837 matches
-
unii îl fac și astăzi, dar înapoi. Pașii înapoi înseamnă regres, dar și elan pentru un nou salt înainte. * Cizmarul își bate singur cuie în talpă. * A scos castanele din foc cu mâna altuia, dar tot el s-a fript. * Trufașul nu e un cultivator de trufe, ci de trufie. * Fotbalul se joacă pe... bani. * Calul cu mânere nu mănâncă fân. * Calul Troian mănâncă soldați. * Istoria nu e o antologie de povestiri, ci de drame. * Nici o agenție turistică nu organizează călătorii
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Tudor, pseudonimul lui literar, de poet și ziarist de temut, a fost admirat și hulit, deopotrivă. A fost omul dedat plăcerilor vieții. Mondenităților bucureștene. Om bogat, cu multe, multe proprietăți și blocuri situate chiar în centrul Capitalei. Bărbat chipeș și trufaș, om de lume, trecut încă de tânăr prin experiența a trei căsătorii, toate eșuate. Ziarele vremii, Gândirea sau Floarea de foc, i-au găzduit sute de articole. Sandu Tudor are cărți de memorii. În urmă cu zeci de ani, în
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
tot ceea ce este impur. Dușmanii lui sunt sufletele primare, neevoluate și impure, pe care, cu forța regeneratoare a cornului, le poate maturiza spiritual. în China, inorogul este numit Jilin, adică yinyang. O legendă populară despre inorog divulgă și defectul unicornului - trufașa părere de sine: <footnote id="48">48 ibidem </footnote Să fi avut cunoștință domnitorul despre acest produs folcloric, de a cerut să se înfățișeze pentru sine corp subțiat de țap în locul corpului plin, de cal, al inorogului? Sau poate a
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
de neliniște. Carnea parcă voia să-mi iasă prin piele, mă dureau ochii, nimic nu mă mai mulțumea. Înainte să mă internez, oamenii mi se păreau tâmpiți cu toții, niște imbecili triști. Toți mă dezamăgeau. Simțeam, chiar dacă sunt poate ceva cam trufaș când spun asta, că trebuie să fie cineva care să-i scrie, să-și asume sarcina de a rescrie lumea asta. Să întemeiezi prin scris. Să propui o alternativă. Odată am omorât un om scriindu-l. Poate am să vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Gheorghe Tatomir. De-aia-mi plăcuse moșul. Că figura lui nu trădează nimic umil sau fățarnic. Deși, dacă vă uitați mai bine, Gheorghe Tatomir pare a ascunde ceva la spate, el nu are nimic meschin. E mândru fără a fi trufaș. Insolent. Sau vulgar. În nici un caz nu-l poți înghionti șmecherește: „Hai, Gigi, nu dai și tu o țuică?“. Cum să-i spui Gigi? Și, oricum, așa mi se pare, că în lumea satului și în bloc la mine s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
L-au elogiat Nicolae Vătămanu, șerban Cioculescu, Leon Kalustian, Cora Irineu, Felix Aderca, Ioachim Botez, Octav Onicescu ș.a. Ioachim Botez Îi introduce porecla Tătoiu În Vistier de noapte și-l amintește pe fiul său, Puiu (Alexandru), În Belferi elevi. Despre „Trufașul meu prieten“, cum Îl gratulează, Ioachim Botez reține: „E o faptă slăvită să știi să mănânci o tuslama fierbinte, s-asculți o chiulaba la țambal și să rupi un corsaj de pe o femee așa cum dezghioci frunzele unui porumb de lapte
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tsunami pe Herăstrău. Că un al doilea bărbat care s-o suporte, dacă se lepăda de domnul Coteț doar pentru că acesta suferise o criză devastatoare de mirare, nu mai găsea. Spre mirarea și mai mare a celor unsprezece profesori penali, trufașa, meschina, odioasa șefă de catedră și proprietară a Universității neatestate s-a lăsat în genunchi, l-a strâns pe contabilul Coteț la pieptul ei pietros și inamovabil și l-a mângâiat într-un chip de care nici ea nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Scala și refuzul nu numai că l-a mâhnit, dar i-a răscolit vechiul sentiment de neajutorare și mânie de pe vremea când, băiat de cartier fiind, dădea examen la Conservator laolaltă cu niște tineri din lumea bună, bine îmbrăcați și trufași, siguri de reușită. Ca un făcut, pe 7 mai 2006, exact în ziua când împlinea optzeci de ani și se gândea că n-o să afle niciodată cine l-a împiedicat să plece în 1971 în Italia și mai ales de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în portretul virtual pe care chirurgul i l-a propus pe computer, fața domnului Iuliu Brutus Comănescu devenise dintr-odată una de ungur vechi, cu toate trăsăturile cuceritorului de pustă marcate pe chip. Ceea ce era de neacceptat. Nici un nas ridicat trufaș în sus nu-l prindea. Arăta ca un slav cu mai multe butoaie de vodcă pe conștiință. La orice variantă îi prezenta medicul, Comănescu strâmba din nasul său acvilin și zicea: „Da’ unul mai așa, mai de pe la noi, n-aveți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
