1,309 matches
-
se umplu de lacrimi. Dumnezeule, nu! Am trăi împreună. Ai fi o mamă vitregă fantastică pentru Theo. Alice a zâmbit melancolică. — Chiar mă gândeam în parc ce minunat ar fi pentru Rosa să aibă un frate. —Ei, poftim, a sărit triumfător Hugo. —Dar n-o să fie ușor, a spus Alice cu prudență. Nu se știe, Alice. Adică, sigur, așa se întâmplă când majoritatea cuplurilor se despart. Se dau tot felul de bătălii... Când majoritatea cuplurilor se despart. Alice știa că statisticile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prezinți pentru divorț. Hugo l-a strâns în brațe pe Theo cu atâta putere că pruncul a țipat. Ce vrei să spui exact cu chestia asta? —Tu ce crezi că vreau să spun? Vocea Amandei căpătase o tonalitate ascuțită și triumfătoare. — Ce vor să spună femeile - sau, ar trebui să zic, mamele - aflate în situația mea? Hugo s-a holbat la ea preț de câteva secunde agonizante. —Theo? — Da, Theo. Sinceră să fiu, acum că e așa de prezentabil, ar cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nici un fel de comentarii adverse din partea lui Jake. Alice presupunea că acesta era încă un exemplu al efectului benefic pe care-l aveau ședințele de terapie asupra lui. Rosa, care era înnebunită după muzică, chiar și de acest gen, țopăia triumfătoare pe melodia „Domnișoara Polly avea o păpușică“, când a sunat telefonul. Era mama lui Alice. Ce mai faci, draga mea? a întrebat-o doamna Duffield mai veselă decât se simțea. În calitate de principală confidentă a lui Alice, era la curent cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Împăcarea a fost o treabă foarte delicată și dificilă. Iar încercarea de a face cuplul să funcționeze din nou a fost și mai grea. Creierul iute de avocat al lui Alice îi sărise deja în ajutor. Vezi, a exclamat ea triumfătoare. Te-ai împăcat cu tata. Deci ar trebui să știi exact prin ce trec eu cu Jake. Ar trebui să mă susții, nu să-mi spui să divorțez și să nu-mi atragi atenția ce minunat e Hugo. — Aici greșești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Trebuie să fug. Am o lansare de ruj la Grosvenor House. La revedere, dragul meu, a zis ea absentă, fluturând o mână în direcția lui Theo, înainte să dispară pe ușă cățărată pe tocurile ei înalte. —Aiiiiiiiiiii, a spus copilul triumfător, înfigând ultimul inel de lemn în țeapă. Capitolul 29tc " Capitolul 29" Lui Hugo aproape că nu-i venea să creadă ce noroc îl lovise. Norii se risipiseră. El și Theo aveau să rămână împreună. În timp ce Amanda avea să înceapă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mască. Acum În fața mea stătea o arătare care semăna cu ceva Între porc și broască. Fața Îi era plină de răni și găuri, și Într-una dintre orbite se căsca un hău negru. — Ei, ce mai zici acum ? strigă creatura, triumfătoare. Am Închis ochii și am Început să mă rog. — Îmi pun viața În mâinile Tale, Doamne, fărĂ teamă, cu convingerea că Tu știi ce e mai bine pentru mine. Creatura rămase o clipă În cumpănĂ, părând că reflectează. Adina Dabija
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mască. Acum în fața mea stătea o arătare care semăna cu ceva între porc și broască. Fața îi era plină de răni și găuri, și într-una dintre orbite se căsca un hău negru. — Ei, ce mai zici acum ? strigă creatura, triumfătoare. Am închis ochii și am început să mă rog. — Îmi pun viața în mâinile Tale, Doamne, fără teamă, cu convingerea că Tu știi ce e mai bine pentru mine. Creatura rămase o clipă în cumpănă, părând că reflectează. — Mă bucur
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o târî până la fotoliu. Nu încercă să o mai urce, ci se aruncă animalic peste trupul ei lipsit de apărare. Când îi dezbrăcă bluza, Iuliana nu se putu opune. O lovise destul de tare când plonjase pe ea și era amețită. Triumfător, bărbatul tocmai ridicase fusta până peste pulpe și încerca să-i tragă chiloții, când Mia îl trase de păr, țipând la el: - Bă, nenorocitule! Tu nu vezi că nu ai cu cine, bă? Las-o dracului de proastă că ai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
credea acum sincer în mesajul general al acestor filme. Credea sincer, de exemplu, că america însemna cadrul ideal de viață pentru cei care iubesc libertatea. Credea sincer, de asemenea, în justiție, și mai ales în faptul că ea este întotdeauna triumfătoare. Victor mai credea în luptă. Da, orice se poate obține prin luptă. Paul newman, Bruce Willis, Harrison Ford, Harvey Keitel, robert de niro, Gene Hackman, al Pacino, George Clooney și alte zeci și zeci de actori americani erau acolo, în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
