12,312 matches
-
să ajung fremătător pe înălțimile clare?" (Semnal de alarmă) Drama cotidiană se arată, totuși, minoră în comparație cu ce descoperă poetul într-un Univers răvășit, unde "cerul se întorsese pe partea cealaltă/ unde cu neagră cerneală/ era scrisă o poveste indescifrabilă./ De tristețe soarele se micșorase/ până nimerise în gura unei furnici/ care-l purta pe cărări șerpuitoare mici/ prin iarba colosală". într-o asemenea ipostază "bisericile stăteau răsturnate/ ca niște acrobați cu capul în jos/ iar turlele creșteau smintit/ aidoma rădăcinilor spre
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
propune să-mi schimb banca și compania telefonică, să beneficiez de soldurile diferitelor magazine. Cutia de scrisori e plină: invitații la serate unde voi întîlni omul vieții mele, oferte avantajoase pentru achiziționarea unui loc în cimitir etc" (p. 188). Singurătatea, tristețea, lipsa comunicării, trimit memoria spre întîmplări dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat, populat cu oameni care la un moment dat au reprezentat, pentru autoarea însemnărilor, însăși viața. De la an la an, numărul prietenilor trecuți în lumea de
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
ulițele satului: ŤPrindeți hoțul! Prindeți hoțul!ť". Nici în preocupările sale pentru tracismul românesc Dan Botta nu e un deschizător de drumuri, căci Blaga însuși a publicat tocmai în 1921 în "Gândirea" articolul Revolta fondului nostru nelatin, pe care poetul tristeții metafizice îl reamintește preopinentului său, pentru a nu persista în "exaltări ilariante". Supărat că acuzele nefondate ale lui Dan Botta au putut apărea tocmai în "Gândirea", Lucian Blaga se va despărți în diminuendo de grupare și revistă, rărindu-și colaborările
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
care Wilhelm Wörringer explica "noul patos" expresionist. O chemare a unei spiritualități supraindividuale, care împinge inspirația pe făgașul unui entuziasm năvalnic, avînd ca paradigmă ditirambul nietzschean, în pofida utopiei geometrizante, contrapunct menit a sublinia enorma presiune vitalistă: "Sub masca de aur tristețea levitează dintr-un mușuroi de iridium printr-o armură din foiță de mică/ sub masca de carton alune coca-cola și filme de duzină îngrașă/ refugiul într-un imperiu-miraj/ trenul roade visul prin defileurile spaimei prin munții legendelor inventate/ clipește figura
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
unul dintre modelele mele. În care am crezut nesmintit. Nu sînt eu în măsură să judec sau să dau verdicte literare. Și nu acesta este rostul acestor rînduri. Vreau însă, ca într-un ritual de exorcizare, să mă eliberez de tristețea infinită pe care o am acum, la despărțirea de model. O tristețe care mă doare. Ca și despărțirea. Prima oară am suferit la începutul anilor '90, cînd Augustin Buzura s-a grăbit să accepte propunerea lui Ion Iliescu ca să înființeze
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
în măsură să judec sau să dau verdicte literare. Și nu acesta este rostul acestor rînduri. Vreau însă, ca într-un ritual de exorcizare, să mă eliberez de tristețea infinită pe care o am acum, la despărțirea de model. O tristețe care mă doare. Ca și despărțirea. Prima oară am suferit la începutul anilor '90, cînd Augustin Buzura s-a grăbit să accepte propunerea lui Ion Iliescu ca să înființeze și să organizeze Fundația Culturală Română. Patetică cum sînt și revoluționară, idealizînd
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
așterne peste vigoarea de altă dată. Pe care o voi purta mereu în amintirea mea. Și, din nou Ion Iliescu. Un alt statut, o altă formă, mai impozantă, mai mare peste cultura română. Manifestațiuni, discursuri pompoase, revanșarde, gust amar, amar, tristețe. Mi se făcea dor de romancier, de scriitorul pentru care ardeam sau înghețam pe la cozi ca să-i cumpăr cărțile. Ele există și vor rămîne mereu în biblioteca mea. Ca și scriitorul. Modelul, însă, s-a împuținat, s-a micit, s-
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
cerere de uz administrativ, intern, mi se pare un gest impardonabil, de oriunde ar fi privit - cu amarul unui tip de înfrîngere, altfel, destul de subiectivă. Omul este supus greșelii. Dar modelele? Cînd intervine autocenzura? Cum se menține aura? Întrebări, întrebări. Tristețe. Răspuns: nu se poate trăi fără modele. Îl văd pe Augustin Buzura, nu scriitorul, în ceasul tîrziu în care aștern aceste rînduri, întors cu spatele la mine. O siluetă neagră, ca cea de pe coperta a patra a Drumului cenușii. E singur. Privește
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
