7,094 matches
-
fără aripioare. Morții Domnicăi Drumea plâng în adâncul mormintelor cu lacrimi sfărâmicioase (imagine demnă de Bacovia sau Ileana Mălăncioiuă, iar la Ruxandra Novac, ochii tăi morți, ochii mei morți văd o lumină în dimineața cheală înfiptă ca o seringă în trotuar. Orașul București, în viziunea Ruxandrei, începe ca un șobolan mort în lumina vânătă a asfințitului și se închide ca o uriașă floare sifilitică. La Domnica Drumea, gurile de metrou ale Capitalei sunt pâlnii care aspiră și scuipă oamenii cu răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
prea complicat să-mi suflec una dintre mâneci. EPISODUL 4: culmea, tocul ciocatului stâng n-a cedat nici la fotbal, nici la vreo alergare, atunci probabil doar a obosit, iar de rupt s-a rupt la o simplă coborâre de pe trotuar, la traversarea aleii Parva într-o după-amiază de mai cu pufi de plop, când tocmai ieșisem de la școală și mă îndreptam domol spre casă; în asemenea situații nu ești niciodată singur, ba chiar ești însoțit sau înconjurat de-o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai mult. Într-o zi, când mama întindea rufe pe balcon, a trecut hurdupăindu-se un camion, camionul era plin cu panouri, panourile au început să alunece și să zboare, unul a lovit în zbor o femeie, a strivit-o de trotuar și i-a retezat carotida, era tânără, țipa cumplit, a murit înainte să vină Salvarea. De fapt, C37 nu e un bloc obișnuit nici astăzi. Există, se pare, o legătură între blocul ăsta și Al-Qaeda, iar firul pleacă de pe aleea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
au început să se croiască diguri și digulețe, iar D 13 a ajuns să fie legat cu odgoane groase la dana botezată aleea Băiuț. Și exact atunci, în primăvara în care a devenit limpede pe unde se întind străzile și trotuarele și unde vor fi spațiile verzi, comitetul de bloc a ținut o ședință legendară, la care, nici în ziua de azi nu înțeleg cum, a fost convins să participe și tata. Iar tata i-a terminat, le-a luat mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca niște descreierați. Se salvase alergînd În zig-zag - ca să-i inducă În eroare, sperînd să se izbească unii de alții ca proștii - cînd un pantof negru lustruit o izbise atît de puternic În coaste Încît o azvîrlise de-a curmezișul trotuarului. Oare cum de reușise să scape ? Așa cum scăpăm de fiecare dată. Printr-un miracol : Întunericul, ploaia, o crăpătură În ușă, un pas greșit făcut de urmăritor. Urmărirea și salvarea În cele mai vechi orașe ale Americii. În panica și agitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
deschis că mama le cam avea cu trasul la măsea. Asta - și gabaritul ei uriaș - erau motivele care-i făceau asemenea probleme la coborît. Pe vremea aia, la noi În cartier nu era deloc exclus să dai peste băutură pe trotuar, iar Flo nu era cîtuși de puțin genul care să-și pună singură opreliști În calea tentației. Așa era ea ; așa era la noi În cartier. Așa că, atunci cînd se rostogolea greoi pe trepte, era În general destul de cherchelită, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
această poveste, și era iarnă și frig și nu era nimic de mîncare. Casa lui, ce mai rămăsese din ea, era foarte Întunecoasă și friguroasă, așa că acest băiețaș Își petrecea cea mai mare parte a timpului stînd În fund pe trotuar, la adăpostul unui perete luminat de soare, unde era un pic mai cald. Stătea acolo ore Întregi În fiecare zi și visa la mîncare. Strada din fața casei avea o gaură mare În mijlocul ei, acolo unde căzuse bomba. Oamenii o acoperiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am ajuns și eu, n-am mai găsit decît o bucățică de foaie de salată. Avea gust de Jane Eyre. Am ieșit din alee pe strada Hanovra, chiar vizavi de intensitatea luminoasă de la Casino. Pe o marchiză ce dădea spre trotuar, Înconjurate de lumini galbene, se aflau cuvintele FETE, FETE, FETE ȘI TOT CE-I MAI BUN ÎN BOSTON. Dedesubtul marchizei, de fiecare parte a unui ghișeu de bilete din sticlă, se aflau fotografiile alb-negru În mărime naturală a ceea ce, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fără să ne vadă, a trecut o femeie urmată Îndeaproape de un bărbat. Au dat colțul grăbiți și au dispărut pe o ușă deasupra căreia scria CAMERE DE ÎNCHIRIAT. N-am să uit niciodată zgomotul făcut de