noi în care starea materială realizată prin muncă și inteligență devine unitatea de măsură a poziției sociale. Negustorul de stofe se și vede în consiliul de conducere, iar Francisc, înarmat de către bogatul cetățean - tatăl său - participă cu elan la dărâmarea trufașei citadele de pe colina din coasta cetății. Urmează un război de pedepsire declarat de către comuna vecină, orașul Perugia. Francisc este luat prizonier. Timp de un an suportă umilințele, lipsurile și chinurile administrate „trădătorilor”. În anul 1203 este răscumpărat și se întoarce
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
surprindere de frumusețe. Iar peisajul ți-apare ca înscenare a existenței licărindu-ți prin fața ochilor, ca panoramă a spaimelor, ca dublare a normalității răpite. Când pe asfalt n-ai cale de scăpare, ajungi să percepi peisajul ca pe o materie trufașă ce te sfidează cu ascendentul ei temporal: pietre străvechi, nesfârșita reîntoarcere a frunzei și a ierbii. Toate fără de memorie, nepăsătoare la ce-a fost ieri și la ce vine mâine. Frumoasa locuțiune „nervura frunzei“ nu se referă la nervul omului
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cît de frumos sună ecoul răspunsului ce l-am dat atunci... Sfinxul a pierit ca Euridice la ieșirea din Infern. CÎnd am terminat de vorbit, monstrul nu mai exista. Dar nu mai sînt atît de tînăr și nici atît de trufaș, Încît să-mi Închipui că sfinxul chiar a murit...) Pe o asemenea umilință aș vrea să-mi Întemeiez și eu orgoliul; să las sfinxul să mă Întrebe orice, chiar dacă unele Întrebări vin prea tîrziu și chiar dacă uneori nu voi ști
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În el, treptat, ezitările de a participa la această victorie grăbită a primăverii. Vreau să Înțeleg de ce Holderlin l-a iubit atît pe Ahile. Silueta sculptată În lut ars de Tanagra e a unui luptător beat de amor propriu și trufaș. Stă În dreapta zeiței Atena, umflîndu-și pieptul spre Agamemnon. Din fericire, știm că are un călcîi vulnerabil. Ahile e un zeu cu o rană omenească; o rană care schimbă o nemurire goală cu o moarte plină de vitejie. Prin contactul cu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mai buni. Seamănă cu muntele meu De abia cînd s-a rostogolit stînca am Înțeles totul. Am revenit În vale, m-am Încordat din nou, dar ceva se schimbase În mine. Nu mai eram nepăsătorul de mai Înainte. Și nici trufașul care avea tot Corintul la picioarele lui. Acum eram un om cu stînca sa. Singur eu și destinul pe tot muntele. Și eu trebuia să hotărăsc dacă voi sui sau nu. CÎnd mi-am dat seama de acest lucru, am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
din fiecare clipă ca mustul din struguri. În suita lui, măștile comice și tragice se Întîlnesc și uneori se confundă, pentru că zeul nostru are o față veselă și alta dureroasă. O, de cîte ori am dansat Între ruine sub privirile trufașului Apolo! Dar dansul nostru Înălța, pentru cîteva ceasuri măcar, coloanele În picioare...) După o frumoasă expresie a lui Elie Faure, Apolo, Învingător al lui Dionysos, avea să moară din pricina victoriei sale. Pe măsură ce calmul apolinic obosește să-și sărbătorească detașarea, sub
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
meritat eu aceasta pentru atâtea șpăcateț. Vorbesc despre aducerea aminte a păcatului îngerilor; cum, fiind ei creați în stare de har și nevrând să se ajute de libertatea lor pentru a arăta reverență și ascultare Creatorului și Domnului lor, devenind trufași, au trecut de la har la răutate și au fost azvârliți din cer în iad; și așa mai departe, să cugetăm mai în amănunt cu înțelegerea și, mai apoi, mișcând mai mult simțămintele cu voința. 51. Al doilea: ca și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
instaurat de Ceaușescu, Într-un articol violent antisemit (nesemnat, dar scris probabil de Corneliu Vadim Tudor, actualul președinte al Partidului România Mare), publicat În revista ultranaționalistă Săptămâna (nr. 509, 1980), evreii sunt prezentați ca având toate viciile cunoscute („rău mirositori”, „trufași”, „gheșeftari”, corupți, nepatrioți etc.), inclusiv pe acela de a fi „dascăli de tarantelă democratică” <endnote id="(545)"/>. La rândul său, după șase decenii de totalitarism În România, ultranaționalistul Ion Coja Înțelege În 1993 să lupte Împotriva democrației (văzută ca „o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