acum, de ce n-ați adus-o? Moș Costache mormăi ceva, cu gura plină, în imposibilitate de a articula. Stănică luă cuvântul în locu-i: - Otilia? Unde e ea acum, n-are nevoie de noi. E la Paris. Stănică spuse ultimele vorbe triumfător, rotindu-și privirile asupra întregii asistențe. Inocentă, madam Iorgu întrebă pe Olimpia: G. Călinescu - Studiază?Olimpia făcu o strâmbătură, pe care Stănică o remarcă. - Studiază muzica, zise el, făcând totuși cu ochiul spregrupul din jurul generalului. - Așa? exclamă madam Iorgu, fără
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fixate momentele mai tipice ale petrecerii ei în Franța. Curios, Pascalopol lipsea sistematic din aceste scene, ceea ce se explică, spunea Otilia, prin faptul că fotograful era chiar Pascalopol. Bucuria intimității le fu tulburată de apariția lui Stănică. - Ei, zise el triumfător lui Felix, nu ți-am spus eu că are săse întîmple ceva extraordinar în curînd? He, hei, Stănică e totdeauna bine informat. Știți c-am făcut pe detectivul. L-am găsit pe Titi. - Unde e? - E acasă, îl tratează soacră
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în catalog. Pe Stani îl enerva că pentru Neacșu toți băieții erau incapabili în rezolvarea problemelor, iar fetele, imediat găseau soluția pe care tot el le-o sugera, anunțându-i de fiecare dată nota pe care o stabilea . Se uita triumfător la ei, neputincioșii, iar la fete cu o admirație nedisimulată, mai ales dacă erau drăguțe. Avea niște chei pe care le zornăia prin buzunar. Era grețos și avea pentru băieți o adversitate neînțeleasă. Bănuia că profesorul, fiind chel, nu suporta
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Neacșu i-a mulțumit politicos< cam prea politicos! La un singur chioșc din cartier descoperise țigările Aroma pentru taică-său și de aceea știa atât bine de unde se luau. La lecția următoare îl ridică în picioare și cu un rânjet triumfător îi spune: - Îți voi anunța părinții că fumezi Aroma! Stani surâde și-i mărturisește profesorului: - Ai mei nu vă vor crede știu că nu suport mirosul de tutun ! Neacșu a înghițit în sec iar el a luat loc în bancă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
o împiedică să se usuce glorios în amurg? Și cum pot fi țări care n-au soartă, din teamă de anemia consecutivă "istoriei"? Devenirea universală înregistrează numai popoarele ce nu se cruță, ce nu-și cumpănesc destinul, ci se îndreaptă triumfător și nemilos spre agonie. Primejdiile creației îndepărtează atât pe indivizi, cât și pe țări, - de spirit. Preferând sănătatea, se opun naturii. Florile își rețin mireasma ca să nu se usuce? Parfumul e istoria unei flori, precum spiritul a unui individ. - Popoarele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
era doctorul de Lys, cu urechile-nfundate într-o căciulă de jder, și Angelo, a cărui blană se ținea abia de umeri, încît pieptul era neacoperit de ea, așa cât asupra-i flutura o mare legătoare de gât ce flutura triumfătoare-n vânt... Pe cap o pălărie naltă de castor, și fața palida lasată-n voia răcelei și a fulgurărei fulgilor de ninsoare, care-i păreau o binefacere în amețeala sufletului său. Ochii erau legați c-o batistă de mătasă neagră. Unde
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la distanță de doar cîteva pagini, vorbește despre "poporul sublim", apoi despre "demența universală" și descrie represiunea în următorii termeni: "Era o spaimă atotcuprinzătoare... egalitatea (ca și cum ar fi voit să-și pedepsească apărătorii și să-și minimalizeze dușmanii) se manifesta triumfătoare, o egalitate de animale sălbatice, cu un același nivel de sîngeroasă mîrșăvie, căci fanatismul intereselor echilibrează delirul trebuințelor iar aristocrația împrumută sminteala gloatei și boneta de lînă nu se arată mai puțin hidoasă decît boneta roșie"114. Universalitatea acestor efecte
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ei au fost biruiți de Stalin, precum balaurul de Sfîntul Gheorghe. El făurește astfel o demonologie în care intră trădătorii și dușmanii, în lipsa cărora nici o credință religioasă nu rezistă. Trădători și dușmani pe care el, eroul, Stalin, i-a zdrobit triumfător, cu sprijinul maselor care l-au urmat: În această luptă, citim în istoria Partidului Comunist al URSS, după împotriva scepticilor și a capitularzilor, contra troțkiștilor, a zinovieviștilor, a buharinienilor și a kameneviștilor, nucleul partidului trebuie să-și afle, după moartea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