unui posibil ultim locuitor al vreunuia din multele sate părăsite. Romanul este un asemenea experiment: intrînd în pielea personajului pentru a da "glas" conștiinței sale, scriitorul transmite "de dinăuntru" o viziune realistă și onirică în același timp despre uitare, singurătate, tristețe, dezolare, degradare și dispariție, dar și despre o tenace, înverșunată, orgolioasă rezistență a individului anacronic și eroic care merge hotărît contra curentului, cuprins de o nebunie de Don Quijote, pentru a rămîne fidel pînă la moarte convingerilor sale, obîrșiilor (memoria și
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
lumea necuvintelor. Sufletul meu îi strigă prin veacuri strigă după vremea când eram un întreg. Numai eu le aud vocile le simt durerile altoite pe durerea mea. Fete străine văd la granița cu mine. Cine sunt ei ?. Cei ce cu tristețe mă privesc.. Cine sunt eu ?. Cel ce cu durere îi caut... Ei sunt ai mei și trebuie să-i dezleg de rătăcire să plece fericiți pentru o vreme sau pentru multe vremi Mă voi întoarce în zodii profane să-mi
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
din minetrăiesc exilați în lumea necuvintelor.Sufletul meu îi strigă prin veacuristrigă după vremeacând eram un întreg.Numai eu le aud vocilele simt durerile altoite pe durerea mea.Fețe străine vădla granița cu mine.Cine sunt ei ?. Cei ce cu tristețe mă privesc.. Cine sunt eu ?. Cel ce cu durere îi caut...Ei sunt ai meiși trebuie sa-i dezleg de rătăciresă plece fericiți pentru o vremesau pentru multe vremiMă voi întoarce în zodii profanesă-mi ard viselesă împlinesc ce mi-a
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
căuta măicuță, veșnic ocrotitoare. Când pe trecut se-așterne o veșnică uitare, punând a sa pecete pe lumea dispărută. Dar încă-mi mai duc viața cu soarta mea nătângă, să mai nutresc speranța de har desprins din minte și lacrima tristeții din ochi curgând fierbinte, le-aș pune în condei, ca prin vers, și el să plângă. Tristețea să-mi alunge prin curgerea de vreme. Din sufletul de mamă să îmi aline doruri a căror pătimire transpare dintre rânduri. Când veșnicia
DESTIN DE MAMĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382671_a_384000]
-
lumea dispărută. Dar încă-mi mai duc viața cu soarta mea nătângă, să mai nutresc speranța de har desprins din minte și lacrima tristeții din ochi curgând fierbinte, le-aș pune în condei, ca prin vers, și el să plângă. Tristețea să-mi alunge prin curgerea de vreme. Din sufletul de mamă să îmi aline doruri a căror pătimire transpare dintre rânduri. Când veșnicia morții la ea o să mă cheme. De viață purtătoare printr-o poruncă sfântă, e mama-ngrijorată ce-
DESTIN DE MAMĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382671_a_384000]
-
o rază a nemuririi. Iar fiecare cuvânt este o forță care transcende barierele lumești. În sonetele lui Anatol Covali sunt înlănțuite imagini de o rară frumusețe și sensibilitate într-un decor mirific. Răsărit de soare care încleștează amintirile, nori ai tristeții pe aripi cenușii ale vremii, gânduri și aspirații care se țes în curcubeie, păduri care freamătă de doruri răsunătoare, viori ale asfințitului care mângâie privirea sa blajină și însetată prin cânturi ale liniștii depline. Un cor de îngeri coboară să
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
natal că, văl înlăcrimat pe ochi mi se așează. E dor de maica dusă la cimitir din deal, unde biserica, locuri de veci veghează. Mă podidește plânsul, când intru-n cimitir și mă întâmpină scheletele reci de cruci. Cu lacrima tristeții mai stropesc suvenir de flori, când le împart la măicuța și bunici. Priviri înlăcrimate de dorul celor duși în lumea sortită la veșnică tăcere, ard ca făclia lumânărilor de pe cruci. Când vibrează-n lacrimi, dorul de revedere. Cu fiori de
PE LOC SFINȚIT de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382694_a_384023]
-
ontologia imaginarului!), ei - autoarea îi subsumează și-i reprezintă - cunosc, desigur, FRICA (“dacă nu ieșim la numărătoare/ dacă nu avem ștampila pe frunte/ (clamp!) FRICA!”), sunt pătrunși de marele fior metafizic (“mă închid în umbră/ și ascult nimicul/ nu e tristețe/ nu e frică/ Te întâmpin în Tine!”), cunosc angoasa existențială (“albul vorbește-n rugăciuni/ cu o iubire de durată/ întâi către Dumnezeu/ apoi către Hazard/ că m-am întâmplat pe Pământ”), scandează stilizate strofe folclorice, dar, mai presus de orice
CULEGĂTORII DE FLORI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382688_a_384017]
-