tocurile femeii pe trotuar. Ne-am ghemuit Într-un burlan pînă cînd au intrat Înăuntru și ușa s-a Închis În urma lor. Apoi, luînd-o după mama, am străbătut În fugă suprafața uriașă a pieții, mai exact cît de repede putea alerga mama. Pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ușa s-a Închis În urma lor. Apoi, luînd-o după mama, am străbătut În fugă suprafața uriașă a pieții, mai exact cît de repede putea alerga mama. Pe vremea aia, Luweena și cu mine Încă aveam picioarele destul de agile. Ajungînd pe trotuarul de vizavi, mama a găsit o băltoacă de bere, și ea și Luweena au refuzat să se clintească pînă n-au lipăit și ultima picăturică. În acel moment, neliniștea mea migrase deja, de la marginile conștiinței mele spre centrul creierului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
suficiente băltoace de alcool să le țină ocupate pe mama și pe Luweena. Gene degenerate, cred că așa se explică. Cherchelite fiind, acestea au devenit tot mai neglijente În drumul spre casă, din cînd În cînd mergeau chiar pe mijlocul trotuarului de pe strada Cambridge și cîntau. Însă eu nu făceam asta. Eu mă ciuceam cît puteam de aproape de clădiri ori În șanț și mă făceam că nu le cunosc. De fapt, păstram distanța cu gîndul că, dacă o să pogoare cine știe ce calamitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de tunet al acestuia. Nu se Întîmplase nimic. Și nu avea să se Întîmple nimic, dat fiind că, În acel moment, ne aflam la doar cîțiva metri și cîteva minute de punctul de cotitură unde aveam să rămîn proptit pe trotuar, cu un picior ridicat, și mă uit În sus, la Îngeri. O să vă spun deschis : acea pornire, de a-mi face mendrele cu sora mea pe o alee, a fost ultimul moment de dorință sexuală normală pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ușile barurilor, adesea nu mai era nimeni În jur după ora unsprezece. Erau tot mai multe geamuri sparte, care de multe ori rămîneau așa ori erau Înlocuite cu placaje. În fața unor magazine, gunoiul se strîngea pe alei sau chiar pe trotuare. Mașinile erau abandonate lîngă bordură, de unde erau apoi făcute bucăți de scormonitorii prin gunoaie, iar clădirile de cărămidă Însele aveau un aer scofîlcit, de bătrînețe, de parcă, asemeni celor În vîrstă, oameni ori șobolani, Își pierduseră dorința de a-și păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sufletului nu se schimbaseră prea mult - pentru ei, eu eram același pămpălău desăvîrșit. În cursul unei astfel de Întîlniri Întîmplătoare, am aflat că Peewee a murit, călcat de un taxi cu o noapte În urmă. Am stat cu Shunt pe trotuar, iar el mi-a arătat un petec de blană din mijlocul străzii Cambridge, ca un preșuleț. Chiar dacă Peewee mă tratase Întotdeauna cu indiferență absolută, m-a enervat enorm să-l văd așa. În mintea mea, am lipit alături de numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
CÎnd se Întorcea de la o asemenea lichidare a proprietății celui răposat, vechea lui furgonetă Buick cu remorcă din lemn era atît de lăsată sub greutatea cărților că, atunci cînd dădea cu spatele și parca În fața prăvăliei, amortizorul se izbea de trotuar. Deschidea portiera din spate, le căra În brațe, luînd cîte putea duce, le așeza pe podea lîngă biroul lui, În stive de peste un metru și, În zilele ce urmau, le deschidea una cîte una și scria cu creionul un preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ea a traversat În fugă strada și a coborît la metrou. Am strigat pe mutește „Bine ți-a făcut, japiță ce ești!” Individul a rămas așa un timp, legănîndu-se Încet ca bătut de vînt, printre toți trandafirii ăia Împrăștiați pe trotuar, ca niște flăcări galbene. Apoi a Început să-i calce În picioare, să-i Împingă jos pe pavaj, cu o mișcare răsucită a bombeului. Mișcarea a fost dublată de alta, identică, a gurii. Ea calcă trandafirii, el răsucește din bombeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