acest proces ar fi trebuit să fie unul al comunismului, dar noua Putere a evitat tocmai acest lucru). O atenție specială este acordată de autor numărului mare de victime căzute după 22 decembrie 1989, adică după ce presupusa revoluție fusese declarată triumfătoare. Aceste victime s-ar fi datorat luptelor între diferite facțiuni care doreau să obțină puterea, dar și unei intenții evidente, consideră Frunză, de a face cât mai multe victime în rândul tinerilor, întrucât mai ales aceștia erau bănuiți a fi
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
aduna date și a stabili relații între ele constituiau niște activități extrem de rodnice. Cunoașterea era acumulată în moduri atât de diverse și din direcții atât de diferite, încât posibilitățile păreau nelimitate. Rațiunea ștergea secole de superstiții, aducând în locul lor sentimentul triumfător al progresului. Perspectiva dominantă asupra lumii nu impunea nici o limită funcției cognitive; recunoștea doar o conexiune unidirecțională între gândire și realitate, tratând-o pe cea din urmă ca pe ceva ce există independent, putând fi înțeleasă prin formularea unor enunțuri
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
i se acordă. Numai vitejii pot trece pragul casei, numai cei ce și-au făcut datoria au acces la masă. CÎmpul de bătaie e locul și timpul acțiunii. Ajuns aici, eroul se pierde În vălmășagul Încăierării și iese, la urmă, triumfător ca un campion dintr-un concurs dificil. În Basme, spațiul se deschide din nou spre universul dinafară. Devine vast și misterios. În muntele rîpos, Într-o peșteră, se află palatul patinați/or luminat de o „flacără misterică”. Peisajul este tenebros
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dăunează, ca la morți... — Brrr... făcu Papi, strângându- se de brațul lui Efrem. Cosmina nu păru convinsă de niciuna dintre ipostaze. Nu știți ce face noaptea, când cutreieră străzile... — Ce v-am zis eu ? spuse Filip. Cu tot aerul lui triumfător, n-o nimerise. — Caută prin gunoaie, îi lămuri Cosmina. — Oribil, se strâmbă Papi. — El zice că e un gest de smerenie. Cum a fost umilința lui Iisus, care a spălat, înainte de Cina cea de Taină, picioarele ucenicilor. — Ce are scormonitul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la auzul acestei discuții pe deplin lămuritoare, Isaia se desprinse din brațele Marchizei, neuitând să-și înșface butelca pe care o ridică deasupra capului, ca pe o făclie. — Să bem ! strigă, cu un glas lipsit de orice smerenie. Îi privi triumfător, apoi, amintindu-și, pentru o clipă, de bețivul cel trist, trăsăturile îi căzură, melancolice : Să bem ! repetă, deși era limpede, câtă vreme strângea gâtul sticlei doar pentru el, îndemnul către ceilalți era zadarnic. Să bem în amintirea numelor noastre... — Eu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
clopotnița asta ca o macara. — Și crucea unde e ? nu se lăsă Pârnaie. — Cruci sunt peste tot, ajută Isaia. Ia, Mierlă, dă o tură ! Păsărilă trase câteva triluri sfâșietoare către lună și făcu două-trei tumbe. — Ai văzut ? se întoarse Isaia, triumfător. Când zboară păsările cu aripile întinse, fac semnul crucii. Trunchiurile pomilor la fel, când ies crengile, și tot așa drumurile care se întretaie. Numa’ omu’ n-are pe trup semnul crucii și de-aia s-a răstignit pentru noi Domnul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Maca trebălui la șliț, dar se încurcă și-și ridică în chip socratic arătătorul. — Știți de ce masculii celorlalte specii se împerechează doar din când în când, cum le vine vremea, în timp ce bărbaților le stă tot timpul gândul la regulat ? Privi triumfător spre ceilalți, dar nu-i răspunseră decât priviri nedumerite. Totul, continuă Maca, folosind retorica lucrurilor definitive, e o chestiune de apăsare. Pișatul în aer liber te descătușează, te despovărează. Altminteri, frustrările se îndeasă și se preschimbă în obsesii sexuale. Asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
țurca. Ceru lămuriri. Apoi avu gust să se "tragă în degete" cu Suflețel, care, mic, sedentar, ieși zdrobit din măsurarea cu forțele lui Hangerliu. În rezumat, se petrecu de minune. Curând după aceea, numirea Aurorei apăru, iar Suflețel se instală triumfător în apartamentul directorial. Aveau la dispoziție și o mașină, nu exclusivă, cam învechită, dar în fine mașină. Spre deosebire de Gaittany, care se întindea confortabil pe spate, Suflețel ședea în automobil drept, înfipt pe marginea banchetei, sprijinindu-și bărbia în mânerul bastonului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]