2006; Renaștere. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Mama. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Iubire Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2007, Armonii și vibrații, Târgoviște, Ed. Bibliotheca 2007, Freamătul cuvintelor, Târgoviște, Ed. Bibliotheca 2007, Zbucium, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2008, Distihuri elegiace, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2008, Tristețea sonetelor, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2008, Cântecele păsării de foc, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2009; Toamna poemelor, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2009; Magia antitezelor, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2010; Lăsați-mă să cânt, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2010; Viscol, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2011; Izvoarele dorului
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului CONTEMPORAN CU DUMNEZEU Mirosea dimineața însorită a mir, Tăcerile alunecau pe nesimțite-n mers, Nu știam că alături poetul Radu Gyr Își înveșnicea suferința-n vers. Cânta amiaza tristețea-n flori Uitase să-nbobocească și mălinul, Iar cerul desena o cruce din cocori Ridicând la rang de virtute chinul. Amurgul jelea cu nuanțe închise Și câmpul trimitea culorile la culcare Pe când clipele albe cădeau ucise De nu se-ntorceau din
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382731_a_384060]
-
iubire-i dăruit, cu tandrețe și candoare. Câtă vreme-i prețuită tradiția-n sărbătoare, ființa dragă-i iubită, cu sau fără mărțișoare. Cu-al său destin necruțător, mama-i ca un dar de suflet. Când poartă ghiocei în păr și tristeți ascunde-n zâmbet. Numai cugetu-i rămâne curat, ca cel de fecioară. Să se dăruie-n destine, cu simbol de primăvară. Dar sentimente materne cu nostalgii de părinte, se pierd în noapte eternă, printre ronduri de morminte. Obicei să nu dispară
SIMBOLUL MĂRȚOȘORULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382727_a_384056]
-
Euridice a sa: Te-admir cu ochii bătrâneții,/ În bluza-ți fină, de cașmir./ Îți simt parfumul și-l inspir,” ce-l invadează aducând, parcă, în actualitate, povestea din mitologia greacă, dându-i o semnificație orfică: „Dar e deschis drumul tristeții/ Și capu-mi plec să îți admir/ Privirea-n roua dimineții...”. Și totuși, din cuvinte se întrupează Euridice, din cuvinte se întrupează și iubita autorului Marian Malciu, draga-i soție și mamă a copiilor săi, vorbindu-i peste timp, prin
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
în mâini. De-aceea spun și-am spus mereu, De anii mei nu-ți fie teamă, Te rog să nu îi bagi în seamă, Nevârsta sufletului meu! Tu îi cunoști atât de bine De-acum nemarginile lui, În versul meu tristețe nu-i Că va pleca de lângă tine... Șaizeci și trei sunt anii mei, Câți vor mai fi nimeni nu știe, M-apropiu de Copilărie Ca umbra de copacul ei... ÎNTÂIUL MEU POEM... Eram copil în Munții din Apus, Mi-aduc aminte
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
Lumina lumii), dar este interpretată și ca lumină a înțelegerii vii . Primul dintre aceste înțelesuri îl găsim în interpretarea Sf. Vasile cel Mare. Acesta scrie că, atunci când Dumnezeu a creat lumina, El de fapt „a risipit întunericul, a pus capăt tristeții, a veselit lumea, a adus dintr-odată, peste toți și peste toate, priveliște veselă și plăcută. S-a arătat cerul care, mai înainte, era acoperit de întuneric, tot cu atâta frumusețe pe cât o mărturisesc și astăzi ochii noștri. Văzduhul s-
ESEU de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382761_a_384090]
-
al modei, al minimei rezistențe, dacă nu al ingerințelor frecvente în mediul totalitar, balast al "pretențiilor" de tot felul ce ocultează "fiorul liric", a abătut din drumul lor ce se anunța promițător destui slujitori ai lirei: Am constatat cu destulă tristețe că mulți poeți au început cu o anumită originalitate pe care au abandonat-o pe parcurs ca pe un lest, în favoarea poncifului frumos rotunjit, cîntător, înșelător, vetust. Probabil că și corul de osanale critice ce se adresau uneori mai mult
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
a nu mai funcționa. Pe margini rămân doar cei care încă nu s-au afirmat. Atenție însă, o vor face negreșit. Mîine. Motiv pentru care eu, marginalul amsterdamez prin definiție, nu pot să închei acest răspuns decît cu o veselă tristețe." Un pasaj reprezentativ pentru autor și pentru drama pe care o expune în carte. Autorul este un căutător (un aventurier în estul sălbatic) de modele într-o lume fără modele, o lume în care și România și Olanda se regăsesc
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
rând în "plasa de sârmă a privirilor" sau "în pânza de păianjen a iubirii". Uzate în eterne formulări despre o dragoste în care poetul nu e înțeles, despre rostul pierdut al vieții și eterna toamnă cu frunze ruginite, anotimp al tristeții și deznădejdii, cuvintele nu-și mai înalță emoția din pagină, interogațiile devin ridicole, iar impresia de "déjà-vu" e agasantă și obositoare. Pe ruinele unor astfel de trăiri poezia abia pâlpâie, fără forță, căci cuvintele par obosite, dacă nu chiar tocite
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]