui Eftimie. A rămas aici unsprezece ani până când Ioan - pe care îl vizitase tot timpul - a intervenit ca să fie inclus în grupul monahilor trimiși să repopuleze Noua Lavră după expulzarea origeniștilor în februarie 555 (aici, p. ???). La sfârșitul lui 556 sau începutul lui 557 s-a mutat în Marea Lavră a lui Sava; probabil în această perioadă a fost hirotonisit preot. A rămas aici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dionisie Areopagitul și o femeie cu numele Damaris, și alții împreună cu ei” (17,34). Dacă Damaris nu va mai reapărea pe scena istoriei, cu totul altul va fi destinul lui Dionisie. Prin 180, Dionisie, episcopul de Corint, într-o scrisoare trimisă Bisericii din Atena, îl menționa - nu știm dacă se bizuia doar pe Fapte pe care le citează, sau și pe o altă tradiție - ca prim episcop al acelui oraș (în Eusebiu, Istoria Bisericii III, 4, 10; IV, 23, 3). Nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de fiziologie ale profesorului Proca), Filosofie (Mircea Florian), Matematică (Dan Barbilian). Înclinația pentru literatură se manifestă de timpuriu și, elev în ultima clasă primară, G. începe să publice în „Universul copiilor”, al cărui redactor era în 1936 N. Batzaria. Compunerile trimise sunt însoțite adesea de desene - o altă pasiune, ce se va materializa mai târziu în ilustrațiile propriilor cărți de versuri. Continuă să publice în „Licăriri” (revista liceului), „Epigrama” „Gluma”, „Bufonul” ș.a., concomitent cu creația originală interesându-l traducerile din poeți
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
țări apar după 1945, ca școli noi, inventarea propriei tradiții presupunând invitarea unor profesorii sovietici, În vreme ce delegații de profesori de la aceste școli erau trimise la Moscova pentru a deprinde modul de funcționare al școlilor sovietice, lor adăugându-li-se studenții trimiși acolo la studii. În primii lor ani de existență, aceste școli au efective reduse, durata cursurilor e limitată la câteva luni, nu au un corp didactic permanent, conferențiari fiind, adesea conducători ai partidului său profesori de la universitate invitați, iar un
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ont perdu de nouveau leș élections. La Roumanie est depuis dirigée par une coalition de centre-droit, composée de libéraux, démocrates et du părți de la minorité hongroise, Traian Băsescu étant le président de la République. ACEASTĂ NOTĂ NU MAI APARE ÎN VERSIUNEA TRIMISĂ IERI. Cu titlu comparativ, poate fi citat tabloul propus de politologul Elemér Hankiss, care observa mai multe faze traversate de intelectualii maghiari: „epocii transitologiei (1990-1994)” și a „Învățării (1992-1994)”, sau a „profesionalismului” (Începînd din 1995) i-au succedat „epoca noilor
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
și transpune din noua lirică iugoslavă: Vladimir Nazor, Branko Cipić ș.a. În afară de Louis Aragon și Elsa Triolet, sunt puși în evidență poeții Rezistenței Franceze, în versiunea lui Sébastien Agnésia. Sașa Pană traduce nuvela Masacrul câinilor de Claude Sernet (Mihail Cosma), „trimisă special revistei”, iar Marcel Breslașu Exodul de Benjamin Fondane (B. Fundoianu). Un grupaj e dedicat poeziei negre, cu o prezentare de Eugen B. Marian, iar Nina Cassian tălmăcește din „poezia cehă de azi”, dar și din Jacques Prévert. De o
REVISTA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289227_a_290556]
-
Ștef. Iosif, din București: „Încercați mereu. Este un început”. În numărul următor, din mai 1892, sub semnătura Șt. Iosif, se publică poezia Izvorul, compusă cu un an înainte. Totodată, debutantul este anunțat că vor ieși de sub tipar și celelalte texte trimise. Primul dintre ele este o traducere a baladei Craiul ielelor de Goethe, care va fi inclusă în numărul 8. În rest, nu i se mai reține nimic și, probabil, nici St. O. Iosif nu a mai încercat să colaboreze la
REVISTA SCOALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289259_a_290588]