direct În sufletul unui confrate, artist și om de afaceri ca și el. Restul zilei mi l-am petrecut chircit În adîncul ascunzătorii mele. Abia cînd am auzit ușa prăvăliei Închizîndu-se și apoi Încuiată și pașii lui Norman dispărînd pe trotuar m-am strecurat afară din Balcon ca să mă uit În jur. În luna aprilie cărasem tone de hîrtie ferfenițită din cuibul familial În Balcon și, cu ajutorul ei, Îmi Încropisem un mic fotoliu. Fusese plăcut să stau acolo și să privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În tavan. Cineva surd, firește, și prin urmare extrem de tăcut. Așa că, imediat ce Shine a Încuiat magazinul peste noapte și a tușit o dată (un obicei de-al lui, un fel de salut adresat serii), și pașii lui s-au Îndepărtat pe trotuar, m-am rostogolit spre parter și m-am năpustit În prăvălie, spre colțul unde era cartea. Încă se mai afla acolo : o felie galbenă făcută sandviș ca brînza Între copertele negre ca smoala are unui dicționar sîrbo-croat și cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a zis. S-a aplecat și a făcut mîna căuș. M-a ridicat și m-a pus pe umărul lui și, cocoțat așa, ținînd bine cu o lăbuță o șuviță de păr rărit, am ieșit afară și am pornit pe trotuar. Mai mersesem așa, pe umărul lui, prin casă și-mi plăcuse la nebunie. Îmi plăcea să-mi Închipui că e o cămilă și că eu sînt Lawrence. Evident, prima oară cînd m-a pus acolo sus, am profitat imediat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să stea sprijinit de peretele stației, fumînd țigară de la țigară și să aștepte să vină lumea la el. Nu am avut parte de prea mulți clienți În felul ăsta. După masă, după ce-au ieșit copiii de la școală, pe celălalt trotuar de pe strada Park a trecut o ceată de copii, care au strigat la noi, lălăind la unison „Magoon, Magoon, omul de pe lună”, iar și iar și iar. Jerry nu-și pierdea cumpătul cu una-cu două - nu s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
veneau la Pembroke Books ; nici măcar literatura erotică nu mai avea căutare. Iar Shine Încetase, pînă la urmă, să mai cumpere cărți - nu se mai ducea la lichidări de biblioteci, nu-și mai umplea furgoneta pînă la refuz, zgîriind cu amortizoarele trotuarul. Iar casa de marcat model retro baroc dispăruse și ea, vîndută unui negustor din Back Bay. Acum dădea restul dintr-o cutie gri de metal. Și, În fiecare zi, erau tot mai puține cărți pe rafturi, și spațiile goale creșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
M-am dus Într-o noapte și era Întuneric. Nu tu Frumoase, nu tu floricele. Acum eram nevoit să-mi caut mîncare pe stradă și printre ruine ca toți ceilalți, și am Început să văd șobolani morți, uneori chiar În mijlocul trotuarului. Hrana era tot mai greu de găsit, În general doar resturi din mîncarea muncitorilor, și atunci au Început grozăviile. Unii dintre șobolanii Înfometați au Început să devoreze cadavrele fraților lor, precum șacalii. Îmi era rușine pentru ei și În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dărîmate se ivea cîte o sobă teșită, aidoma sobelor pictate pe pereții căsuțelor de păpuși, precum și o sumedenie de oglinzi și tapete verzi, iar după un colț se auzea, În acea după-amiază Însorită, zgomotul geamurilor sparte adunate cu mătura de pe trotuare, ca murmurul monoton al mării pe o plajă de prundiș. Altminteri, scuarul ținuse să salveze aparențele, arborînd drapelele națiunilor libere și o mulțime de flamuri, păstrate fără Îndoială tocmai de pe vremea jubileului. Arthur Rowe aruncă o privire nostalgică pe deasupra grilajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cozonacul, pentru că prima oară am ghicit trei funți și cinci uncii. Poftim o liră pentru cauză. Bună seara. De data asta, Îi luase prin surprindere: rămăseseră muți de uimire și nici măcar nu-i mulțumiră pentru bancnota oferită. CÎnd ajunse pe trotuar, Rowe se uită Înapoi și văzu micul grup din jurul taberei cu cozonacul grăbindu-se să-i ajungă din urmă pe ceilalți Întârziați. Îi salută cu o fluturare a mîinii. Pe gard era lipit un afiș: „Contribuții la Fondul pentru ajutorarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lipit un afiș: „Contribuții la Fondul pentru ajutorarea mamelor din națiunile libere. Participați la serbarea... dată sub patronaj regal“. 2 Arthur Rowe locuia pe strada Guilford. O bombă, căzută În mijlocul străzii Încă la Începutul blitz-ului, avariase casele de pe amîndouă trotuarele, dar Rowe nu se mutase. Casele dispăreau peste noapte, iar el nu se clintea. La toate ferestrele, geamurile fuseseră Înlocuite cu scînduri; ușile, smulse din țîțÎni, trebuiau să fie proptite În timpul nopții, ca să nu cadă. Rowe ocupa două camere - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]