interpret care găsește cheia originară a personajului (de fapt, singurul lui mister) : faptul că, deși e dependent de viața pe picior mare, ea adică viața nu prea îi priește ; n-are relaxarea adevăratului hedonist, în schimb are ceva din intangibilitatea trufașă din puritatea negativă a teroristului. în esență, nu e un tip simpatic. Filmele (și în primul rînd Sean Connery) l-au făcut simpatic : curățîndu-l de sîngele-și-mațele-pe-pereți ale pulp fiction-ului și cultivînd o nonșalanță semiparodică, i-au rafinat stilul pînă la
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nenorocit și lipsit. Păzește-mi sufletul, căci sunt unul din cei iubiți de Tine! Scapă, Dumnezeule, pe robul Tău, care se încrede în Tine! Ferice de omul care își pune încrederea în Domnul și care nu se îndreaptă spre cei trufași și mincinoși! Doamne Dumnezeule, multe sunt minunile și planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine. Aș vrea să le vestesc și să le trâmbițez, dar numărul lor este prea mare, ca să le povestesc. Pleacă-Ți urechea
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
cunosc, spune Stanciu. Când am fost la Cracovia, mi-am notat cuvântul lui, spune Tăutu. Ascultați: "...Mateiaș, trăgând pe sama sa toată măreția acestui triumf și, cu neobrăzata sa deșertăciune, atribuindu-și sieși meritele altuia, nu s-a rușinat, cu trufașa lui mândrie, să se fălească către regii și principii Pământului că "oamenii săi, sub hatmanul său Ștefan" palatinul Moldovei..." "Hatman"... M-a înălțat în grad, mormăie Ștefan. "...Sub hatmanul Ștefan, palatinul Moldovei, au bătut și au strivit o mare armată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
autorul nuvelei Gusev, de citit!), de Ibrăileanu și Rebreanu, de Proștii lui Rebreanu. Sunt de stânga pentru că sunt de partea celor slabi și nu a celor tari, a celor săraci și nu a celor bogați, a smeriților și nu a trufașilor, a „umiliților și obidiților” și nu a „demonilor”, a oamenilor și nu a supraoamenilor, a celor „simpli” și nu a elitelor. Sunt de stânga pentru că nu-mi plac durii, fudulii, închipuiții, „stăpânii”; pentru că iubesc animalele; pentru că vreau ca toți morții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sau îndărătnicie. Aceste idealizări ale renunțării, prezentate ca superior dispreț (mai curând dédain decât mépris, primul având o nuanță de semeție „mult nobilă”), ar putea da loc la oarecare psihanaliză cu privire la autor. Bovarismul lui Mateiu se hipostaziază în aceste întruchipări trufașe. Mult ar fi vrut să-și poată permite asemenea gesturi, dar nu i-au fost prilejuite de nici o ofertă (pe care, de altminteri, de s-ar fi ivit, e limpede că nu ar fi disprețuit-o). Dimpotrivă, el a solicitat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
regim de imediată vecinătate și perfectă egalitate imobiliară. Place Royale a devenit numaidecât centrul vieții elegante a marii aristocrații. Aici, sfidând edictul lui Richelieu, s-a bătut în duel nămiaza mare chiar sub ferestrele cardinalului, care locuia la numărul 21, trufașul tânăr Montmorency Bouteville, iluzionându-se asupra impunității pe care-și închipuia că i-ar conferi-o numele său ilustru. Dacă mai ținem seama și de faptul că scuarul putea fi cuprins dintr-o privire de la oricare din ferestrele ce dau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu încredere, ca vechii romani, la "larii și penații" casei, invocați să ne protejeze, să ne ajute, să ne păzească. Când așteptările mi s-au dovedit mie și altora mulți zadarnice, am începu să percep zeii Cetății ca ostili, nedrepți, trufași, cruzi, omnipotenți, nepăsători, sfidători. De aici "Patologia...", gândul de a-i prezenta în adevărata lor lumină, pe acești zei barbari, mărunți, suficienți, superficiali, brutali, deficitari în a recepta și interpreta fapte, fenomene, destine, aflați într-o perpetuă și malignă involuție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
girantului Consulatului de la București, declara că nu recunoaște dreptul României de a coresponda direct cu cabinetele europene. În consecință, nota diplomatică a ministrului de externe român adresată consulului Radowitz fusese remisă direct la Constantinopol. Așa cum observa consulul francez Le Sourd, trufașul imperiu german Îl trata pe Carol I „ca pe un guvernator al unei provincii turcești”, Bismarck urmărind „să pedepsească România pentru că nu a consimțit la cererile sale”. Consulul francez mai observa că adversarii din interior ai prințului nu ezitau să
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]